1,082 matches
-
ego-ului), a ajuns în postura neverosimilă de a fi reprimat. Ca atare, el se recompune în însăși negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
departe ziua când schizofrenia, dincolo de aparentul ei subiectivism, va deveni unul din principalele instrumente de cunoaștere.” Pentru a face însă dreptate romanticilor, e de remarcat că adevărul noii poetici nu poate fi sesizat decât pe fondul „pozei” romantice, al cărei grotesc îndeamnă la diferențiere și revoltă: a citi unei femei frumoase un poem cu voce afectată atrage după sine „râsul cel mai abject”, „urletele cele mai sinistre”, acestea fiind, în viziunea poetului iconoclast, „cel dintâi act poetic la care voi adera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
neagră, infernală, despre lumea lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul lui Iorgulescu au fost interzise. E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt e pe o viziune de contradicție, dar o viziune în care lumea lui
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul lui Iorgulescu au fost interzise. E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt e pe o viziune de contradicție, dar o viziune în care lumea lui Caragiale, așa cum este ea
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum deseori în spatele umorului se află implicații existențiale grave. Astfel, piesele sunt, în esență, pledoarii pentru adevăr, pentru autenticitatea ființei umane, noblețe spirituală și etică. Reprezentative ar fi - alături de Scaunul - Concurs de frumusețe (1979), Paradis de ocazie (Cuibul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
intuit demonica tehnică și reificarea făpturii lui Dumnezeu, lovită de patologia voinței și credinței, acedia, acordă mare spațiu obiectelor a căror sinistră brutalitate le dă un aer insolit în context. Tehnica incongruității va reveni la Gellu Naum, dar și în grotescul optzecist, ca și cea a enumerării și asocierii premeditate a abstractului la concret, urmărindu-se astfel "lezarea ordinei ontologice". Universul urmuzian conține în puține pagini toate scenariile absurdului și corupției comunicării, începând cu "îmbrăcămintea burlescă", "încăperea închisă", "bolgiile erosului" și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul Zaciu are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, mântuindu-se de acestea prin momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei (...), întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în scenă? Cum se mișcă corpurile? Toate momentele sunt excesive. Implicarea fiecăruia dintre performeri, excelenți dansatori și actori, Jerry Killick, Birgit Walter, Elena Fokina, Dymitry Szypura, Luke Jessop, Kip Johnson și Wim Vandekeybus însuși, este maximă, până la dramatic și la grotesc. Spectacolul testează limitele spectatorului de dans contemporan, dar și limitele interpreților. Sunetele ajung până la urlet, spaimele până la disperare. Trupurile și mai ales fețele sunt supuse unor presiuni extreme care le deformează, atunci când nu poartă măști. Corpurile aleargă, cad, smulg, împing
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
lui este, dimpotrivă, de a intra și a rămâne în structura oamenilor, în creierul și în inima lor, de a pătrunde, modificator, în gena personajului colectiv românesc. Folosesc acest termen pentru că alții, precum patrie, națiune, popor, au fost deformați până la grotesc de rromâni verzi ca Nicolae Ceaușescu ori Corneliu Vadim Tudor - doi ,patrioți" des întâlniți în Libertatea urii. Spre deosebire de mulți, prea mulți literatori disprețuitori ai ,vulgului", artiști a căror măreție nu poate fi reflectată în oglinzile prea mici ale contemporanilor, Cristian
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton și lipsit
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
altora, produce o narațiune fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei, de la ironie pînă la grotesc, în tradiția romanelor picarești sau esperpento-urilor lui Valle-Inclán, alături de aluzii și comentarii privitoare la contextul social-politic spaniol și internațional (perioada franchistă, războiul din Irak și reacțiile protestare din Spania, din februarie 2003, baza americană din Rota, întîlnirea Bush-Blair- Aznar din
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
vital care ține în echilibru întregul mecanism al absolutismului comunist. Din această pricină, cea dintîi statuie care a suportat o execuție simbolică în primele zile ale revoluției și căreia i s-a organizat un ceremonial funebru impresionant, la limita parodicului grotesc cu sublimul dramatic, a fost tocmai aceea a lui Lenin. în vastul ambient al Casei Scânteii, pînă și acest moment al exilului magico-simbolic a avut ceva ieșit din comun prin amploare și printr-un anumit patetism al ritualului. O măreție
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1960. Văzut filmul Comicos al lui Bardem, - viața unor actori care umblă în turneu prin provincie. Un simț tragic al grotescului, tipic literaturii spaniole. Ceva sumbru, anxios, ce te pune brusc într-o stare metafizică: fatum-ul întunecat, absurd, inexorabil, în mijlocul căruia destinele oamenilor se contractă, se răsucesc asemenea fierăriilor unui edificiu distrus de o explozie. Interesantă, didactic de morală, scena
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
de bîrfă cu toate cancanurile erotice și politice care au circulat de-a lungul vremii pe seama lui Martin Heidegger și a Hannei Arendt. Dialogurile sînt parcă rupte dintr-un scenariu de film prost, iar portretul personajelor e simplificat pînă la grotesc, ca într-o strategie premeditată de caricaturizare. Totul e înfățișat în tușe groase și ostentative, Heidegger semănînd cu un figurant ostenit care este pus să recite fraze din propriile cursuri universitare, iar Hannah Arendt cu un procuror al Curții de la
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
la cel de maior (vezi p. 129). Să ne mai mirăm atunci că, în viziunea unor intelectuali români, exponenți pentru antisemitismul liderilor de opinie de azi, nu sînt Ilie Neacșu (fondatorul și groparul sinistrei publicații cinic numite „Europa") și veșnic grotescul Corneliu Vadim Tudor cu a sa abjectă „România Mare", ci Gabriel Liiceanu (pentru că editează opera lui Cioran) și Nicolae Manolescu (pentru că îl apără pe Liiceanu)? Cartea Monicăi Lovinescu, Diagonale, este un apel la dreapta judecată. Chiar dacă autoarea este o gînditoare
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
adepții tuturor religiilor, în fața decorurilor grotești care zugrăveau condamnarea lor". Sorin Militaru a mers pe un drum onest și curat în spectacol. Am simțit la un moment dat că ar fi fost necesară nu o temperare a limbajului și a grotescului rafinat, ci o izbucnire mai fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
și "Știință și tehnică" Sub forma unor romane istorice (O sută de ani de zile la Porțile Orientului, în "Viața studențească") sau SF (Planeta Mediocrilor în "Știință și tehnică", Ars Amatoria făcea publice pamflete cât se poate de virulente la adresa grotescului, prostiei generalizate și ticăloșiei sublime care se întinseseră peste societatea românească în ultimul deceniu al puterii comuniste. În anii care au trecut de atunci, nimeni nu a fost în măsură să reconstituie componența exactă a grupului Ars Amatoria și, mai
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
fatalității la ultimele consecințe. Nebunia, crima, depresia, canibalismul vor defini soluțiile singurătății și ironia sorții. Nu mărturia lui Michael Flaherty are întâietate, cât poveștile secundare pe care nu le mai poți scoate din minte, cum spune un personaj, datorită senzaționalului grotesc. Imaginile naturaliste ale omului-fiară sunt înlocuite în partea a treia de pregătirile pentru finala Champions League din 2005. Dacă Michael scrie așteptând să fie urcat „în pomul cu un ram”, cum numește el spânzurătoarea, urmașul din viitor, Michael (Mickie), împreună cu
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
repetate rânduri, peste ghetele profesorului de chimie și mai ales cu comedia jucată solidar de elevi pentru salvarea loazei clasei de la repetenție (amintind întrucâtva de șotiile liceenilor din clasa fratelui mezin al lui Jim, descrise în tonuri de un comic grotesc de G. Călinescu în Cartea nunții). Momente într-adevăr ilustrative pentru această vârstă, dispersate strategic în textul narațiunii. Alte episoade au un conținut mai grav și, într-un fel, mai profund. Este cazul cu episodul Costinești, când autorul, un tânăr
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
exterior fac parte din ceea ce sîntem. Pe alocuri sau nu. Confruntările dintre Mița Baston- Mariana Mihuț și Didina Mazu- Tora Vasilescu sînt scene mari de actorie, sînt școală de regie. Minimalismul, cheia în care îl joacă Mircea Diaconu pe Iordache, grotescul imens, cu tonuri de inocență, al lui Rebengiuc în Pampon, afuriseala și bîzdîcul veșnicului iritat și pus pe arțag Nae interpretat de Gheorghe Dinică ar trebui introduse în circuitul analizelor pe text și al tehnicii de joc la cursurile de
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
de atât: sunt desființate prin batjocură. Colonelul deghizat într-o băbuță care face poze cu un aparat Leika și are o erecție care-i pune în pericol deghizarea sau scenele de amor din patul lui conjugal-ideologic sunt de antologie a grotescului. Nu lipsește, ca personaj al istoriei, gura lumii, responsabilă de o serie de zvonuri, deformări, și colportări, bancuri și folclor, gura lumii aducătoare de confuzie și prostie, spaime, și speranțe, și aberații. O parte din aceste lucruri, ca și din
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare bolnav are o poveste a sa, un tic, o meteahnă, un miros, naratorul însuși având obsesiva reprezentare a frumuseții unei asistente
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
suporturilor ideologice ale Puterii. Mai întâi sub ceaușism, apoi în hibridul politic și social care l-a moștenit, inclusiv în independenta de țara și de idealurile lui Eminescu Basarabie (fenomenul ar merita o examinare separată), ceea ce sporește și mai mult grotescul delirului festivist orchestrat an de an. Nimeni însă nu sesizează absurdul, enormitatea situației. Din contră. în ianuarie, un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea a citit în cheie sociologică poate fi corelat cu dominantă arcadic-mitică. Prăbușirea Medelenilor antrenează o dispariție a micro-armoniei, a ordinii tradiționale, în care țăranii, pământul și boierii sunt parte a
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
parcă s-a născut cu țigara Bucegi în colțul buzelor, gata aprinsă. Cu toate acestea, scenariul este slab, discursul șarjat lasă să se vadă tot mecanismul poveștii, mi se explică inutil atunci cînd sare în ochi că ticăloșii sunt ticăloși. Grotescul nu mai trebuie îngroșat, riscă altfel să transforme filmul în autoparodie. Încercarea de a realiza o frescă a culiselor politice românești rămîne la jumătatea drumului, în cîteva momente și schițe regizorul a prins, totuși, esența democrației neaoșe, care aduce cu
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]