1,509 matches
-
acest studiu faptul că folosind un lexic cu un număr mai mic de cuvinte decât Pușkin, Eminescu a creat capodoperele sale. ― Și câte Înțelesuri poate avea doar un singur cuvânt românesc! ― Pus - se Înțelege - Într-un anume context - a precizat Gruia. ― Și lasă-l pe român să alcătuiască propoziții sau fraze care să te ducă cu gândul Într-o sumedenie de direcții... E mare meșter! ― Mă aflam În orașul Brad. Într-o dimineață, tocmai treceam pe lângă doi tineri ce discutau pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
preopinent: „No! Hai, mă, și-om mere, că leagă careva calu’ ghe noi”!... Parcă-i și vezi pe cei doi ardeleni stând de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
una din stele și-a slobozit o coadă de toată frumusețea. Era o mică cometă. Îți aduci aminte ce s-a Întâmplat atunci? ― Ne-am... Ne-am sărutat pentru prima oară, iubitule - a răspuns Maria, Întorcându-se cu fața spre Gruia, cu vădită așteptare... Târziu, când liniștea se așternea pe aleile parcului, Maria l-a Întrebat: ― Cum te simți, iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ce zici? Ne-am plimbat destul? Au ba? ― Plimbatu-ne-am cu Îndestulare, dar Întrebarea e cu ce ne Întoarcem acasă? ― Mergem pe jos, la braț, așa cum le stă bine la doi Îndrăgostiți - a propus Maria, lipindu se cu tot trupul de Gruia. Când au ajuns la poarta parcului, el a condus-o pe Maria la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat bine Între pernele trăsurii, Gruia a vorbit: ― Să mergem până spre casa lui Sadoveanu și apoi În capătul de sus al Sărăriei. ― Dorința clientului e poruncă pentru mine. Hai, Surule tată!... Calul depăna calea călcând cu eleganță. Birjarul Îl lăuda din când În când: ― Așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu eleganță. Birjarul Îl lăuda din când În când: ― Așa, băiatul tatii. Să arătăm dragilor noștri clienți că știm să alergăm de mai mare dragul... Când luna urcase câteva prăjini pe cer și Îi privea cu față argintie, Maria și Gruia se aflau deja la poarta casei. După ce au achitat costul călătoriei, s-au grăbit să intre În casă, să vadă ce face Tudorel. Au intrat cu grijă, să nu-l trezească, dar surpriză. Băiatul se juca cu mama Maranda râzând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o clipă și a luat-o de la capăt cu joaca. ― Ia spune, Tudorel. Ai fost băiat cuminte sau?... - l-a Întrebat Maria. Abia când i-a văzut schimbați În ținută de casă a Întins mâinile către ei. În seara aceea, Gruia a reușit să se desprindă de tensiunea examenului care-l aștepta... În zori, s-a trezit, ca de obicei. În drum spre clinică, cu fiecare pas făcut, grija și teama pentru Întâlnirea de a doua zi urca tiptil pe șira
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grija și teama pentru Întâlnirea de a doua zi urca tiptil pe șira spinării, ca un lotru cu durda sub braț... „Din fața unui răufăcător mai ai șansa să scapi, dar din atenția unei comisii de asemenea nivel nici pomeneală” - gândea Gruia.. „Spune-mi, prietene, de ce ești atât de timorat? Din discuția de alaltăieri cu profesorul mi-am dat seama că ești stăpân pe situație” - l-a Întrebat și și-a dat cu părerea gândul de veghe. „Asta e puțin, vecine. Umbra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unui post de profesor la Universitate s-a transformat - pe nebăgate de seamă - din examinat În examinator. El punea Întrebările și el răspundea...” „Ei, să n-o luăm chiar așa. Poate Îi plăcea să se audă vorbind...” „Poate” - a răspuns Gruia conciliant. Când a ajuns la clinică, s-a dus În cămăruța lui, cu gând să mai revadă unele Însemnări, dar i se părea că nu are aer. Îi lipsea ceva... Nu și dădea seama ce. Încet-Încet, i s-a părut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru tine un fel de drog, dacă nu spun vorbă mare. Învață să stai pe propriile-ți picioare”. „Pentru tine, gură spartă, e ușor să vorbești. Da’ tare aș vrea să te văd În locul meu...” Abia după vizita făcută bolnavilor, Gruia l-a căutat pe profesor. ―Ei? Cum ne simțim? ― Cu fiecare minut care mă apropie de momentul examenului, simt că Îmi fug din minte toate cunoștințele. ― Știu, știu, fiindcă și eu am trecut prin asemenea momente. Nu sunt cele mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stăm de vorbă... ― Voi Încerca stratagema propusă de dumneavoastră și diseară voi veni. „Eu mă Întreb: Oare profesorul nu are și alți colaboratori, chiar de grade superioare ție, la catedra lui? Te are numai pe tine? Tu ești buricul pământului? Gruia În sus, Gruia În jos. Soarele răsare și apune Începând și sfârșind cu tine!?” - l-a luat la rost gândul de veghe. „S-ar putea să greșesc, dar Între oameni, indiferent de grad pe scara profesională sau socială, există simpatii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Voi Încerca stratagema propusă de dumneavoastră și diseară voi veni. „Eu mă Întreb: Oare profesorul nu are și alți colaboratori, chiar de grade superioare ție, la catedra lui? Te are numai pe tine? Tu ești buricul pământului? Gruia În sus, Gruia În jos. Soarele răsare și apune Începând și sfârșind cu tine!?” - l-a luat la rost gândul de veghe. „S-ar putea să greșesc, dar Între oameni, indiferent de grad pe scara profesională sau socială, există simpatii și antipatii sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
traistei larg deschise, să mi curgă <para mălăiață În gura lui Nătăfleațăă...” „Ca să nu crezi că sunt un ranchiunos, află prietene, că mâine Îți voi ține pumnii și Îți urez noroc cu carul!” După acest dialog bine venit de altfel, Gruia s-a apucat să treacă prin conținutul lucrărilor pregătite În vederea examenului ce Îl aștepta, așa cum Îl sfătuise profesorul. Din când În când, cerceta ceasul, pentru a nu Întârzia la Întâlnire... Când a presupus că s-a sfârșit contravizita, a ieșit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu profesorul”... Important este să Încerci răspunsuri concise. Le vei dezvolta doar la cerere. Ei? Ce spui? ― Că mă voi strădui să urmez sfatul dumneavoastră. Au mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au nici o șansă, prietene. Uite aici sâneața. Sunt un bun țintaș! Nu-mi scapă nici unul!” - s-a fandosit gândul de veghe. Ia adu-ți tu aminte de momentul examenului pentru postul de asistent... Ai venit la Iași - tu, țăranul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
drept pe cât pot. Când voi greși nu ezita să mă faci atent, prietene”. „Fiindcă tu pentru mine reprezinți un rău necesar, te-aș ruga să-ți iei un <fotelă și să stai lângă mine, dar În liniște” - l-a rugat Gruia. „Îți promit, vecine”... Pe fondul acestui dialog „mut”, Gruia a ajuns În clinică. Primul drum l-a făcut la cabinetul profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor - a dat binețe Gruia, cu glas moale. ― Bine ai venit. Gruia parcă nu Îndrăznea să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă faci atent, prietene”. „Fiindcă tu pentru mine reprezinți un rău necesar, te-aș ruga să-ți iei un <fotelă și să stai lângă mine, dar În liniște” - l-a rugat Gruia. „Îți promit, vecine”... Pe fondul acestui dialog „mut”, Gruia a ajuns În clinică. Primul drum l-a făcut la cabinetul profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor - a dat binețe Gruia, cu glas moale. ― Bine ai venit. Gruia parcă nu Îndrăznea să se așeze. În cele din urmă, la privirea Întrebătoare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și să stai lângă mine, dar În liniște” - l-a rugat Gruia. „Îți promit, vecine”... Pe fondul acestui dialog „mut”, Gruia a ajuns În clinică. Primul drum l-a făcut la cabinetul profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor - a dat binețe Gruia, cu glas moale. ― Bine ai venit. Gruia parcă nu Îndrăznea să se așeze. În cele din urmă, la privirea Întrebătoare a profesorului, a răspuns: ― Nu știu cum să trec peste timpul până ce va Începe examenul. ― Mă Însoțești la vizita bolnavilor, pe care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
liniște” - l-a rugat Gruia. „Îți promit, vecine”... Pe fondul acestui dialog „mut”, Gruia a ajuns În clinică. Primul drum l-a făcut la cabinetul profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor - a dat binețe Gruia, cu glas moale. ― Bine ai venit. Gruia parcă nu Îndrăznea să se așeze. În cele din urmă, la privirea Întrebătoare a profesorului, a răspuns: ― Nu știu cum să trec peste timpul până ce va Începe examenul. ― Mă Însoțești la vizita bolnavilor, pe care astăzi o vom face puțin mai devreme
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
moment de amuzament a intervenit când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul privind amuzat la Gruia. În jur s-au auzit discrete chicote de râs... Fata a lăsat privirea În jos, roșindu-se până În albul ochilor. ― Hai, Stăncuțo, fii cuminte. N-am vrut să te supăr - a vorbit profesorul, mângâind-o pe frunte părintește... Când au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ultimul salon, profesorul s-a apropiat de doctorul Vatră și i-a spus, cu ton scăzut: ― Vă rog să aveți grijă de tot ce trebuie făcut astăzi În cursul dimineții, fiindcă eu sunt În comisia de... ― Știu, domnule profesor. Doctore Gruia, Îți urez mult noroc. ― Să fie, domnule doctor - a răspuns Gruia studențește. ― Acum du-te În cameră, ia-ți ceva hârtie de scris, „Condeiul cu scriere continuă” și vino pe la mine, să ieșim puțin la aer Înainte de „apocalipsă” - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]