722 matches
-
se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt copacii, ce răsuna de cîntări. La umbră sta o mulțime de fete cu sînul gol, Cu părul În lenevire pe grumazii lor răscol.” Fete cu sînul gol, căzute Într-o lenevie lascivă, Afrodita În brațe cu Cupidon, pîrÎul ca un șarpe (simbol prin excelență sexual!) - iată o viziune mai degrabă de sfîrșit de petrecere Într-un han oriental. Cea mai puternică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că nu este un om cinstit; născocea fapte care nu s-au întâmplat, își dăduseră seama de lucrul acesta și totuși continuau spaniolii ăia să-i dea crezare. Asta înseamnă că era de-ajuns doar să slujești și să pleci grumazul, iar restul nu mai conta, chiar așa și era. Când nu mai rezista să tacă, când obosea să tot urmeze fantasmele trecutului, ale oamenilor de nimic și trădătorilor, ale slugarilor și ticăloșilor, ale turnătorilor, bătea în gratiile grilajului cu palmele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
petele uleiurilor vechi și întinzându-se fulgerător ca focul grecesc. În luminile care îl multiplicau la infinit, îl pecetluiau și îl desferecau totodată, Maca se simți din nou liber. Strigă din toate puterile, din pieptul lui țâșniră, ca dintr-un grumaz retezat, toate blestemele ce puteau ajuta lumea să se lecuiască. Se căută prin buzunare și scoase peticelele de hârtie pe care notase sudălmile, înjurăturile și blestemele ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mă cunosc în întunericul acestei vieți, afară din toată lumea, afară din cele văzute, afară din lumina simțită (sensibilă), afară din soare și din întuneric, din locul pedepselor și al osândei cutremurătoare în care cad robii mândri care și-au ridicat grumazul împotriva Mea, Stăpânul. Sunt nemișcat - căci unde nu sunt oare, ca printr-o strămutare să fiu nevoit să ocup locul acela? Sunt și pururea mișcător în chip necircumscris - căci unde Mă vei căuta mergând, ca să Mă găsești acolo?<footnote Ibidem
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
se încep din munți se găsește praf de aur, prin codri sânt cerbi, ciute, căprioare, bivoli sălbatici și, în munții despre apus, o fiară pe care moldovenii o numesc zimbru. La mărime ca un bou domestic, la cap mai mic, grumazii mai mari, la pântece subțiratec, mai înalt în picioare, cornele, ei stau drept în sus, sânt ascuțite și numai puțin plecate într-o parte. Fiară sălbatecă și iute, poate să saie ca și caprele de pe-o stâncă pe alta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
într-o parte. Fiară sălbatecă și iute, poate să saie ca și caprele de pe-o stâncă pe alta. Pe lângă hotară, despre câmpuri, sânt mari cârduri de cai sălbateci. Oile cele sălbatice caută de pășune îndărăpt hrana lor, căci în grumazul cel scurt nu au nici o încheietură și nu pot să-și întoarcă capul nici într-o parte din a dreapta sau din a stânga. Dintre vitele albe, multe mii se duc prin țara leșască la Saxonia sau la Brandenburg și de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau pată/ Să-i strice farmecul: alb-crin,/ Drept, neted rotunjit și lin,/ Nici scobituri, nici os ieșit,/ Ci-ntradevăr desăvârșit.”650 Albul domină un portret desprins parcă dintr-o pictură murală: „Umeri rotunzi și dalbi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
omu’ mare ș-a plecat la plug cu șase boi/ Să are drumurile,/ Să pună chetre și chetroaie./ Când a răsări chetrele și chetroaile / Atunci să răsaie/ Din creierele capului,/ Din viderile ochilor,/ Din sfârcul nasului,/ Din rădăcina dinților,/ Din grumazul gâtului/ Să rămâie Lenuța curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca maica care i-a născut,/ Ca Dumnezeu când i-a lăsat’’. Se descânta trei zile la rând, în afară de duminică, de câte trei ori, în aceeași piatră ca să se împlinească
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau pată/ Să-i strice farmecul: alb-crin,/ Drept, neted rotunjit și lin,/ Nici scobituri, nici os ieșit,/ Ci-ntradevăr desăvârșit.”650 Albul domină un portret desprins parcă dintr-o pictură murală: „Umeri rotunzi și dalbi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de iepure cu lapte de femeie sa pice (picure) În ureche, sau fiere de corb cu lapte de femeie să pice În ureche. Când te mănâncă ochii: șofran și trandafir pisat ca făina să pui la ochi. De durere de grumaz: caută scorțișoară și umbir (imbir) trei dramuri (3,18 g) să le pisezi toate la un loc să le amesteci bine cu miere, să le legi fierbinți la grumaz. Pe cine mușcă șarpe În apă: rădăcină de boz sterp, s-
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
trandafir pisat ca făina să pui la ochi. De durere de grumaz: caută scorțișoară și umbir (imbir) trei dramuri (3,18 g) să le pisezi toate la un loc să le amesteci bine cu miere, să le legi fierbinți la grumaz. Pe cine mușcă șarpe În apă: rădăcină de boz sterp, s-o fierbi și să-i dea să bea de trei ori În trei zile. De dureri de inimă: apă de trandafiri și apă de pelin să le amesteci, să
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
pe o cârpă și Încă te vei folosi. Când pierzi fața obrazului: să iei Lemnul Domnului și să-l fierbi și să-l bei. Mărgean pururea să porți la tine și va fi obrajul tău pururea rumen. Pentru durere de grumaz: cuib de rândunică În apă caldă să-l Înmoi și să te oblojești cu el la gât și vei dobândi folos și apa aceea În care vei Înmuia cuibul să o strecori și cu zahăr să o bei și vei
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de director - I.C. Pastia, avocat și agricultor. Scopul gazetei - spune redacția - „se va vedea din cuprinsul ei” dar îl spune și direct: „să arătă m părerile noastre, să cerem cu insistență suprimarea Legii meseriilor, care ca un jug apasă asupra grumazilor noștri, să dăm de gol toate meschinăriile politice ce se fac pe seama noast ră...” „Punerea în aplicare a actualei legi a meseriilor au fost amendați peste 200 meseriași cu amendă care se ridică între 80 și 1.000 lei” - spune
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
-te la spectacolul pe care voiai să-l privească alții"), la fel și deciziile, fiecare hotărând să-și ia viața în felul lui ("legasem cingătoarea de marginea de lemn a patului pe care-l lipisem de perete și îmi vârâsem grumazul în laț"). Ce ieșire din scenă ar fi fost mai demnă decât o onorabilă sinucidere? Numai că aceasta se transformă într-o savuroasă parodie atunci când briciul pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin comentariul auctorial din finalul fragmentului: "La câțiva metri mai departe, într-un desiș de ferigi, un om negru și gol, cu mintea rătăcită de groază, își înclină fruntea-n pământ, iar mâna lui căuta, ca să și-l pună pe grumaz, piciorul unui om alb și bărbos, acoperit cu arme, îmbrăcat în piei de capră, cu-o căciulă de blană-n capul umplut de trei milenii de civilizație-occidentală"366. Începând cu secvența menționată, ambii protagoniști trec prin metamorfoze simbolice, dar identitatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
întinse după parale, iar din spatele lor dacă ești atent, vezi ițindu-se marii hoți ai României, în frunte cu politicienii de azi știind că atâta timp cât omul este cu gândul la credință, nu va crâcni oricât de tare l-ar apăsa pe grumaz. Oare, când din nou cuvintele cântate de Ceaușescu în pragul morții, vor căpăta în sfârșit un sens pentru adormitul nostru popor și vor putea și ei întona în cunoștință de cauză „Sculați voi oropsiți ai vieții"... Miluiește Doamne Intemetuuuuul... Miluiește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
noi, ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântați-ne nouă din cântările Sionului!" /4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? / 5. De te voi uita Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! / 6. Să se lipească limba mea de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele [...]"361. Dincolo de simbologia puternică, o interpretare a relației dintre amintirile puse pe hârtie elementele constitutive ale vieții, și rugăciune ar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]