3,476 matches
-
oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l bați, mă, animalule? țipă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ploua cu stropi de gheață. Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închis, comuniștii l-au eliberat, comuniștii i-au dat certificat de bună purtare. Acum, Dumnezeu știe prin ce galerii de șobolani îi vor putrezi cărnurile! Era noapte, era târziu, era frig. Gândurile se descompuneau într-o baltă de urină. Pe gulerul cămășii, câteva urme vagi de visare. Dorul, o pasăre putredă în inimă. Viermele cel mai bine se simte pe lumina ochiului; acolo, în iris, se transformă larvă, fluture, zbor. Zbor! Ce fel de zbor? Pentru ce zbor? Către cine zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
greu În balanță, te țineau la sol, la cerințele practice ale comunicării, puneai mîna pe ele știind că tot ce e Înăuntru există și În realitate, că adevărul poate sări din pagină În viața de zi cu zi, luîndu-te de guler pe stradă și anchetîndu te: „Cum se spune În germană porumbel?... Dar În portugheză?“ Totuși, am palpat mai mult așternuturile apretate și pernele garnisite cu volănașe, festoane și fundițe din dor mitorul lui Richi. Am mîngîiat pielea ei atît de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a trimis gîndul ăsta, ce bine-mi pare că am venit pe la voi! Și pe tata voiseră părinții să-l facă popă. Se interpusese Însă istoria lumii. E limpede că nu el Își alesese viitorul, ci timpurile Îl Înhățaseră de guler și-l trăseseră după ele. Eu aveam să mă arăt mai neatîrnat de timpuri, căci găleata cu apă Înghețată a moșului Costin, oricît aș fi Înjurat-o, nimerise În plin și mă trezise din visare. M-am pus cu burta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sa declame versuri deșucheate sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe trotuar. * La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia. Amintirea despărțirii lor continuă totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se urce într-un camion militar cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își spună, că interogatoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-a trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează școlile de ofițeri ale Armatei Roșii. Sub cele scrise erau puse două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai venit la Mereni să îmbogățești obștea cu încă o familie de sărăntoci pentru a ne dijmui ajutoarele și a ne lua locurile de muncă!.. Nu mai ieși, măi bre, așa în față, ca păduchele în frunte la plimbare pe guler, dacă vrei să nu care cumva să faci cale întoarsă! La noi îi o regulă, la noi îi o disciplină! Asta trebuie s-o știi și tu, măi Tăloi! Că, de nu, o căcărisești cu toată gloata ta cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiecare dată Ucu era mulțumit și mă plătea și el, nu așa de generos ca doamna Valy, dar un pic de bun-simț aveam și eu, așa că nu mă plângeam. Când băcanul din colț m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dați de dracul cu unchiul meu de la partid!"... Strategie pe termen scurt, evident... Dacă nu ținea figura, mai rămânea să le spun că mă trag de șireturi cu Dumnezeu. Stilații au făcut ochi. Gânditorul profund a început să-și așeze gulerul la cămașă, în vreme ce terestrul a tresărit de parcă l-aș fi picurat cu smoală din iad. Formula lui nea Onuț funcționa de minune, precum Sesam... deschide-te!... Profundul începe să aibă altfel de curiozități. Zice, aproape prietenos: "Care unchi?"... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu apă. Trebuie să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puterea de dinăuntrul ei. Prin el, eu făceam dragoste cu mine. Iubirea era sinceră, scurtă și nemuritoare ca și tăișul săbiei. Te-aș fi iubit oricum. Aș fi îmbătrânit cu tine, îmi spuse. Te-aș fi apucat cu mâinile de guler, corp la corp, și te-aș fi forțat să mă iei. M-aș fi băgat în tine, încât să nu mai vrei să te dezlipești de mine. Te-aș fi strâns, sufocat cu mine, cu dragostea mea. Și nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1 doborî pe ultimul dintre ei. Realiză că se afla în fața blocului său. Fata era pe jos. Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
său. Fata era pe jos. Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 121 facă această Adriana, o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puternic, lat În spate, singurul rămas cu capul acoperit de o pălărie fără pană, panglică ori alte podoabe. De sub masca ascunzându-i toată fața ieșea doar vârful unei bărbi negre și dese. Purta haine Întunecate, de calitate, cu manșete și guler din dantele fine flamande, iar sub capa ținută pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât, iar asta se vădea și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În mână, chiar dacă acestea erau mizerabile. Se uită la cei doi tineri care la ora aceea și conform celor stabilite - avea În buzunar o parte din aurul primit pentru asta - trebuiau să fie leșuri și simți picături de sudoare pe gulerul cămășii. Ce soartă de rahat și asta a lui, Înjură În tăcere. Grozav moment găsise ca să se joace de-a hidalgii și cavalerii și de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și de cenușiu ca mustața și bărbuța lui. Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deschei nasturii de la cămașă..., glăsui ea liniștit și parcă detașată de ceea ce se întâmpla chiar în acele clipe ca și cum nu despre bărbatul aflat în mâinile ei ar fi fost vorba , descheindu-i nasturii unul câte unul, cu mișcări încete, de la guler în jos. Bart continua să se uite la ea în tăcere. După asta, am să-i iau mâinile și am să i le strecor sub bluza mea, ca să-și amintească ce înseamnă un trup de femeie, uite așa, ca să se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]