525 matches
-
cunoști neapărat... De sub pălăria ei de pai galben îi văd ochii verzi ca de pisic, neobișnuit de mari și limpezi cum se pironesc de colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ciripitul vrăbiilor. Novicea tăcea. Arhanghelul cu ochelari a vorbit în locul ei cu cuvinte bine accentuate: „Vom purcede la o novenă și, astfel întărite, ne vom afla pacea...“ Anna și cu mine ne-am speriat atunci când la porunca venită dintr-o guriță mai degrabă îngustă sora mea nu a reacționat decât dând din cap cu supușenie. Lentilele lui Alfons Maria semnalizau triumful. Iar noi am plecat. După ce sorocul de nouă zile trecuse, o scrisoare ne informa într-o grafie ce rămăsese infantilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
masă. Cornel și Anca s-au dus la părinții lor, dar au promis Mariei și lui Ionuț că se vor mai juca și vor povesti mai târziu. Alesia a trecut pe lângă ei și le-a zâmbit. Nu putea vorbi. Avea gurița plină de prăjituri și mai avea și în mână câteva, într un șervețel. Era tare fericită. S-a îndepărtat pe o potecuță în pădure, numai ea știind unde. „Dacă e tatăl ei pădurar, ia arătat toate potecile”, medita Ionuț. Au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și mai frumoasă decât de obicei. Dacă era posibil așa ceva. Helen radia. Cu toate că nu era îmbrăcată decât cu o pereche de blugi și un pulover, arăta desăvârșit. Avea părul lung și mătăsos, pielea îi era translucidă, ochii îi străluceau, iar gurița perfectă îi era arcuită într-un zâmbet încântător. —Salut! Am venit, ne-a anunțat ea. Hei, ce e cu mirosul ăsta oribil? Fiuuuuuu! A vomat cineva? Din hol se auzeau voci care discutau. Tata vorbea cu o altă voce masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
când se turnase pe mine o întreagă distilerie. Foarte incorect, desigur, numai că asta era realitatea. Am trecut pe lângă un grup care părea să-l cunoască pe Adam. —Adam, unde te duci? a vrut să știe una dintre fete. Blondă. Gurița bosumflată și roz. Foarte tânără. Foarte frumușică. M-am întâlnit cu o veche prietenă, i-a răspuns el. Mă duc să beau ceva cu ea. Eu am scanat rapid mulțimea ca să mă asigur că Helen nu era pe-acolo. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și trebuie să moară pe planeta Caladan, de care-i va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mănânce quiche În loc de asta, În cazul În care aceasta ar fi făcută din ingrediente provenind de la o fermă, și nu dintr-o eprubetă. „Dacă zici tu“, spune Paula cu veselie. La masă, când Îi ofer lui Ben porția de quiche, gurița lui aproape imaculată se contorsionează, devenind o tăietură plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei: Că: să nu mai facă gălăgie în front, fiindcă îl doare capul la lipsa de ordine și disciplină Aici și Cornel Braiu, gureș cum e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât bocitoare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și privire disprețuitoare pentru tot ce se află sub carâmbul cizmelor sale. Aspectul efeminat, ușor pufos, ca și apetitul pentru unele localuri deocheate unde se producea purtând perucă și lenjerie intimă de damă, făcuseră să fie denumit printre camarazii ofițeri Guriță. Feciorul unui angrosist de vinuri, își cumpărase un loc cald la serviciile manutanței unde ar fi putut sta mult și bine dacă dispariția valorilor din casa de bani nu ar fi atins cote alarmante. Bine învăluite în ceață datorită unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ar fi fost, țărancă simplă sau nevastă de ștab! Dar cine își mai aducea aminte când îl vedea pe urmă pe ăla micu orăcăind, când același medic i-l arăta triumfător, jalnic de îți venea să plângi când îi vedeai gurița disperată răcnind că fusese alungat de-acolo de unde îi era atât de bine. Cât am ajuns la spital, povesti Matilda mai departe, am lăsat apă... știi, femeile lasă apă ca și animalele, adică în clipele acelea copilul sparge învelișul în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
față, ținea un castronel pe care îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi zîmbește fermecător și eu rînjesc a mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal: Ați picat-o la matematică la bac pe sora mea! Îmi pare rău, dar n-am fost anul acesta la bac. Dar ea mi-a spus că a trîntit-o Simirad. Era fratele meu. M-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
radiologic. Sora primește instrucțiuni despre ce și cum și eu o urmez docil. Mă presează cu niște scule date naibii ca la presa de ulei, mă chinuiește și mă bombardează cu raze ɛ, ɞ, ɤ și cred că și δ. Gurița, cam pungită nițel, mă avertizează că acolo este o hibă mare, dincolo este una mică, dar rea și aceia și va trebui să-mi scoată toate borhăile din mine, să rămîn doar cu carcasa. De dus, o voi mai hîrîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de firească: mica pisicuță Îi va acoperi, cu sfârâitul torsului ei, alte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dat, pe la opt-zece ani înlocuise întregul teatru de război terestru cu unul naval, în care fregatele și goeletele erau slăbiciunea sa. Era într-atât de absorbit de acel univers paralel celui cotidian, încât nimic nu-i distrăgea atenția, până și gurița îi rămânea uneori deschisă, ușor inflexibilă și-l tot șicanam, spunându-i: „Adi, gura închisă, altfel ți se scufundă vreo navă, ori pierzi vreo duzină de soldăței.”. Niciodată nu a ripostat, n-a plâns și ori de câte ori era chestionat de terțe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă!" Uneori legam o cârpă ori un ghemușor la capătul unei sfori și-o trăgeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să ne jucăm oleacă! Numai oleacă!" Uneori legam o cârpă ori un ghemușor la capătul unei sfori și-o trăgeam încet înaintea lui. El îi aținea calea. O prindea cu lăbuțele și cu gurița, o scutura și-o juca în dreapta și-n stânga, se oprea și bătea la dânsa scurt și apăsat, ca la o vietate pe care voia să pună stăpânire. Când intram în casă și-l urmăream adesea pe geam își căuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tata... Numai astfel devine cățelușul câine bun, adică își înțelege misiunea, pe care-o are pe lângă casă... Grivei s-a "revoltat" din prima clipă. A scheunat și a plâns îndelung împotriva mutilării, a scurtării codiței sale. Și-a prins cu gurița și și-a lins îndelung ciotul rămas. Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cât am putut, cât să faci un câine să chelălăie până varsă sânge. Zbură de pe scaun și căzu grămadă măturând două sticle de bere și farfuria cu varză și futu-ți morții mă-tii, vere, că nu se mai oprește gurița aia a ta deloc deloc deloc... Mă linișteam pe măsură ce-mi defilau prin fața ochilor și se pierdea Într-o zare fumegândă tot șirul morților intrați În locul de veci prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să nu se mai scoale de-acolo până mâine dimineață. Străbăteam agale Piața Operei, iar Laur țopăia din nou În fața noastră cu geanta, sătul de-acum și voios ca un fluture și din cale-afară de gureș. Nu-i mai stătea gurița aia a lui deloc, deloc... — Ce impresie-ți faci, vere, că dacă chema bufnița aia miliția nu eram În regulă? Io unu’ niciodată nu m-am Încurcat cu ei și nici ei cu mine. Oriunde mă duc ne se leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de presimțiri frământate laolaltă cu atâta vorbărie, mi se părea că nu se mai termină, că nu mai ajungem odată la Pepino ăla. Nu mai pridideam tălmăcind și răstălmăcind și punând la cale istoria vieților noastre, nu se mai linișteau gurițele noastre deloc deloc deloc, iar după ce am coborât din tramvaiul ăla am mai avut destule de povestit cât am mers printre niște blocuri În construcție din marginea unui pâlc de case de paiantă. Am trecut de ele și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lent și precis și imprevizibil din tot trupul, Într-un ritm străbătut de propria-mi erecție crescând până-n pragul leșinului. Tremuram, țiuitul din urechi pornise cu avânt sporit, și-mi bubuiau tâmplele de râsul lui ? și nu se mai oprea gurița aia a lui deloc deloc deloc. — ... și ce m-aș mai râde, vere, să cadă-mbârligați pe cratița aia clocotită... Ba să nu se fută peste mâncare, că să fiu dacă nu-l chem pe gândacu’ ăla de băligar ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată decît în trecut, a autorilor de cărți umoristice: D. D. Pătrășcanu (Schițe și amintiri, înzăpădiți), D. Teleor (Schițe umoristice, Alte schițe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a făcut pe toți să uite și de Wong Kar-wai, și de Tarantino, ca și când nici n-ar fi fost pe acolo. Mungiu e acum, oricât de multe acuze de plagiat i s-ar aduce din partea unora care n-au deschis gurița înainte de Palme d’Or, echivalentul în cinema al lui Dumitru Prunariu. Primul român în spațiu. Oricât de ofticați ar fi colegii lui de generație sau din alte generații, sunt convinsă că premiile de anul acesta vor face pârtie și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de ou. Ajunge. Bun! Acum ia dalta cea mai mică. Așa. Aceea. Cioplește sub gene, așa! Încă puțin. Încet! Cu grijă. Încă puțintel. Lasă acum, fă în partea cealaltă. Așa, bine! Trebuie să fie preciși, simetrici. Și acum, fă-i gurița. Bagă de seamă! Observă modelul când stă serios. Vezi? Are forma unui arc. Așa! Cu multă grijă, dă-i grație și expresie. Buzele trebuie să aibă, în colțurile gurii, zâmbetul care stă să apară. Așa! Foarte bine. Acum, ia dalta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]