528 matches
-
aceia că vor naște; Pe cel făr-de soție iubirea îl va paște. 6O. EU TE-AM ȚINUT PE PIEPTU-MI... (1876 ) Eu te-am ținut pe pieptu-mi, iubita mea copilă, Și capul tău cel tânăr cu mînile-am ținut, Dacă voiam guriță să-mi iau cu de a sila Când ochii tăi albaștri voiam ca să-i sărut. Tu, suflet îndărătnic, cu ochii mari sălbateci, Cu glas așa de dulce, cu graiu atât de drept, Mai ții tu minte, oare, de noi cei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Spune, de!... MUȚI: Cum aș începe... Doamne? Doamne-ah, mămucuță, Tare ești tu frumușică, nu știu cum, și ești drăguță Decât cum nu se mai poate, cum nu e altă mămiță... ANA: Ce vrei, Mimi, spune-odată... MUȚI: Să spun? Da? Dă-mi o guriță. ANA: Atît? MUȚI: Da. Și încă una, și-ncă una, nu știu cum Da mi-ești dragă fără samă... ANA: Haide, Mimi, pleac-acum Dă-ne pace... {EminescuOpIV 534} MUȚI: Tu mi crede că-s așa de rău copil, Știu poveste mai frumoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este. ANA: Așa dar, moșu Teodor; spune-o, spune dragul meu. MUȚI: Ceva nou, n-ai auzit-o pîn-acuma, numai eu. POVESTEA CODRULUI ANA: Aide, Mimi, mergi acuma... să veniți când v-oiu chema MĂTUȘA: Mie nu-mi dai o guriță? MUȚI: Nu-mi ești dragă ca mama... IV - Ce copil vioiu e Mimi, ce drăguțu-i... - Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai d-asta îmi e frică. De n-ar fi ca al tău tată, care - Dumnezeu să-l ierte - Mi-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se Învinețeau. Va, Încerca să culeagă prune de pe crengile ce se aplecau până la picioarele sale, invitându-l darnice, scoțând adevărate strigăte de victorie ori de câte ori mânuțele sale butucănoase, Încă de pe atunci, reușeau să prindă câte o prună. O ducea repede la guriță dar cei nouă-zece dințișori fragezi nu puteau, Încă, să muște sănătos și lăsau doar câteva urme, copilul sfârșind a se mulțumi cu mai tentantele prune căzute pe jos, care deși zbârcite și viermănoase, păreau coapte și se dovedeau accesibile. Apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și maronii, pe care, după ce le mirosea fără a obține efectul scontat, le rupea În bucăți mici-mici, până ce puful În zborul său suav se oprea, sâcâitor, pe obrăjori sau pe năsucul din care fosăia, strâmbându-l În același timp cu gurița, Încercând și În final reușind parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint și Împăcare, copleșindu-l cu atenții și sfaturi. Abia atunci au realizat că luați cu vorbele de oameni mari, Îngrijorați de viitorul copilului, au uitat să-l sărute pe guriță, operație pe care Va o suportă cu un dezgust nedisimulat. Incidentul a luat sfârșit cu un proces În toată regula, Aneta a fost găsită vinovata principală dar beneficiind de „lipsă cazier” a fost pedepsită cu „să-l iubești și să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frumos nepot al meu? Ce să-ți dea bunica să papi, turte În ulei, mere sau dulceață și pe urmă să mergem În grădinuță, la flori? Vinovată de trezirea sa Înainte de vreme era o muscă mare ce se rotea În jurul guriței sale și, din când În când, ateriza pe buze pentru a fructifica resturile de magiun rămase de la „felul trei” cu care-l ademenise Aneta să adoarmă mai repede. Nu a apucat să prindă și să pedepsească musca, așa cum făcea bunicul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
băga mâna În buzunarul pantalonilor „buni cu cari merg la feti” și lua numai două „bumboani cu lapti”, mulțumea Întorcând spre Ionel ochii săi mari, cu gene lungi și interesați de cunoaștere și apoi cele două bomboane poposeau direct În guriță pentru a-și umfla obrăjorii ca moș Măguță din bantă, cel cu „primul”, lăutarul iubit de toată lumea și excelent imitat de bunicu’ Ghiorghi atunci când lucra la roată. Nimeni nu imita mai bine solo-urile baritonului-prim ca bunicu’ Ghiorghi: Pu, ru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
stabilitate celor două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și capul interesat de cunoaștere se Îndrepta mereu spre altceva, iar pe fața cu obrăjorii trandafirii se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de hohote cristaline ce topeau toate necazurile și neajunsurile fetelor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se desfășoare zilnic. A dorit să meargă În grădinuță, să inspecteze și să admire florile. Căuta din ochi florile albe, roz și roșii de bujori, s-a supărat văzând numai bobocii mici și verzi și a ridicat colțul stâng al guriței, gândăceii și gâzele multicolore erau la locurile lor dar constată cu nemulțumire că toate deveniseră mai mici. S-a Întors cu fața către soare și spre marea surprindere a fetelor și-a făcut o cruce mare, așa cum făcea bunica Ileana
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
am să-ți fac o sanie! Știi să citești ziaru’ și aista-i mari lucru! Băiatul nu realiza dimensiunea reală a scrisului și cititului cu litere de tipar pe care o dobândise grație inspirației și dăruirii tatălui său decât atunci când gurița mare a Rozaliței, cea cu ochi mari, păr cârlionțat și ... celelalte ale ei, pe care băiatul ar fi dorit să le mai vadă, aflată În „vizită” la bunica Ileana, a Început să citească jornalul bunicului Ghiorghi, care Îndemnat de o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-n pat Ca să dorm lîng - al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol Nu mă - ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă Și de focul meu mă scapă; Adormit pe brațul stâng Nu te teme c-am să plâng, Teamă n-ai că te-oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acela ce iubește Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și nu pot să te zăuit. Să nu te fi dobândit Din sat aș fi pustiit. Când aud de al tău nume Drag la inimă-mi se pune. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat, Că după gurița ta Se topește inima. Dragu-mi-i și-mi pare bine Când mă - ntîlnesc eu cu tine, M-aș sătura de dulceață, Eu mândră te-aș strînge-n brațe. Câtă țară am îmblat Eu ca tine n-am aflat Naltă-n trup și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n clop, Busuiocu-o zurăi Și io afară c-oi veni Și din casă te-oi chema, După masă te-oi băga Și de cină că ți-oi da: Tălgeraș cu dulce caș, Pită albă din oraș, Carne friptă pipărată Și guriță cîte-odată. 20 Hoi, săraca calea mea, Crescut-a iarbă pe ea, Calea mea de la mândra Crescut-a iarbă pe ea; Pe calea mea de la joc Poate crește busuioc Că eu n-am avut noroc; Pe calea mea din șezătoare Poate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bade, m-ai lăsat Haină albă n-am purtat, Ci am purtat mohorâtă Să-mi fie lumea urâtă. 23 - Poți tu zice mândră, zău, Că nu te-am sărutat eu? - Ba eu, bade, nu pot zice, Că ți-a fost gurița dulce, Că eu ședeam pe su poartă Și-ți dedeam gurița toată. - Mărită-te, mândra mea, Mărită-te nu șede, Nu trage nădejdea mea. 142 {EminescuOpVI 143} Că nădejdea de la mine Ca și gheața cea subțire Ce te dai și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
purtat mohorâtă Să-mi fie lumea urâtă. 23 - Poți tu zice mândră, zău, Că nu te-am sărutat eu? - Ba eu, bade, nu pot zice, Că ți-a fost gurița dulce, Că eu ședeam pe su poartă Și-ți dedeam gurița toată. - Mărită-te, mândra mea, Mărită-te nu șede, Nu trage nădejdea mea. 142 {EminescuOpVI 143} Că nădejdea de la mine Ca și gheața cea subțire Ce te dai și nu te ține - Ba eu nu m-oi mărita Până nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și din fire nu te-am scos, Oh, leliță, din cel sat Ce-ai cerut și nu ți-am dat? - Cerut-ai faguri de miere Eu ți-am dat buzele mele, Și-ai cerut o floricea Eu ți-am dat gurița mea, Și tu-n loc de mulțămire Măi, bădiță, trandafire... Mă, bădiță, păr sucit Șezi la noi Dac - ai venit, Decât vini și iar te duci Mai bine te-aș vede-n furci. 145 {EminescuOpVI 146} 30 Puișor de la pădure
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
doi boi Ș-o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de ochișori. 68 Toate fetele se duc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de ochișori. 68 Toate fetele se duc La umbra de nuc, Dar pe mine nu mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
168} 109 Crezi, tu mândro, crezi, o ba Că eu mâne te-oi lăsa, Mâne de cu dimineață Nici nu m-oi spăla pe față, Numa cu lacrimi de jale Colo când voi fi pe cale. Lelișoară, lele dragă, Dă-mi guriță, gură fragă, Că nici cerul n-a crăpa, Nici cucoșii n-or cânta, Pentru acei te-oi săruta Că, zo, tu de m-ei mai da - Că eu mândră te-oi lăsa, Te-oi lăsa cu Dumnezeu Și-oi pleca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trist oi fi Că ce-am pierdut n-oi găsi; Inima-n mine-i tot tristă De dorul mândri aprinsă, Inima-n mine-i tot slabă Pentru tine mândră dragă. Oh, mândruță cum m-oi duce De l-a ta guriță dulce, O, vai, lacrimele mele Cum se varsă de cu jele, Cum se varsă de cumplit Dacă vede ce-am pățit, Și, voi, picioarele mele Pe unde-or să îmble ele? A meu ceasul c-a venit Și de mândra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]