512 matches
-
Cumpănă de ape dintre bazinul Șomuzul Mic și bazinul Sucevei se desfasoara începând de pe culmea dealului Tătăraș, trece prin S-V satului Ipotești, urmărește culmea dealului Rediu, intersectează partea sud-vestică a satului Bosanci, apoi se continuă de-a lungul culmilor Hârtop, traversează dealurile Cornul Mesteacănului, Vulturești, Runc și Bucșa și se încheie la confluenta cu Șiretul. Spre vest și sud unde intra în contact cu bazinul Șomuzul Mare, cumpănă de ape urmărește culmea dealului Bursuci, apoi se continuă pe culmile Căldărușii
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
Spre vest și sud unde intra în contact cu bazinul Șomuzul Mare, cumpănă de ape urmărește culmea dealului Bursuci, apoi se continuă pe culmile Căldărușii, Crucii, Humăria, Corbului și Pietrelor. De aici se răsucește către est-sud-est trecând prin nordul localităților Hârtop și Preutești. Mai departe intersectează părțile nordice ale dealurilor Fântânele, Harbuz, Rotundă, trece prin nordul satului Corni și se termină la gură de vărsare a Șomuzului Mic în Siret. Bazinul hidrografic al Șomuzului Mic se integrează armonios în peisajul de
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
dialoguri. Țăranii lui se nasc vorbind și mor vorbind ca-n somn, mor cu vorbele pe buze. Problemele lor de existență sunt mai mult de nedumerire în fața apelor timpului. Drumul navetei lor nu-i tocmai asfaltat. E o mergere prin hârtoape. Ei pleacă din sat și știu că au plecat, dimineața, din sat. Dar când se intorc nu mai sunt tot atât de siguri că s-au întors. Nu mai găsesc satul și nu se mai găsesc pe ei înșiși. Este simptomatică aspirația
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
2.544 m • Negoiu- 2.535 m • Viștea Mare- 2.527 m • Parângul Mare- 2.519 m • Lespezi- 2.517 m • Cornul Călțun- 2.510 m • Peleaga- 2.509 m • Păpușa- 2.508 m • Vânătarea lui Buteanu- 2.507 m • Hârtopul Darei- 2.506 m • Omu (Bucegi)- 2.505 m • Bucura Dumbravă- 2.503 m • Dara- 2.501 m Vârfuri între 2.401 și 2.500 metri Retezat-2.485m • Gemănarea- 2.468 m • Iezerul Mare- 2.461 m • Roșu- 2.426
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
solurilor hidromorfe și halomorfe . Stepa Bălțului reprezintă o morfostructură negativă cu laturile puternic ridicate. La nord înălțimile ating 200-250 m, iar la sud se micșorează până la 150 m. Suprafața este înclinată pronunțat la sud, dezmembrată de văi, vâlcele, râpi și hârtoape, de regulă cu pante simetrice. Stepa Bălțului este alcătuită din două structuri geologice: Câmpia ondulată a Bălțului și Înălțimea Ciuluc-Soloneț. Solurile studiate aparțin primei structuri. Câmpia ondulată a Bălților reprezintă morfostructura inversată delimitată pe laturi de fracturi tectonice. Versanții sunt
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
(n. 28 ianuarie 1901 la Fălticeni, d. 11 ianuarie 1985 la Fălticeni) a fost un pictor, scriitor, publicist și avocat român. face parte dintr-o familie vestită încă din secolul al XIX-lea. Bunicul său, boier cu moșii la Hârtop, a ajuns deputat în Divanul ad-hoc. Copiii boierului Țâțos, Davidel, Iacob, Gabriel, Jenică și Zinca au jucat un rol important în viață orașului Fălticeni, numărându-se printre personalitățile urbei. Familia Țâțos se înrudește cu o altă familie vestită, familia Millo
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
ulterior au fost transmise Muzeului de Arheologie din Odesa. În a doua jumătate a secolului XX săpăturile arheologice au reconfirmat că în împrejurimile satului Cobusca Veche au existat mai multe așezări omenești situate în Valea Pădurii, Valea lui Brigai, în Hîrtop, la Ciumata, la sud-vest și nord-vest de iaz, pe unde este traseul cursei. Despre toate acestea vorbesc rămășițele unei pietre de moară manuală, o săgeata în forma de trei palete cu lungimea aproximativ 11 cm, un clopoțel, care se lega
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
Bravicea este o localitate-centru de comună din raionul Călărași, Republica Moldova, situat la 51 km depărtare față de municipiul Chișinău. Este o localitate îmbrățișată de dealuri, mici coline, bogată în păduri. Satul vechi a fost așezat într-un hârtop din dreapta văii râului Cula. Satul nou - pe culmea dealului ce duce spre Călărași și are o climă caldă, temperată, influențată de clima Carpaților estici și a Câmpiei Ucrainene. Era pe vremea, când vestea despre bogăția și frumusețea acestor pământuri trecea
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
1770 a fost ridicată prima biserică. Primii gospodari din satul Tartaul și-au făcut primele case pe malul râului Larga, printre ei au fost familiile: Răduc, Petreanu, Poștaru, Cozma, Chirică, Iordachi, Rivizoru, Sărăteanu ș.a. Hotarele satului se mărginesc satele Lingura, Hârtoape, Ciobalaccia și Baimaclia. Biserica din satul Tartaul a început construcția în anul 1997, și poartă hramul Sf. Marelui Mucenic Dumitru, Parohul Bisericii - Roman Tudor. Hramul satului este sărbătorit la 8 noiembrie de sărbătoarea Sf. Dumitru. Satul Tartaul ocupă o suprafață
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
scăldată partea dreaptă de râul Răut de circa 7 km, care izvorăște de lângă satul Rediu Mare, raionul Dondușeni. Mașcăuți se învecinează la est cu satul Morovaia, Butuceni, Holercani iar la sud cu satele Bălășești și Jăvreni, la vest cu satul Hârtopul Mare, iar la nord cu satul Brănești. Relieful satului Mașcăuți reprezintă o unitate în diversitate, prin împletirea cumpenelor de ape cu dealuri și coline unde se întâlnesc pante abrupte înalte de 100 m deasupra nivelului mării. Procesele de eroziune și
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
Relieful satului Mașcăuți reprezintă o unitate în diversitate, prin împletirea cumpenelor de ape cu dealuri și coline unde se întâlnesc pante abrupte înalte de 100 m deasupra nivelului mării. Procesele de eroziune și alunecările de teren au adus la formarea hârtoapelor , văilor și vâlcelelor, râpi. În sat se întâlnesc diverse roci, piatră-calcar și de natură argilosă și nisipo-argiloase. În unele locuri lutul și nisipul ies la suprafață cum ar fi la Lutărie (denumire dată de popor) sau la Năsâpărie de unde oamenii
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
centrul raional, Criuleni și 22 km depărtare de Dubăsari. Satul Zăicana este situat pe regiune de colină în podișul Moldovei Centrale, în valea numită "„Valea Zăicanilor”," între dealurile Odăii, Toloaca , Hrușova și Zăicănii, se învecinează la nord cu moșiile satului Hîrtopul Mare, la est cu satul Izbiște și Cruglic, la sud cu satele Hrușova și Boșcana iar la vest cu moșiile satelor Pașcani, Porumbeni și Făurești. Altitudinea maximă este de 187,7 m, și cea minimă de 37 m. Prin satul
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
vest cu moșiile satelor Pașcani, Porumbeni și Făurești. Altitudinea maximă este de 187,7 m, și cea minimă de 37 m. Prin satul Zăicana curge pârâiașul Iana, izvorăște din pădurea dinspre nord a satului, dinspre satul Ișnovăț și dinspre iazurile Hârtopului Mare, iar în apropiere de sat se unește, practic acest pârâiaș desparte localitate în două părți egale, iar legătura sunt un dig, două poduri mari și altele mai mici, are o lungimea totală de 9 km, iar în teritoriul satului
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
în baza căreia a fost întocmită monografia localității Gura Galbenei care urmează a fi publicată. Comuna Gura Galbena este așezată de-a lungul râului Cogâlnic și se mărginește în partea de nord cu satul Bozieni, iar la sud cu satul Hârtop, fiind o așezare tipic autohtona. Casele sunt aranjate în formă de cuib. Localitatea are o vechime mare, martori ne sunt denumirile de pe moșiile satului. La sud pe valea Cogâlnicului, până la valea Lopatingului sunt 24 de movilele, care poartă numele de
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
de pe coastele sale, iar fundul văii aproape de Gura Galbenei are o înălțime de 50,9 stânjeni. Coastele văii până la satul Buzani sunt acoperiți cu păduri, iar de la Gura Galbenei în jos e șes și fânețe. Din jos de localitate, lângă hârtopul nou, se află o movilă numită "Movila Sfatului" de mari dimensiuni, pe vârful unui deal, cu larg orizont. Numele "Movila Sfatului" s-ar fi dat, după unele opinii, căci se adunau în acest loc căpităniile tătare la sfat, menționează Constantinescu
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
Scumpia este o localitate, centru de comună, în raionul Fălești. Comună se află la o distanță de 11 km de Fălești și 132 km de Chișinău. Suprafață comunei Scumpia (inclusiv satele Scumpia; Hîrtop; Nicolaevca) este de 43.17 km. Pe teritoriul comunei s-au păstrat 7 movile funerare, acestea fiind dovezi că materiale certe că aici au staționat în câteva rânduri cete de nomazi. La începutul secolului XIX, cănd Basarabia a fost alipita
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
stângă a magistralei M14 Brest - Odessa, în apropierea de răscrucea șoselei Fălești - Bălți, la 6 km sud de gara Răuțel. Are hotar cu satele Răuțel la nord, Hiliuți la vest, Natalievca la est, Glinjeni la sud. În jurul așezării se văd hârtoape împădurite, pe costișe - livezi întinse. Moșia satului e marcată cu 4 movile funerare, moștenite din adâncul tumultos al istoriei. La început siliștea purta toponimul Smărăndeni, de la numele Smaranda, o moșiereasă care venise aici de prin părțile Hotinului prin 1818 cu
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
Hitrești, situate peste drumul spre Fălești, care se numeste Șleah. Comună are circa 4500 de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngeră (peste Gîrla), Vîlcele, La Movila, La Ruptură, Coardele, Podișul,Planul Popii, Hîrtopul Scumpiei, Valea Grădinii, Viile Bătrînești, Hîrtopul lui Vrabie, Lungul Vîntului, Prosia,La Alaci, Hîrtoapele Mari, Stamiru . Valea satului este remarcabilă prin faptul că, în zilele de vară cu arșiță, la suprafață apare un strat de praf alb și sărat, care
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
care se numeste Șleah. Comună are circa 4500 de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngeră (peste Gîrla), Vîlcele, La Movila, La Ruptură, Coardele, Podișul,Planul Popii, Hîrtopul Scumpiei, Valea Grădinii, Viile Bătrînești, Hîrtopul lui Vrabie, Lungul Vîntului, Prosia,La Alaci, Hîrtoapele Mari, Stamiru . Valea satului este remarcabilă prin faptul că, în zilele de vară cu arșiță, la suprafață apare un strat de praf alb și sărat, care este la originea denumirii de Sărată
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngeră (peste Gîrla), Vîlcele, La Movila, La Ruptură, Coardele, Podișul,Planul Popii, Hîrtopul Scumpiei, Valea Grădinii, Viile Bătrînești, Hîrtopul lui Vrabie, Lungul Vîntului, Prosia,La Alaci, Hîrtoapele Mari, Stamiru . Valea satului este remarcabilă prin faptul că, în zilele de vară cu arșiță, la suprafață apare un strat de praf alb și sărat, care este la originea denumirii de Sărată Veche. Apele din anumite fîntîni au un gust
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
satului Ciuciuleni reprezintă o unitate în diversitate, prin împletirea cumpenelor de ape cu dealurile și colinele, unde se întâlnesc pante abrupte înalte de 400 de metri deasupra nivelului mării. Procese de eroziune și alunecările de teren au dus la formarea hârtoapelor, văilor și vâlcelelor. În sat se întâlnesc diverse roci de natură argiloasă și nisipo-argiloase, în unele locuri lutul și nisipul ies la suprafață cum ar fi la Lutăria (denumire dată de popor) sau la Nasparia și Talița de unde oamenii iau
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
distanță de 8 km, construită în anul 1942-1943. În vecinătatea satului Pohoarna în partea de est numai la o distanță de 3 km se află satul Cotiujenii Mari înființat în anul 1553. În partea de nord se învecinează cu satul Hârtop la o distanță de 7 km, acesta fiind înființat în anul 1773. În partea de vest - satul Rogojeni datînd din 1828 și satul Domulgeni înființat în 1808. În partea de sud se învecinează cu satul Zahorna înființat în anul 1817
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
acestui teritoriu. Poziția economico-geografică a comunei Puhoi are următoarele particularități: Toponimia cuvântului Puhoi înseamnă torent mare de apă, format din rezultatul ploilor sau al topirii zăpezilor. Conform datelor teritoriul satului reprezintă o regiune de deal. Sunt cunoscute denumirile acestor dealuri: Hârtopul Lupuil, Grădina Baltag, Valea Tighiaiei, Stoian, Bârihoi care indică diferite regiuni ale satului și desigur fiecare din aceste regiuni își are istoria ei. Se presupunea că anul întemeierii satului Puhoi este 1469, căci anume acest an figura în documentul prin
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
cîteva rînduri, cete de nomazi, veniți tocmai din stepele asiatice după pradă de război, mărturie materială în acest sens servind cele 4 movile funerare. Trei movile se află spre nord de sat, în păduricea zisă "Movila lui Nagîț", alta - în "Hîrtop". Unele surse afirmă că satul e întemeiat în secolul XV. Poate fi. Dar nu ni se oferă și dovezi documentare. Regretatul cercetător Vladimir Nicu a scris că localitatea a fost atestată documentar, cu denumirea "Prideni", la 12 aprilie 1620, și
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
Satul este așezat într-un hîrtop, pe partea dreaptă a văii și rîulețului Cula, între satele Hîrcești, Curtoaia și Năpădeni . Prima atestare a satului Condrătești o găsim încă de pe vremurile lui Aron Vodă (Tiranul) care a domnit între anii 1592-1595 și este descrisă de „Noi Aron
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]