784 matches
-
dreptății. Cel care i-a călăuzit În luptă a fost pus În fruntea obștei de către voința de nestrămutat a celor cu spirit democratic și cu fiorul libertății pure curgându-le prin vene laolaltă cu aprigul sânge al vieții. Dar, vai!, hățișul scriptic și birocratic al desfășurării alegerilor, precum și slaba informare a naivilor cetățeni, au făcut ca noului nostru Primar dătător de speranță să i se ofere un Consiliu plin de elemente ostile care altă treabă nu au decât să blocheze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la coaserea virginității unei mirese, punându-l astfel Într-o amarnică Încurcătură pe ginerică În noaptea nunții, când acesta nu a izbutit - poate și din pricina emoției și a băuturii - să rupă fecioria improvizată a soaței și s-a Încurcat În hățișul prea grosului catgut, rezolvând, până la urmă, problema manual, după ce i-a aplicat miresei două palme sănătoase În chip de anestezie; războiul de țesut la care au lucrat zeci de generații de femei din neamul Comanilor s-a prefăcut brusc Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu plouase: țărâna era uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe bucătarul și după aia m-am Îmbătat. Nu-i nici o nenorocire...”. Repetentu Înțelese că această autoumilire a maestrului reprezenta prețul plătit pentru chinurile pe care el, studentul restanțier, avea să le Îndure a doua zi, când urma să străbată hățișul birocratic ținând sub braț dosarul de profesor suplinitor al omului de aleasă cultură și simțire. Peste fostul deținut politic Dordonea se așternuse, venită ca de niciunde, fericirea. După ce, cu multă vreme În urmă, fusese alungat din Satul cu Sfinți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe unde ai vrea să ne purtăm pașii, dacă nu-ți cer prea mult? --Sunt atâtea de aflat și de văzut!... --Apoi tot tu ești tartorul care hotărăște. Eu sunt doar cel care veghează să n-o iei razna prin hățișuri necunoscute și, cum se spune, “să n-o dai cu oiștea-n gard”, că nu degeaba m-ai poreclit “gândul de veghe”. --Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sinea mea, însă, căutam cu grăbire locul din cărți în care se vorbește despre aceste dughene... Bătrânul se uită la mine clipind des din pleoape, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că aș putea să mă descurc în hățișul poveștii acestor dughene...Dar mi s-a adresat încurajator: Asta-i frumos din partea ta, dar dacă n-ai să-mi spui și mie ce ai aflat din cărțile citite, nu are nici o valoare. Din această clipită și până să încep
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură! Acum, acum nisipul are să Îmi astupe ochii! Rătăcesc de atâta timp prin Întuneric și nu mai știu cum să mă Întorc! Tu, draga mea, nu se poate să mă lași, luminează tu hățișurile În care m-am pierdut. — Giulia te-a Întrebat de ce ți-ai ales la adolescență o temă morbidă, spune calm Christa, Întinzând mâna după o portocală. Și dacă mai are și altceva să te Întrebe, ea sau Antonio, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acest balon pe care l-am născocit stând la gura sobei”. Prin vălătucii de fum sau de nori, năvăliră deodată cele mai fioroase animale de pe fața pamântului, arătându-și, care mai de care, colții, cozile sau ghearele, furișându-se în hățișuri țepoase sau dispărând, pur și simplu, în nisipurile deșertului. Urmară niște scene cutremurătoare de luptă între cruciați și sarazini, unii căzând chiar atunci de pe cai în țipetele spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf de suliță, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că asta n-o să-l dezguste. Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-a lăsat complet de băut? Oi fi masochistă... Din fericire, Jake e în formă și urcă scările destul de repede ca să mă scoată din hățișul acestor speculații, care te pot ameți până la nebunie. Ce bine că am scos toate fotografiile! Altfel, m-aș zdrobi toată acuma, încercând să le adun și să le arunc sub canapea, ceea ce ar însemna să-l las pe Jake să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau zări nesfârșite, peste hățișuri, peste văi, cum observa Diotallevi transpunând verbal cu conștiinciozitate descoperirile noastre. Așa că În timp ce urcam, cu a treia, se desfășurau la fiecare curbă vaste Întinderi cu profil ondulat și continuu care, la limita câmpiei, fumegau de pe-acum Într-o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta păsările zboară ca ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
n-a fost așa. De fapt, era un drum forestier care urca pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de picior, pînă se răsfira într-o mulțime de potecuțe ce se pierdeau în hățișul pădurii. Am mers mai departe, am luat-o pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă pe care o aruncam apoi, dîndu-mi seama că n-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
însă ne uităm la frații noștri cu o asemenea ironie ? De la o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi, întunecoase, în care Adam și Zet priveau cu groază. Adam îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo unde ar atinge rădăcinile dificultăților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și în mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile. Din depărtare se auzea un cuc. Ciocârlii invizibile cântau sus de tot, în văzduhul albastru. — Uite o mână! strigă Hattie. Dintr-un hățiș de mărăcini, extrase o mână de piatră, de mărime naturală. Ce frumoasă e, și ce stranie! O vrei? Nu, e a dumitale. E de marmură? Cred că din ghips. Și în ce fel? Ce? Ai spus că vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neașteptate. O luptă surdă s-a declanșat înlăuntrul ființei lui. Cei doi principali inamici erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare. Toate aceste stranii apariții îl obsedau și-l fascinau în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
am citit câteva zeci de cărți în acest domeniu sau care au legatură cu el plus nenumărate articole și materiale din ziare, reviste și de pe internet. Această carte se vrea a fi o mică „lanternă” care să vă călăuzească prin hățișurile acestui domeniu, permițându-mi însă să adaug și idei despre viață, de unde și titlul ei. Am scris această carte nu numai din dorința de a arăta ce și cum ar trebui mâncat, dar și pentru a puncta și alte aspecte
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în visurile ce au transformat Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu gelozie dacă au adus notorietate. La aeroport, Doru mi-a adus copia unei scrisori mai vechi, care s-a rătăcit prin hățișurile poștei. O deschid după ce decolăm. Avem un fel comun de a fi absenți. Sentiment de generație?" se întreabă el, adăugând că a trecut, la rândul său, printr-o "febră a miturilor". Undeva, în galeriile memoriei, se luminează imaginea noastră, în-tr-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gândește, suntem și un pic de prieteni. De unde până unde?” Am stat mult pe gânduri, numai că n-am reușit să-mi dau seama cine-i cu adevărat acest bătrân sfătos și plin de gânduri bune față de mine. Din acest hățiș de gânduri m-a trezit tot glasul bătrânului: „Și acum ce ai rămas așa pierdut? Mergi mai departe!” Am tresărit și mi-am amintit că tocmai citisem un „suret de pe o carte sârbească de giudecată de la Moisii Moghila voievod, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Știu că nu prea te dai în vânt după sfinția sa patriarhul Ierusalimului, dar n-ai să ai încotro. Trebuie să vezi acest zapis, care vorbește tocmai despre el.” Am luat zapisul cu pricina și am încercat să mă descurc în hățișul cuvintelor lui Panaite „neguțitoriul den Iași”, care, având trei dughene „cu loc cu tot înaintea porții mănăstirii Sventâi Savii...Și hotărându-se de îmbe părțile cu moșiile mănăstirilor Ierusalimului, am socotit că iaste cu cale mai bine să fie aceste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
uită acest lucru și ne atrage deseori atenția. Toate aceste aspecte s-ar putea numi la un loc geometrie narativă, fără să greșim. Dacă ne întoarcem la povestea propriu zisă, pentru că este aici totuși o poveste, ea trebuie căutată în hățișul narativ care sare dintr-un timp în alt timp, dintr-un loc în alt loc cu o uimitoare rapiditate. Întrăm în starea de insomnie a protagonistului întretăiată de tic-tacurile unui ceasornic, simbol al trezirii la realitatea propriu zisă, și ne
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de mult, mișcarea norilor cauzează vântul. Se pregăteau și răsturnări mai spectaculoase, dacă Weber avea să trăiască destul ca să fie martor la ele. Avea să sosească o zi când ultima relație clară de tip cauză-efect avea să fie înlocuită de hățișuri de rețele încâlcite. Dar, fără îndoială, exista o corelație între Capgras și paranoia. În cazul ăsta, faptul că rezultatele lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o amintire nu era creierul care o formase. Până și recuperarea unei amintiri deforma ceea ce existase până atunci acolo. Fiecare gând, năruind și reconstruind. Până și acompaniamentul acestei mierle, acesteia de acum, îl transforma pe Weber, făcându-l de nerecunoscut. Hățișul se complica pe măsură ce mergea pe urmele sale: grupurile de neuroni conectați care modelau și memorau lumina schimbătoare erau modelați, la rândul lor, în alte grupuri de neuroni. Sectoare întregi de circuite rezervate îngrădirii altor circuite, ochiul minții care demontează ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]