496 matches
-
apă pentru a rîde de el, făcîndu-l să nădăjduiască zadarnic că aveau să cadă În capcana pe care le-o Întinsese. Urmau să coboare de pe vas la lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea lui îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ci părea că-și vorbește lui însuși. — Un fanatic care voia să ne împingă spre un război civil. Dacă Abdul ar dobândi libertatea, ar organiza opoziția din exil și am sfârși într-o baie de sânge. Francezii, care l-au hăituit pe vremuri, acum l-ar sprijini. Făcu o pauză. — îl preferă pe el, nu pe noi... își înălță capul și-și plimbă privirea prin peștera strâmtă, ca să se oprească, în cele din urmă, asupra lui Gacel, care îl observa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am recunoscut râul vijelios care curgea pe sub stânci, am văzut locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
celor care n-am găsit o ușă prin care să intrăm, oare nu ne-ai oferit adăpost nouă, celor lipsiți de adăpost, celor care n-aveam o ușă la care să batem, celor care nu găseam alinare și goneam veșnic hăituiți pe străzile vieții? Oare nu ne-ai oferit merindele tale amare cu care să ne potolim foamea ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este atît de apropiată - la distanță de numai un pas, dacă am reuși să-l facem, la distanță de numai un zid, un cuvînt, o ușă, dacă am reuși să-l găsim, să-l rostim, s-o deschidem - și sîntem hăituiți de propria noastră furie și sfîșiați de propria noastră foame, prizonieri Între zidurile de fier, inexpugnabile, ale propriei noastre singurătăți. A fi uriaș, a fi una din ființele legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a apucat de gît și-a strigat: „Te omor, fir-ai al dracului“ și s-a Întins peste tejghea și i-a tras una, Înțelegi, și-a strigat - „bestii ce sînteți, m-ați sărăcit și m-ați distrus, m-ați hăituit pînă la porțile iadului“ - zice - „dar sfîrșesc eu cu voi Înainte de-a mă duce“ - zice - „și-o să veniți și voi cu mine“. Și-atunci Ben și Luke l-au ținut și l-au tras Înapoi, dar era prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
A spus că era Îngrozitor și că fata n-a mai putut răbda, că Ed Începuse să-și piardă mințile și că uneori aiura și țipa că sufletele celor pe care i-a ucis se-ntorc din mormînt ca să-l hăituiască și să-l chinuiască. „Vezi“ - i-am spus tatălui tău cînd mi-a povestit - „vezi ce se-ntîmplă? Așa e Întotdeauna“ - am zis. „Cei vinovați fug chiar și cînd nu sînt urmăriți.“ „Da, așa e“ - a zis. „Așa se-ntîmplă cînd ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin focul a două prigoane, am fost hăituit în munți jumătate de an, am îndurat ani de anchetă, ani mulți și grei de temniță (cincisprezece) și vreau să fiu drept în mărturisirile mele. Unii poartă cămașa verde ca o modă, fără trăire, fără faptă. Nu putem merge spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
putea să dăm foc la iarbă? — Nu merge, nu-i uscată. — Sau să trimitem hăitași? Wilson Îl privi din cap până-n picioare. — Sigur că am putea. Dar e un gest ușor criminal. Adică, noi știm că leul e rănit. Poți hăitui un leu care nu-i rănit - zgomotul Îl face să fugă -, dar dacă-i rănit, fii sigur că te atacă. Nici nu-l vezi, te trezești față-n față cu el. Se lipește de pământ și se ascunde În locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Wilson. — A fost foarte palpitant, zise ea. Am o durere de cap grozavă de la chestia asta. Da’ nu știam că ai voie să-i Împuști din mașină. N-a tras nimeni din mașină, Îi răspunse Wilson rece. — Adică să-i hăituiești cu mașina, asta am vrut să zic. — Mda, nu se face În mod normal. Da’ mi s-a părut destul de sportiv, cât i-am alergat. Adică am riscat mai mult conducând În felul ăla pe un teren denivelat și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i au impresionat poate lacrimile noastre. A urmat calvarul familiei Scum pu. Întemnițat la închisoarea din Bârlad, a fost transferat apoi tocmai la închisoarea din Brașov. Cote mari de cereale, nesuportabile, persecuții, amenințări... Cu pecetea „fii de chiaburi”, am fost hăituiți, obligați să luptăm cu îndârjire pentru a supraviețui. Fratele meu, stud ent la medicină, a fost exclus de la cantină și cazare, obligat să plătească taxe școlare de neînchipuit de mari , ne voit să descarce noaptea cărbuni în gara Iași - pentru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a rămas la televiziune Silviu Brucan. DÎnsul l-a liniștit pe Hamza, spunîndu-i că televiziunea e bună, dă sport. În aceste momente, marele profesor filozof avea cărarea fixată pe mijloc. Spre deosebire de Gabriela Neagu, care-i coafată În formă de cub. Hăituită de profesionalism, ea ne povestește mereu că președintele face ceva. Poate citește Anunț la A la Z de unde află că Moartea unui președinte se vinde foarte bine. Iar opera capitală a lui Ceaușescu a ajuns la 250 de dolari. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și acum știa că le venea probabil să moară de ciudă că nu-l trimiseseră Înapoi cînd Încă se mai putea. Fiecare colț al elefantului cîntărea nouăzeci de kilograme. Din clipa În care colții Ăia depășiseră mărimea normală, elefantul fusese hăituit pentru ei, iar acum cei trei o să-l ucidă pentru asta. De-acum știa sigur c-o să-l omoare, pentru că el, David, trecuse cu bine de ziua asta și reușise să țină ritmul care pînĂ la prînz Îl terminase. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce se capătă greu și se cântărește În moarte O mamă moare Încet, trăgând toate morțile tale posibile-n ea. Fugi de mama care-și aruncă moartea spre tine, Rupe-i numele din suflet ș-aruncă-l uitându-l. 30.09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu acesta, mă Întreb obosit (Oboseala Întrebărilor urmează unor idei Încâlcite) După oblojeala neigienică a sufletului tăvălit prin trupu-mi prea Întrebuințat Ruginit În atingeri impure, neidentice cu porniri din adâncuri Ros de patimi puhave, căzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă uit la oglindă cu atenție, vreau să pătrund În geamul ei și să constat În care pliu ascuns a dispărut turma aceea de monștri. Deși nu descopăr nimic, nu am Încredere; mai bine Închid ușa șifonierului, decât să mă hăituiască din nou. Spre ziuă, visez că blocul din fața Universității se clatină ca de un cutremur, apoi Începe să meargă ca o navă, trece de Universitate și o ia spre Piața Unirii; mă mir cât de lin merge și cum reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Asta de care vorbesc îți amorțea ceafa și îți încovoia spinarea. Când aveam dreptul să mergem printre paturi sau, cu program, să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai colțuroasă, pentru a arunca în apostolul chircit la pământ, se află apostolul însuși. Dacă ajungi tu însuți să fii pândarul propriei ființe, să devii propriul tău torționar, unde te mai poți ascunde atunci ? Cel care te iscodește și te hăituiește în oricare ungher nu e decât o voce. Poate fi o voce la întâmplare, poate fi chiar vocea ta lăuntrică. O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește ca un bisturiu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dus jocul până la capăt. Uite că n-a fost de ajuns, medită Maca. Sau poate că jocul nici n-are capăt. Poate că așa l-au și găsit după aia, după urmele de sânge picurate pe frunze. — E ca și cum ai hăitui un vânat, spuse Tili. Știi că l-ai nimerit și îl lași să se afunde în pădure, să moară singur. Te întorci dimineața, știi că n-are cum să ajungă prea departe. — Mă gândesc că atâția ani n-am știut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cărui tenacitate și rezistență în opoziție i-au transformat biografia îl legendă. Noua Atlantidă, cum o numește scriitorul, este atât continentul morții, cât și spațiul acțiunilor exemplare, ce fac firească trecerea unei existențe reale în ficțiune. Moartea lui Boris Davidovici, hăituit prin ghețurile nesfârșite ale Siberiei de către urmăritorii săi, reface un pattern al narațiunilor fondatoare - eroul se aruncă, de pe marginea unui cazan în care se topea zgura de la metale, în masa incandescentă, dispărând definitiv, ca și când n-ar fi fost, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
siguranță, ar fi fost încântată de perspectiva unei mai largi răspândiri a ideilor sale în configurarea unei noi atitudini în cultura contemporană românească . George ROUSSEAU vara anului 2008 O viață făcută din contradicții De ce oare opera ne face să-l hăituim pe scriitor? De ce nu putem să-l lăsăm în pace? Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert 1 Tristul adevăr despre Marguerite Yourcenar este că mulți cititori vor trebui să se întrebe cine a fost ea. În Franța numele ei este încă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de armonizare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]