487 matches
-
la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie să plec mi se frânge inima. Fără tine nimic nu mai e la fel ca atunci când erai sănătos, când scoteai cu găleata vin și ni-l puneai la toți în față fără restricție, când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva ori în urma lui, în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici se frecară cu zăpadă unul pe altul cu ultimile lor puteri pentru a-și reveni în simțiri și a conștientiza că încă sunt vii și nu morți. Se lipiră doi câte doi spate în spate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mascate de Crăciun, cel mascat În evreu șchioapătă, plângându-se că a fost fugărit de un lup, care l-a „scurtat de un picior” <endnote id="(70, p. 158)"/>. Interesant este faptul că În legendele populare românești lupul nu Îl hăituiește pe evreu, ci pe Diavol, mușcându-l de călcâi <endnote id="(259, p. 25)"/>. Nu ar fi aceasta singura asemănare Între portretul „evreului imaginar” și cel al Diavolului, nici singura legendă referitoare la deficiențele evreului la mers. De fapt, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
germane” (773). În 1888, M. Schwarzfeld Încerca să afle - de la membrii comunității evreiești, prin intermediul unui chestionar - unde și În ce sens „se uzită apostrofarea hep, hep” (139, p. 182). Pentru Lazăr Șăineanu (295), Hep !, hep ! era strigătul prin care vânătorii hăituiesc vânatul, iar pentru istoricii Shmuel Almog și Paul Johnson - un strigăt folosit la animale de ciobanii din Franconia, adoptat pentru hărțuirea evreilor (254, p. 8 ; 278, p. 317). Se pare totuși că exclamația Hep !, hep !, adresată evreilor, este o veche
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Institutului Nicolae Iorga și articole reflectând opinia autorului unor teme contemporane și date publicității în presă. Cu toată opera sa imensă și valoroasă și care încă nu a fost editată în întregime, pe tot timpul carierei a fost marginalizat și hăituit pentru că aducea documente privind istoria Românilor ce nu erau conforme cu intențiile politice ale perioadei socialiste și, mai ales, ale istoricilor sovietici. În anul 1974, Al. Gonța a venit la Iași se pare cu gândul de a-l convinge pe
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sensibilități moderne a compozitorului, omul contemporan confruntat cu legenda. O fotografie mai puțin cunoscută a lui Enescu m-a impresionat În mod deosebit: nu era figura convențională, senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ani. Așa a început lunga și amara mea pribegie: cinci ani de surghiun, ocrotit de Iancu Corvin de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; și de Domnul Țării Românești, Vladislau Dan, ce-mi era un fel de unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin focul a două prigoane, am fost hăituit în munți jumătate de an, am îndurat ani de anchetă, ani mulți și grei de temniță (cincisprezece) și vreau să fiu drept în mărturisirile mele. Unii poartă cămașa verde ca o modă, fără trăire, fără faptă. Nu putem merge spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
erau manifeste țărăniste, pe care le luase de la București, ca membru în conducerea „Tineretului Țărănist”. Pentru propagandă, cei de la centru dădeau bani („puteai să ceri o valiză”) și manifeste avînd ca simboluri „Ochiul” („Votați ochiul, ca să vedeți soarele!”) și „covrigul”. Hăituit de adversari, n-a mai apucat să le răspîndească. Le-a ascuns la mama, care le-a dat utilizarea amintită. Alegerile - fapt sigur - au fost măsluite, responsabil cu măsluirea, pe Moldova, fiind un udeștean de-al nostru: generalul Nicolae Ciubotaru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și chiar dacă nu aș fi revenit vreodată În Încăperile acelea, cum am făcut-o apoi săptămânal, cred, ani de-a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de volume fosforescente crescând cu fiecare zi În jurul cărturarului chemat de Poezie. Hăituit de cotidian, Înlănțuit adesea cu pasiune de contingent, locatarul nu avea cum scăpa de fantasmele care Îi tot somau decolarea. „Toate-s la sol și așteaptă ceva... Nu știu de unde mirosul ăsta de mare”, citim În volumul Astre palide, publicat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai amintea despre audiență decât că a fost Întrebat ce vor scriitorii, care sunt problemele lor. Nu mai știu ce am spus. Știu doar că l-am Înjurat tot timpul pe Barbu», povestea. A fost chinuit și În ultimii ani. Hăituit de viața pe care o ducea. Cine poate spune cum ar fi fost mai bine?... Să fi fost om cumsecade, politicos, generos? În cazul focului, s-a putut evalua acțiunea nocivă și cea binefăcătoare. La fel, În cazul apei. Poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau de a fi hăituit” (Mircea Iorgulescu). Stăpânind stilul narativ modern, tensionat, nervos, G. impune prin impresia de viață autentică, trăită pătimaș, cu frenezia vitalistă proprie prozei americane. Fundamental realiste, trecând însă dincolo de limitele înregistrării imediatului, într-o zonă de
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau de a fi hăituit” (Mircea Iorgulescu). Stăpânind stilul narativ modern, tensionat, nervos, G. impune prin impresia de viață autentică, trăită pătimaș, cu frenezia vitalistă proprie prozei americane. Fundamental realiste, trecând însă dincolo de limitele înregistrării imediatului, într-o zonă de zbucium sufletesc neobișnuit de intens
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
V-a, implicându-se în acțiune, el este trecut tot într-o serie deloc onorabilă, alături de dulăii de casă, ogari și cotei, slugile cele mai umile ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de nedepășit, în pofida insistenței și tenacității lor, îi face caraghioși: "Șoimul, câteodată peste munți înălțindu-să, locul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
el consideră a fi Binele să triumfe. Chiar cu prețul unor rupturi la nivelul construcției personajelor. Șoimul nu dă, inițial, nici un semn că ar avea o psihologie schizoidă, nici măcar nu are conștiința că încalcă o ordine firească, un echilibru necesar, hăituindu-l pe bunul Inorog. În a doua jumătate a cărții, el nu devine, ci este un altul, în sensul că nu avem simptomele unei transformări, ale unei convertiri; un caz similar, dar la un cu totul alt nivel al conștiinței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Și totuși, Crocodilul nu mai este un monstru, ci devine un personaj pozitiv, reconvertit la calea cea dreaptă. Neputând acționa chiar de capul său, el se oferă să intermedieze negocierile Inorogului cu împăratul crocodililor, participând, fără preget, la răscumpărarea eroului hăituit de toată lumea. Prin urmare, din agent al răului, Crocodilul devine unul al instaurării dreptății. Mai ales că, aflăm din gura Inorogului, către finalul cărții, tot el este cel care restabilește echilibrul, dându-i ticălosului Hameleon pedeapsa ce i se cuvine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
antiuniat” al scrierilor profesorului Dumitru Stăniloae („uniatismul” era receptat ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era în acord cu viziunea regimului comunist despre Biserica Română Unită și slujitorii ei din clandestinitate, hăituiți în continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează în memoriile sale această problemă. Aflăm doar că profesorul Dumitru Stăniloae „trebuia să întocmească referate care să reprezinte punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-au târât În magaziile mici, s-au ascuns sub stive de lemne pentru Încălzit, s-au Întins În spatele unor ridicături de teren - cu toate că puteau fi observați cu ușurință. Soldații au tras la Început fără discernământ spre ferestre deoarece Îi hăituiau pe evrei. Profesorul Petrescu XE "Petrescu, Petroniu" s-a dus și el să caute evrei fugiți În imobilul de vizavi, nr. 4, unde locuiau și evrei, și, găsindu-i, i-a predat soldaților. Petrescu XE "Petrescu, Petroniu" a prezentat un
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
anchete de intimidare, private de drepturi. Din dicționar reiese, indirect, că societatea românească s-a opus cu îndârjire și curaj genocidului comunist. Rezistența organizată în munți, energica împotrivire a țăranilor la colectivizare, solidaritatea unei mari părți a populației cu cei hăituiți de autorități dezmint ideea stereotipă a pasivității românilor. în același timp, însă, episoadele dramatice consemnate fugitiv de dicționar vorbesc despre climatul de degradare morală pe care regimul comunist a reușit în cele din urmă să-l instituie: au existat multe
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
Hanul Ancutei. Pentru ei moneda falsă fabricată de Farinet e mai adevărată decît banii adevărați pentru că are valoarea aurului "curat" pe care il conține. Farinet însuși este eroul tipic sadovenian, obsedat de libertate într-un fel special, prietenul naturii, inofensivul hăituit de stăpînirea insensibila la nuanțe. Țăranii vaudezi care îl susțin pe Farinet în repetatele lui evadări din închisoare și slujitorii lui Bogdănut din Nuntă domniței Ruxandra sînt animați de aceeasi credință față de eroul lor, față de cel care dă glas părții
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
devine el însuși un produs și ceea ce caracterizează acest ciudat produs, "momentul", este că data lui de apariție coincide cu data lui de expirare, de unde rezultă un consum vertij care devine un consum de sine mănat de către prezentul care ne hăituiește. Societatea de consum ne face să uităm tragicul consumului, accelerându-i ritmul în același fel în care creșterea economică ne face să uităm ravagiile creșterii, chemându-ne la mai mult consum. 6) Un nou instinct, impulsul consumator. A consuma înseamnă
Anti-publicitate - mișcările militante franceze () [Corola-website/Science/295645_a_296974]
-
rezolvare. Cuvintele își merită soarta. Ascensiune și declin în așteptarea pândei. Efervescență în lectură proprie a unui joc comun de autosubminare - tema favorită a societății civile - precum un soi de balsam pentru inimă. Scenariul înțărcat în cheie minoră te lasă hăituit de măruntaiele grave ale ultimei șanse. Persona non grata, insomniac în miezul memoriei lipsite de mijloace de apărare cele mai firave, vei ajunge să-ți urăști vecinul ajuns mentor, falnic împănat cu subtilități, dispus să lupte contra ta ca un
Masă de disecție by Viorel Lică () [Corola-website/Imaginative/5596_a_6921]
-
(n. 4 iunie 1941, Constanța) este un poet român contemporan. A debutat în volum la sfârșitul anilor '60, fără a fi publicat texte în nicio revistă. A fost hăituit de cenzură și marginalizat cu bună știință. Actualmente, poetul este foarte apreciat de unii critici, conform cărora lirica sa anticipează poezia anilor '80-'90. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Național "Mihai Eminescu" Opera Omnia. La scurtă
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]