1,009 matches
-
devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus Eleonorei ce văzusem în mlaștină ca să n-o înfricoșez. Nu puteam să uit însă ritualul îmblînzirii cobrelor și mă întrebam dacă membrii acelei secte pustiiseră gara. Probabil, îmi ziceam, i-au hărțuit pe cei din gară până când acestora li se făcuse lehamite și-și luaseră lumea în cap. Era chiar de mirare că îmblînzitorii nu dăduseră foc clădirii. Sau n-o făcuseră, poate, pentru a-și contempla victoria. Gara pustie era în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mihaela mă scoase din încurcătură. Într-o seară găsii un bilet din partea ei, cu două rînduri: "Așteaptă-mă mâine, la Șosea, în dreptul vilei Minovici, pe la 6." A doua zi eram cu o oră mai devreme la locul indicat. Nerăbdarea mă hărțuise atât de cumplit că n-am putut face altfel. În orice caz n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Poate mai vârtos decât mine, pentru că (a spus-o chiar ea) m-a iubit mai mult decât am iubit-o eu". Era o alinare superfluă care-mi ungea rana cu alifie. Și încă nu aveam certitudinea unei infidelități. Gândurile se hărțuiesc între ele câinește, luptând să cucerească postul de comandă. Când unul cade trăsnit se ivește cu iuțeala fulgerului altul mai puternic și-i ia locul. Pe câmpul de bătălie mor în încăierare zeci și sute de gânduri, până ce unul, născut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate și al treilea și greutățile cresc. Eu știu ce înseamnă să ții o familie. ― Ce vrei să spui, tată? ― Taci și ascultă. Nu te băga în vorbă! Ce m-am gândit eu: băiatul meu n-ar trebui să fie hărțuit de grija zilei de mâine. Hrana, să zicem c-o scoate el, de bine de rău. Dar dacă-i mai pui pe cap și chiria, tare mi-i frică să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași), alintau fantasmele gustative caragialiene, hărțuite de dulce-amara „franzelă a exilului“! Asta, ca să nu mai spun că în cuprinsul mănăstirii din Sinaia, lângă icoanele lui Pârvu Mutu Zugravul, își doarme somnul de veci Take Ionescu („Tăchiță Gură de Aur“), ultima iubire a sexagenarului Caragiale, cel care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
politologie și filozofie, facând piruete savante sau gingașe prin istoria ideilor, dansând ca fachirul printre stiluri, curente și școli de gândire, ori urcând pe scenă, seară de seară, deghizat în Hamlet, Tartuffe sau Rică Venturiano, când tu - Statul român! - mă hărțuiești, mă umilești, mă șantajezi, îmi joci nervii în picioare și mă ameninți de luni de zile, de dimineață până seara, ca pe ultimul găinar, cu spectrul distrugător al Fiscului, cu demonii ghișeelor, declarațiilor de venituri și procentelor sufocante?!? În acest
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
redactor-șef, Liviu Ianăși, Kazmer Kovacs, Alexandru M. Sandu, Gabriel Pascariu și Ileana Tureanu în colegiul de redacție. În nr. 5-6 e de citit un substanțial calup dedicat Dobro gei pe cât de fermecătoare, pe atâta de vitregite, față de alintul îndelung hărțuit în comunism al Banatului, cu armonii constănțene greco romane, specific turco-tătaro-armean, cu Legea Litoralului din 1939 (ceva omolog inexistent astăzi), G.M. Cantacuzino la Eforie și Duiliu Marcu la Balcic, plus un instructiv dialog cu prof. Alexandru Sandu despre planul de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Iubiri de-a valma, rebeliuni nevinovate, valuri de insurgență alcoolică pe ritm de swing și twist. O revistă samizdat de jazz-cool, urmată de interogatorii securistice și cauționări paterne. Un frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar de partid, inva riabil hărțuit verbal de fiul năprasnic occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura Urziceanu, admiratorul (nu doar la „Melody Bar“) al unor Janci Körössy, Marius Popp
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o pacoste deopotrivă pentru putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a slujit Biserica, ideea creștină, nu buzunarul propriu. În fine, zice el, și-mi face semn către sutele de credincioși care așteptau cu lingura-n aer semnul de cuminecare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
similară, la un spital din Iași. Cu această Sandă divinizată, Gheorghiță s-a înțeles, s-au căsătorit. Suferințele, mai mult decât bucuriile, se adună și când nu tună. Și-au procurat locuință, și au conviețuit în modestie fericiți până ea, hărțuită de securitate și împărtășind tragedia soțului, cu sensibilitatea ei aparte, a căzut la pat. Alte suferințe, greu de explicat. La rândul lui, Savel, trăindu-i profund drama până la descumpănire, și până la plecarea ei din această lume a incertitudinilor, contrastelor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
o ceață pe ochi și simți o foame și mai cumplită, ba chiar i se făcu frig, la ora șapte ies. La șapte l-au expulzat toate lucrurile care zăceau sparte și răvășite prin dormitor. De ceasuri Întregi Îl acuzau, hărțuindu-l, ar trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a dat pauză. După o vreme mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Alexandrescu?” “Apăi, aici o sta, da’ dumneavoastră cine sunteți și ce treabă aveți cu el?” “Vreți să-l chemați puțin? Sunt de la Direcția Regională a Miliției...” “Iar nu-l lăsați în pace? Dă ce i-ați dat drumu’ dacă-l hărțuiți iar?” “Nu-i facem nimic, fiți pe pace. Vrem să-l repunem în drepturi, să fie om, așa, ca mai-nainte” “Vreți pă dracu’! nu cumva i-oți da și plămâni noi! Că, p-ăia vechi, i-a găurit pușcăria
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu merge. Dar după plecarea lor, n-are ce piste să urmeze. Nu poți explica ceea ce nu vezi. Problema e că sosia lui Karin pare așa de adevărată. Stă singur, respectând legile, ascultând ceva odihnitor, când ea vine să-l hărțuiască. Nu vrea s-o lase baltă cu rolul de soră. Aude muzica. Triouri vocale hawaiiene? Nu știu. Parcă ar fi polci polineziene sau așa ceva. De unde ai asta? sare ea cu gura. Treaba mea. Mi-a dat-o un îngrijitor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nevoiașilor de prin ateliere și fabrici, ca să țină minte, în capul lor, că se trag din femei virtuoase, care, și ca ostatice, au rămas regine? Dar de ce nu spui că regina, după ce eroul ei, dus în pântece, Darius, a murit hărțuit de cuceritori, ea, ca o persană în glorie, l-a jelit și a spus: „Ca fiică a lui Artaxerxes, mărturisesc că am avut doar un singur fiu și acesta e Alexandru, împăratul întregii Persii“?! — Tot nu te pricep, ce te
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed și uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă cu maimuțele care se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice, ca de tun
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrîșnind: "Trebuie să fie ticălosul de Daniel". Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădîndu-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să mă urască, de ce? Oricât de absurd ar fi destinul, el are nevoie de unelte pentru a acționa, dar de ce-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i chestia aia care ți-atârnă din pungă? — Ce crezi că e, tâmpitule? E o coardă pentru lăuta mea. — Și aia ce mai e? Polițistul se dădu puțin îndărăt. Ești localnic? — Să fie oare sarcina secției de poliție să mă hărțuiască pe mine, când orașul ăsta este una dintre cele mai reputat capitale ale viciului din întreaga lume civilizată? urlă Ignatius pe deasupra mulțimii din fața magazinului. Orașul acesta este vestit pentru jucători de noroc, prostituate, exhibiționiști, anticriști, alcoolici, sodomiți, drogați, fetișiști, onaniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoara Trixie, lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că ți-a trebuit mult timp să te schimbi. — Mie? Abia am plecat de aici. Vrei să fii bun și să n-o mai hărțuiești? întrebă supărat Ignatius. — Întârzierea nu-și avea rost. Locuiește aici jos, pe undeva printre docuri, explică domnul Gonzalez și se reîntoarse la hârtiile sale. — Ți-a plăcut? o întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al sudului, oprindu-se până la urmă la New Orleans ca să mă hărțuiască și să încerce să mă seducă cu tot felul de cântece macabre pe care le zdrăngănea la chitară. Myrna era foarte sinceră; din păcate era și agresivă. Când am văzut-o, după ultimul ei „tur de inspecție“, era destul de plouată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar să fiu sigur că pisica nu este nedreptățită. Spune-mi, te rog, domnule, ai de gând să mă hărțuiești astfel la infinit? Nervii mei sunt într-o stare jalnică. Când mi-ai controlat unghiile, sper că ai observat cât de îngrozitor îmi tremură mâinile. Nu mi-ar plăcea să intentez proces Paradisului Vânzătorilor, cerându-i să-mi plătească tratamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avem prejudecăți și totul se va da peste cap. Conferința mea mă tem că nu a fost un mare succes. A mers prea departe, mai presus de mintea publicului. Două sau trei persoane de vârstă mijlocie au încercat să mă hărțuiască cu observații ostile, dar niște prieteni de ai mei din grupul de terapie au răspuns la ostilitate cu ostilitate și în cele din urmă i-au scos pe acești reacționari din sală. Așa cum am bănuit, ideile mele sunt prea înaintate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]