1,450 matches
-
seria neagră a unor epurări/încercări (planificata decimare a intelectualității interbelice și a gospodarilor satelor în perioada teroarei bolșevice, expatrierea evreilor și sașilor, fuga în Occident a românilor sătui până peste cap de „raiul” comunist, uriașul exod postdecembrist), toate aceste hăuri de inteligență și moralitate fiind la repezeală umplute cu lichelism și bădărănie. A nu se uita că este nevoie cam de trei generații pentru izvodirea unui intelectual veritabil. Cum procesul de degradare socială continuă și în zilele noastre, se cheamă
POLITCA-I O NENERNICIE PENTRU TOT OMUL DE OMENIE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366383_a_367712]
-
și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
Acasa > Impact > Istorisire > TOT BATE CEASUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Beția unui cântec pe ziduri se aruncă, prin iarba-mi pustiită lin o cerboaică trece și-n hău rotund de neguri, urmând a lui poruncă tot bate ceasul iarăși unsprezece. Trec păsări în derivă prin vântul verde-albastru, tristețea violetă spre maluri le petrece călugărul din stele în straiul de sihastru tot bate ceasul iarăși unsprezece. În blânda nebunie
TOT BATE CEASUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366503_a_367832]
-
era, precum se spune... XIV. TOT BATE CEASUL, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014. tot bate ceasul Beția unui cântec pe ziduri se aruncă, prin iarba-mi pustiită lin o cerboaică trece și-n hău rotund de neguri, urmând a lui poruncă tot bate ceasul iarăși unsprezece. Trec păsări în derivă prin vântul verde-albastru, tristețea violetă spre maluri le petrece călugărul din stele în straiul de sihastru tot bate ceasul iarăși unsprezece. În blânda nebunie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
un cântec venit din iarna-mi rece, imagine pestriță a umbrei care tace când bate iarăși ceasul unsprezece. Leonid IACOB ... Citește mai mult tot bate ceasulBeția unui cântec pe ziduri se aruncă,prin iarba-mi pustiită lin o cerboaică treceși-n hău rotund de neguri, urmând a lui poruncătot bate ceasul iarăși unsprezece.Trec păsări în derivă prin vântul verde-albastru,tristețea violetă spre maluri le petrece călugărul din stele în straiul de sihastrutot bate ceasul iarăși unsprezece.În blânda nebunie a nopții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
din 19 februarie 2014. noapte grea Frâng între degete azima dospită-n covata uitată a sufletului greu bântuit de furtuni și, de pe fruntea sfârtecată a nopților și viselor mele, smulg doruri lascive, nimfele grele ale pierzării ca să le-arunc în hăul umplut de ochii nebuni. Jivine ciudate, năluce pestrițe se-aruncă-nspre mine hulpav și viclean, monahii odăii, cu coate tocite, citesc iar din pravile runele ronde, ... Citește mai mult noapte greaFrâng între degeteazima dospită-n covata uitatăa sufletului greu bântuit de furtuniși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
citesc iar din pravile runele ronde, ... Citește mai mult noapte greaFrâng între degeteazima dospită-n covata uitatăa sufletului greu bântuit de furtuniși,de pe fruntea sfârtecată a nopțilorși viselor mele,smulg doruri lascive,nimfele grele ale pierzăriica să le-arunc în hăul umplutde ochii nebuni.Jivine ciudate,năluce pestrițese-aruncă-nspre mine hulpav și viclean,monahii odăii, cu coate tocite,citesc iar din pravilerunele ronde,... XXXII. IARNĂ ATIPICĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Iarnă atipică Peste zidurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
nu ai apucat să iei tot, asta e. Schimb butucul. Ai auzit? - Da. Am auzit, acum sun după mașini. Nu am știut că mă dai afară azi... Sunt chei peste tot, albastrul dezleagă, bate un vânt fericirea spre nori, ascultă hăul în tine un nume, nemurire, iubire, abisul și eu. Suspinul mă leagă, o lacrimă pică pe mine de sus. Nimicul formează în jurul nostru un cerc închis ce strânge - răsfrânge și mai mult dorința ființării.. când întâmplarea te află, naști nefericire
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]
-
și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele.Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău.Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
Și rămas fără suflare În adânc să mă petreci Chiar de nu mai am ardoare Să mă-ngropi, apoi să pleci Eu, la fundul apei sta-voi Și privind la luciul său Să zăresc cum lumina-vei Căutându-mă în hău Tu, din cer, vei înțelege Că-mi dorm somnul ca străbunii Și un lac întreg aș plânge Oglindind lumina lunii. De ne-ar judeca nebunii Cât e zarea de întinsă Nu își dau seama niciunii; Dragostea-i mereu aprinsă. 28
LUMINA LUNII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365669_a_366998]
-
știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere: - Unu... doi... trei... patru
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în creier. Și, dintr-o dată i se făcu frică. Parcă era acolo, în tarlaua cu cartofi, în plină noapte, păzind-o de fiarele nopții. Începu să numere:- Unu... doi... trei... patru
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
mic noroc, de aproape 40 dolari. Eu am fost cea mai norocoasă, jucând cu 5 dolari am câștigat alți 35 și am simțit cum un succes de început, te poate îndemna să încerci mai departe, ca o adevarată chemare a hăului, dar m-am oprit la timp. Poate mi-am oprit norocul, mai știi!!! Îmi venea să întorc gândul și pe partea diavoleasca a ademenirii, dar mi-au venit în minte lecțiile dramatice ale celor căzuți în această patimă. După ce am
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
rănit de moarte piscurile/ Și m-au ținut într-o temniță de tăciune, / Am înfruntat frigul și noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul abisal,/ Să regăsim comoara ascunsă între stânci;/ Am devenit cu vremea, tot căutând pe brânci,/ Din vânători de visuri, vânatul ideal”...(Vârful lumii). Setea de absolut în iubire, această atracție profundă, dăinuiește mai ales sub aripa poeziei, ca un refugiu
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
ridică încet în fund și privește fără țintă. - Vreau la mama!... Vă rog, duceți-mă lângă mama! Tatiana, sora cea mai mare, îi așează căpușorul pe umărul ei. - Vasilică, hai s-o ducem să se odihnească în pace! Deasupra unui hău, patru copii îmbrățișați aruncă peste sicriu un pumn de pământ reavăn - Fie-i țărâna ușoară! - Tată, să ai grijă de ea! ( va urma) Referință Bibliografică: Povestea lui Vasilică / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1358, Anul IV, 19
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
-ndulcește, Trădarea vieții se rătăcește toată, Numai nu azi să se rupă fila celui ce o citește. Voi încerca să nu mai fiu eu- Ce greu e să cauți urme de fiare, Ruperea omului de tot ce e frumos în hău A fost să aibă parte de multă ninsoare... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: VOI ÎNCERCA SĂ NU MAI FIU EU / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1579, Anul V, 28 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole
VOI ÎNCERCA SĂ NU MAI FIU EU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366210_a_367539]
-
-ai tu de mușcătura Fraților de-același fel? Iar acum din vârf de culme, Te comporți ca un mișel! Bârna ce în ochi te-nțeapă Ți-a orbit sufletul tău, Te crezi prințul de la curte, Dar cerșești un rol în hău! Te trezește dar' făptură, Zvârle rolul eremit! Că nu ești decât un vierme, Ce scobești pe cel rănit! imagine internet Referință Bibliografică: PAIUL DIN OCHI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi
PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
-
veacuri și milenii am apucat-o către un destin care ne surpă din toate părțile, de jos și de sus, din față și din spate, ne macină și ne duce cu apele care ne învălmășesc, ne înghit și ne abandonează hăurilor. Gem pușcăriile de osândiți înșfăcați și săltați, ca în stalinism, colcăie țara de justițiabili, ași de inventivitate în acoperirea urmelor și încrengarea de complicități de siguranță. Condiția sine-qva-non a libertății în România contemporană este infracționalitatea colectivă, cu precondiționarea: „te trag
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
scutul meu de supraviețuire cerebrală”. Și în acest timp, devine limpede motivația autoarei de a-și consemna sentimentele, trăirile din acest timp aflat la limita supraviețuirii. Nu lipsesc momentele de anxietate, disperare: „simt cum absolutul și infinitul mă târăsc în hăul lor nedefinit”. Faptul că întotdeauna autoarea (mereu sunt tentată s-o numesc: poeta!) s-a simțit „Aproape de îngeri” - a determinat-o să consemneze în 21 septembrie 1998, starea ei, în doar trei activități ale minții și inimii: „Contemplație, desfătare și
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
Capul Nord și zburăm ca vântul și ca gândul spre Arhipelagul Spitsbergen, de unde o cotim spre pol cu cea mai mare viteză. Ajungem la punctul dorit, Polul Nord geografic, când în fața saniei mele apare o gaură enormă în apa mării, un hău care ne înghite și pe noi, adică pe mine, cățelușii husky, malamutul șef și sania. Dispărem într-un alt tărâm. Tărâmul din interiorul gol al Pământului. Agharta! Cerul e luminat doar de aurora boreală. O farfurie zburătoare îmi trece pe lângă
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
ridicări, fără speranță și continua neliniște a vieții lui, ce mai apoi ia înfățișarea de-o clipă a măreției și fericirii, pentru ca îndată totul să se învălmășească (și oameni, și fapte, și aspirații, și dureri) și să fie înghițit de hăul fără fund al trecutului, adevăratul stăpân peste praful și pulberea istoriei. Din acest sentiment tragic vizavi de istorie decurge nevoia din totdeauna a omului de mituri (ale culturii, civilizației, economiei, eroismului), inclusiv toate acele mituri izvodite de omul modern (automate
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
cerului strecurat printre gratii. Mi-a sărutat inima. Și eu i-am sărutat inima pentru că și-a continuat drumul alături de mine încă trei ani. Unde m-am rătăcit din calea fulgerului și unde și când am răsturnat carul nevoilor în hăul adânc al căutărilor. Unde acum îmi este iubirea, când îmbrățișez geometriile aerului. Stau și aștept pe stânca valorilor ivirea zorilor. Dincolo de viață începe răsăritul soarelui sau mai este timp aici, printre vâslele frânte ale umanului. Referință Bibliografică: Gânduri în rânduri
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
Eterne, Președintele Suprem primi premiul Nobel pentru pace, urmând ca în anul viitor să-l primească și pe cel pentru economie. Merita! Mai ales acum când, în centrul galaxiei, micuța gaură neagră hrănită cu resturile războaielor de pace, devenise un hău uriaș care înghițea cam tot ce prindea... Referință Bibliografică: BINEMERITATUL PREMIU NOBEL / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1265, Anul IV, 18 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Batog Bujeniță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BINEMERITATUL PREMIU NOBEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352275_a_353604]