2,384 matches
-
ai săvârșit? Spune-mi măcar unul! Aș vrea să rămân în istoria literaturii române ca un interlocutor care a reușit să-ți smulgă o asemenea mărturisire. - Îmi pare sincer rău că n-am destulă putere pentru a-ți răspunde cu haz. Cred că păcatul cel mai greu pe care l-am săvârșit - împotriva mea însămi în primul rând, dar și împotriva poeziei și chiar a lui Dumnezeu, care mă făcuse ca să scriu cărți - a fost acela de a mă fi ridicat
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
încep să cânte un cântec pe care îl cunosc toți. În timp ce jucătorul caută să se apropie de locul unde a fost ascuns obiectul se cântă mai tare, dacă el se găsește departe de obiectul ascuns jucătorii cântă mai încet. Mult haz va fi dacă se poate strecura obiectul în buzunarul celui ce caută sau se agață de hainele lui fără ca el să observe. În felul acesta, spre surprinderea sa, toți vor cânta din toate puterile oriunde s-ar mișca. 53. Găsește
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Figura lui Bogdan-Pitești, rămas în umbra istoriei literare, deși i-a tras sforile, e prinsă sub eticheta un Mecena excroc. Bogdan Ciupești, învîrtitor de afaceri nu tocmai albe, înjurînd cu bonomie pe amărîții care-i mai furau din odoare, făcînd haz pe seama numeroșilor lui musafiri și-a popii Galaction, ocărîndu-și în public nevasta cherchelită, închis la Văcărești pentru șantaj, ctitor de revistă, Ileana, de lux, era Tipul. Un tip e și Rosetti, trecînd prin istorie cu alinturi de mucalit. Cu o
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin naționalist. (În paranteză fie spus, oricine-și găsește timpul să parcurgă cele "100 de istorioare cu istoricii Epocii de Aur", o carte de-un haz nebun, scrisă de Radu Constantinescu, va avea o imagine panoramică a actorilor care-au transformat istoria României într-un soi de bâlci în care valorile se stabileau după criteriul exagerării maxime. Veți înțelege mai bine mecanismele promovării și abilitării unor
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
zilelor, scurtând astfel, o suferință insuportabilă - sufletească de astă dată. Tânărul Werther se împușcă și după el serii de tineri înamorați se autosuprimă, generând un tip mult îndrăgit în literatură. Dar și autorii de literatură plătesc tributul. Adolescent, cucerit de hazul piesei de teatru - radiofonic ascultată, Ulciorul sfărâmat, iar mai apoi lector încrâncenat al pasionantului roman Michael Kolhaas, am simțit cruzimea și particularitatea faptei, când am aflat în ce chip și companie și-a curmat zilele Heinrich von Kleist. Gerard de
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
îl transformaseră pe Neculai Constantin Munteanu în exponentul gândirii fiecărui român. Fiecare vorbă rostită de Neculai Constantin Munteanu în emisiune, micile comentarii care făceau trecerea de la un invitat la altul, erau ascultate cu nesaț și comentate a doua zi în hazul general. Iar salutul său de la sfârșitul emisiunii "S'auzim numai de bine, al domneavoastră Neculai Constantin Munteanu" era ca o promisiune optimistă pentru ziua de mâine. L-am simțit pe Neculai Constantin Munteanu în ultimii ani ai comunismului ca pe
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
mai degrabă de decor. Primul ieșit la joacă, afară, în fața blocului, își chema prietenii printr-un fluierat specific, niciodată prin apeluri telefonice. Apoi compania fetelor era privită de membrii găștii ca un semn de mare slăbiciune și se făcea mult haz pe seama nefericitului surprins într-o astfel de ipostază. Fetele concrete, care aveau propriul lor cerc în fața blocului, nu jucau niciun rol în viața băieților, chiar dacă, prin cine știe ce miracol, vreunul dintre noi reușea să pună mâna pe vreo pagină de revistă
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
mare căutare) și la meciurile de fotbal ale echipei orașului, comentam câte în lună și în stele, găseam prilejuri de râs la tot pasul. Mai trăgeam cu ochiul la câte o colegă mai arătoasă, dar uitam repede de ea în favoarea hazului găștii. Nu este mai puțin adevărat că, din punct de vedere literar, Cecilia Ștefănescu este expertă în a descrie coabitarea copilului cu adultul inițiat în interiorul aceleiași persoane. Uneori această coabitare este trădată de obiectele care compun arealul personajului. Păcatul și
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
a scris Mirel Palada pe Facebook. Andrei Pleșu despre Mirel Palada " Cei mai comici - dar și cei mai periculoși - sunt însă cei care strică limba avînd aerul că o răsfață, că o „înnoiesc", că o prelucrează „creator". Vor să aibă haz sau să se exprime „fin". Au convingerea că un adevărat „intelectual" e unul care știe cuvinte rare, care vorbește „pe radical" și își lasă interlocutorii cu gura căscată. Așa a apărut pe piața noastră lingvistică termenul „matrafoxat", pentru a înlocui
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
Maria Stella de Grieg, Humoresque de Dvorak, Abendlied și Am Donaustrande de Brahms, cât și bijuteriile românești semnate de Vasile Spătărelu (Floare albastră), Ștefan Popescu (Fluturele), Dan Buciu (Visare), Felicia Donceanu (Între păsări), Nelu Ionescu (Cuc, cuculeț) și Gheorghe Cucu (Haz de necaz) sau cele cu vădită trimitere la lumea psaltic-bizantină (Slăviți numele Domnului de Dimitar Hristov și Axionul Învierii de Nicolae Lungu). Stranie, afișând o anume patologie a originalității, mi s-a părut a fi piesa Die Launige Forelle de
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
și grandilocvența! Snoava rămâne baza, - snoavele sunt preferința românului. Las la o parte ce a zis, înainte de tot, despre , Ion Barbu, - nu mai cităm... îngăduiți-ne să privim lumea din strană, cum făcea cântărețul bisericesc, cuviincios așezat, dar cu atât haz, în ea, și să vedem ce ne povestește printre câte observă... "O femeie sărăcuță, c-o roche pe ea capot Veche, ruptă, peticoasă, și cârpită peste tot Mai mult ață decât față se vedea în al ei port, De cânepă
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
Constantin Țoiu În general, se spune că, fără sare, nimic nu dă gust. Despre un tip care nu dispune de nici un haz, se zice că-i nesărat... Și altele... Dacă lipsește, în orice, substanța în chestiune, se spune,... iarăși,... că lucrul nu are... sarea pământului. Nițică sare, acolo, ce-o fi, nu strică, așadar. Totuși, dacă suferi de maladia numită în zilele
Marele drog, foamea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9727_a_11052]
-
lui Călinescu, cu filosofia lui "superficială pînă la zăpăceală". Goldoni, acela pe care tatăl lui, doctor, îl lua la patul pacienților, apoi acela turbulent, stricînd liniștea colegiului de unde-l dau afară și, în fine, bonomul luînd chipul operei, povestită cu haz și citată copios e și el un popas din vizita de plăcere. Numără multe asemenea șederi pe cîte un țărm sau altul al literaturii o carte trecută de opt sute de pagini. Neputîndu-mă opri la toate, sar aproape de sfîrșit, la un
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
în care învățătorul din carte semăna puțin cu Lenin, pentru că era subțire, cu ochelari pe nas și bărbuță. Involuntar gândul îi zboară la vecinul Păscălie care a făcut o vizită la Moscova și a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat tel-quel, dar tocmai naturalețea povestirii, lipsa oricărei analize sau tentații didacticiste oferă fragmentului caracterul nostalgic și încărcătura existențială. Autoironia duioasă este evidentă: "L-a întrebat careva dacă
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
adormi instantaneu. Victor a memorat repede și destul de bine, ar fi vrut să scrie pe ceva dar i-a fost frică, simțul său de fost jandarm Îi spunea că scrisul este o dovadă. Ieși din „salon”, așa cum mai făceau ei haz de necaz, comandă scurt: Marie, eu plec imediat la Vaslui, nu trebuie să știe nimeni, nimeni, auzi tu bine sau nu! Dă-mi hainele mele bune! Îmbrăcat „ca de oraș”, deși oricine cunoștea imediat că este un om de la sat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Charlot, în timp ce tu, dimpotrivă, ești stigmatizat ca mincinos. Scuză-mă că mă amuz atât de tare, știu, desigur, că e foarte nedrept. Izbucni într-un hohot de râs, așteptându-se parcă să-l vadă pe celălalt gustând cu mult altruism hazul întregii situații. Va trebui să-ți iei tălpășița, și încă repede, imediat. E supărată foc pe tine. Dar am convins-o să-ți dea trei sute de franci, leafa ta, așa că îmi datorezi șase sute de franci, amice. Și întinse mâna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Si lucrurile se sfârșeau aici sau continuau pe același ton. Totul depindea de dispoziția lor în momentul acela. Nu se supărau niciodată. De fapt, ei spuneau aceste vorbe ca să se mai veselească puțin. Sau, cum s-ar spune, să facă haz de necaz când greul era prea greu...De această dată, însă, moș Dumitru i-a întors-o: Nici tu nu mă face s-o spun pe cealaltă, care-i mai adevărată ca a ta, Pâcule. Cu alte cuvinte, amândoi avem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu că fimeia m-o pus cu botul pe labe și gata. N-am mai tras. Eu, să fi fost în locul tău, întâi trăgeam și pe urmă îi spuneam povestea cu dracul - a pus paie pe foc moș Dumitru, în hazul tuturor. Adică cum, măi Dumitre? Trag eu un foc de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Te-ai însurat în sat la mine și, în loc să-ți duci fimeia acasă, ai venit tu la ea. Asta se cheamă că te-ai măritat, Pâcule! a pus paie pe foc moș Dumitru, privindu-l intenționat cam de sus, în hazul cărăușilor. Cum-necum, eu am să vă spun povestea fimeii din sat de la mine. Păi dă-i drumul, Pâcule, că ne apucă ziua de mâine așteptând - l-a îndemnat moș Dumitru. Are să te apuce și amiaza dacă ulcica din fața mea șade
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut Goguță, tremurând ca varga...Am început să cânt eu mai avan, dar tot nu ieșea mare brânză.” Pâcule! Să nu spui că nu s-o rupt și ultima strună a lui Costân, că atunci povestea nu mai are nici un haz - l-a luat la vale pe povestitor moș Dumitru. Dumitre, nu ai noroc nici de data asta, pentru că nu s-o rupt struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ripostat Pâcu cel hâtru. Da! Cu Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Pâcule - a precizat moș Dumitru, cocoșindu-se ca un flăcăiandru abia ieșit la horă. Acum vrei Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Dumitre? Acum, când ți-o slăbit...privirea ? a întrebat Pâcu, în hazul tuturor. Acum mă mulțumesc și cu povești, Pâcule. De ce nu m-ai întrebat acum treizeci-patruzeci de ani? s-a îmbățoșat moș Dumitru. Uite că nu mi-o trecut prin cap - a răspuns împăciuitor Pâcu. Dacă am să vă spun că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treabă nu avea? a grăit Ion Cotman, cam cu jumătate de glas. Făcea și el ce-i mai ușor. Una-i să prășești sau să tragi la coasă și alta-i să faci copchii - l-a completat Alecu Slobodă, în hazul general. De hatârul copchiilor - a reluat firul povestirii Hliboceanu - o făcut ce o făcut și o sclipuit vreo doi gologani acolo și o cumpărat un cocoș, să facă măcar un borș bun...In ziua sorocită să taie cocoșul, s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spuneai tu că unui nepot de-al tău i s-o întâmplat nu știu ce, de ar fi râs și curcile? a încercat moș Dumitru să-i amintească lui Pâcu despre ce este vorba. De când râd curcile, Dumitre? a întrebat Pâcu, în hazul tuturor. Râd, nu râd, asta-i altă poveste. Tu să ne spui povestea nepotului tău! l-a somat moș Dumitru... Apoi, oameni bun, mulți nepoți am eu. Toți unul și unul. Numai cel despre care am să vă povestesc în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
patronul. Singuri-singurei. Ce mai? Un trai și-o viață. Ei! Dar treburile nu se termină aici. La sfârșitul verii, patronul s-a hotărât să plece în vacanță peste hotare. Dar cum? Fără Dinuța? Toată vacanța nu ar fi avut nici un haz. S-o ia și pe Dinuța cu el? Ce va zice Georgel? Cu afacerile, treacă meargă. Dar în vacanță! Prea bate la ochi. Ce s-o fi gândit patronul, ce o fi grăit cu Dinuța, asta nu pot ști. Stiu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
le lasă el pe nici unde - a adăugat moș Dumitru. Eu așa mă știu și așa mi-i feleșagul. De-amu nu m-oi schimba, pentru că îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat vălul de ceață de deasupra Coșcovei, eliberându-și strălucirea subțire, șirul de sănii se pierdea deja în lungul șleaului... Costache crâșmarul își făcea de lucru prin curte privind din când în când în urma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]