738 matches
-
de moralitate fermă și constantă A.V. Domnule Norman Manea, în ultima seară a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere, care a avut loc la Iași, ați afirmat în fața publicului că poporul român este un popor hedonist. Vă citez argumentarea: "Hedonismul înseamnă a te bucura de oferta cotidiană, de bucuriile pe care existența ți le oferă, mai mult interes față de cântec, față de artă decât față de sacralitate. În aceasta intră și o anumită adaptare. Adaptarea la imediat. Adaptarea la imediat poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a omului; în fapt, el îl urmează imediat pe zeul ucis, rămânând un simplu individ lipsit de o rațiune mai înaltă decât cea personală, care poate oricând să alunece spre absurd și aberație (de unde și angoasa ce servește de contrapunct hedonismului postmodern). [...] Un postmodernism «autenticist» e o contradicție în termeni, în măsura în care a fi postmodern înseamnă (și) a conștientiza și a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor și savurarea precarității condiției ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
se înșeală, cuminte/obraznic, iar faptele sunt judecate după consecințele lor. Stadiul 1 - al moralității ascultării în care pedeapsa și recompensa sunt criterii foarte puternice, evitarea pedepsei și supunerea la normă, apar ca avantaje personale imediate. Stadiul 2 - al moralității hedonismului instrumental naiv - conformarea la normă este sursă de beneficii, trebuie realizată pentru că fiind recompensată poate fi și plăcută în consecințele sale. II Nivelul moral - convențional (10 - 13 ani) Este nivelul conformării la normele exterioare și al jucării rolului de copil
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
relativă preocupare față de membrii grupului. Idiocentricii din societățile colectiviste sunt fie ambivalenți, fie neagă regulile de grup, în timp ce alocentricii din societățile colectiviste aderă în totalitate la normele de grup. Valorile personale ale locuitorilor din societățile individualiste tind să fie stimularea, hedonismul, puterea, realizările și autodeterminarea, în timp ce valorile personale ale locuitorilor din societățile colectiviste tind să fie tradiția, conformismul, bunăvoința; valori comune persoanelor din ambele tipuri de culturi sunt securitatea, universalismul și spiritualitatea. În societățile individualiste oamenii se percep, se autosituează mai
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unà Cu care ti-i cununa. Deoarece: Cine iubește și lasă, Deie-i Dumnezeu pedeapsă. Dar registrul sentimental al mentalității țărănești cuprindea, de fapt, o gamă mult mai largă, În care dragostea liberă ocupa un loc privilegiat, În ambianța unui hedonism lipsit de complexe, așa cum o arată formulele de genul: Hai, mândro, să ne iubim, De luat să nu gândim ori Io iubesc, mândra iubește, Casa ni se pustiește. Ele sunt absolut semnificative pentru această atmosferă morală lejeră. Iar infidelitatea conjugală
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
le sărutai, Dumnezeu m-o duce-n rai! În acest caz, el reușește performanța de a concilia (ce-i drept, Într-o viziune extrem de relaxată și personală) preceptele oficiale ale eticii ortodoxe cu exuberanța sentimentală specifică mentalității tradiționale. Alteori Însă, hedonismul e aspru sancționat, după cum lasă să se Înțeleagă binecunoscutele versuri: Măi, pretine, eu și tu Șohan n-om vide raiu’. În mod semnificativ, omul optează pentru condiția sa terestră, chiar cu prețul pierderii paradisului. Această alternativă dramatică rămâne Însă o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
contribuție la o sociologie a orgiei (1982) găsim o analiză subtilă a modului în care prometeismului modern fondat pe ideologia lui homo oeconomicus îi succede figura mai complexă a lui Dionysos (o societate dominată de figura unei zeități care unește hedonismul ambient cu o "sălbăticie latentă", dar și cu "animalitatea luminoasă"; în Timpul triburilor (1988, frecvent reeditată, ca matrice a gândirii sale sociologice), unde demonstrează trecerea de la "individul indivizibil" la "persoana" (plurală) și la comunitățile emoționale; în Aux creux des apparences (1990
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
emancipării și universalismului modernității occidentale; în Ritmul vieții Variații asupra sensibilității postmoderne (2004), regăsim un imn închinat reîntoarcerii fabulosului, a unei finalități fără aplicație practică, a unei erotici calme sau exacerbate ca bază a legăturii sociale, o proliferare liturgică a hedonismului și a unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este redescoperită ca trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aceste cazuri, ceea ce este în joc este alunecarea de la imperativul categoric (Kant) către imperativul atmosferic (Ortega y Gasset). Atmosferă oarecum libertară, poate chiar anarhizantă de-a dreptul, în care idealul de imitație orizontală al abatelui din Thélème, axat pe un hedonism al prezentului, de-pășește pedagogia verticală orientată către un viitor proiectiv. Prin urmare, diversitatea gusturilor pluraliste ia locul unității puterii centralizate. Hegel ne poate lămuri aici, căci el vedea în diversitatea triburilor semnul (pentru Germania) al unei "națiuni libere". Imperiul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dovezile" existenței lui Dumnezeu aduse de Sfântul Anselme. Și sensibilitatea sa teoretică se rezumă cu ușurință: carmen de contemptu mundi, un cânt care trebuie să disprețuiască lumea. Dacă Dumnezeu există, atunci lumea este cea care nu există. Incantații religioase față de hedonismul terestru? Dar teoriile emancipării, adevărate forme profane ale religiei, nu spun altceva: să denigrăm lumea de aici pentru o lume mai bună. Acest "mai bine al lumilor" pe care trebuie să-l construim, fie că slăvim sau batjocorim, prin intermediul legilor
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
apogeul moralei moderne. Acestuia îi putem opune ca pistă de reflecție o (re)valorizare a existenței ca lux. Sigur, succesul comercial al luxului nu întârzie să ne uimească. Astfel, faptul de a prefera obiectele superflue celor considerate necesare. Dar și hedonismul ambient al distracțiilor, faimoasele "produse pentru îngrijirea corpului", dezvoltarea cosmeticii, a vestimentației, a turismului, toate lucruri frivole care îi stupefiază pe economiștii experimentați. Într-o perioadă de "criză" (încă un poncif atât de uzitat!), este uimitor să vezi cum totul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
În acest mod trebuie să înțelegem în același timp reîntoarcerea animalității și indubitabila generozitate pe care o regăsim în sânul triburilor postmoderne. Se întâmplă același lucru cu apetența pentru invizibil, supranatural, magic și misterios, și dorința tangibilului corporal, a unui hedonism ambiant și a unui pragmatism de bună calitate. Paradisul și infernul se conjugă într-o uniune atât de puternică, încât filme, muzici, practici cotidiene poartă marca acestei uniuni. Bunul Dumnezeu este celebrat în adunări "charismatice" sau alte celebrări evanghelice. Dar
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
urmare, reîntoarcere la sensibil, la prezenteism, la ceea ce e imanent. Fericirea momentului prezent, asta este instinctul animal. Nu servește la nimic să ne revoltăm contra a ceea ce este ineluctabil. Desigur, o putem regreta, dar spiritul de corp (triburi), spiritul corpului (hedonism) tind să predomine. Toate marcând sfârșitul unei concepții morale și/sau politice despre lume. Sau, mai degrabă, împotriva "idolilor teleologici" pe care morala i-a înălțat se afirmă acest drept imprescriptibil la luxul nocturn al pasiunii. "Arhaismele" pe care diversele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care asigură legătura (liantul) socială. Să notăm în treacăt că succesul romanului lui Umberto Eco și al filmului pe care l-a inspirat, în care fraticelli joacă un rol important, poate fi considerat expresia fascinației exercitate de panteismul tribal, de hedonismul prezenteist al acestor grupuri anomice. Căci tocmai despre o societate a fraților este vorba în etica "deontologică" în gestație. Putem, și aici, ilustra asta cu un exemplu istoric. Unul dintre acele exemple paradigmatice și care lasă, de-a lungul timpului
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rostul existenței umane, să așeze învățătura în slujba idealurilor omului, să lumineze pe cei mulți prin impunerea nu doar a preceptelor biblice, ci și a gândirii filosofice. Apelul insistent, când la un mijloc de comunicare, când la altul, pendularea între hedonism și ascetismul religios fac ca multe dintre conceptele formulate să sporească dragostea de înțelepciune. Cantemir nu este tributar reformismului ortodox. El încearcă și reușește să depășească, prin gândirea sa, amintita criză de conștiință prezentă în sânul Bisericii Ortodoxe. El nu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
coordonator U. Șchiopu, 1997). Fitness set de atribute prin care individul face față solicitărilor fizice și funcționale din activitățile cotidiene sau sportive, dependent de condiția sa anatomică, fiziologică și psihologică (Allsen, Harison, Vance, 1984, citat de A. Dragnea, 2000). Hedonic hedonism concepție etică după care scopul vieții este plăcerea. Influență socială este considerată ca fiind acțiunea întreprinsă de una sau mai multe persoane pentru schimbarea atitudinilor, comportării sau sentimentelor unuia sau mai multor indivizi (Charles G. Moris, 1988). Integrare socială proces
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
cuminte/obraznic”, iar faptele sunt judecate după consecințele lor. Stadiul 1 Ă al moralității ascultării, în care pedeapsa și recompensa sunt criterii foarte puternice. Evitarea pedepsei și supunerea la normă apar ca avantaje personale imediate. Stadiul 2 Ă al moralității hedonismului instrumental naiv. Conformarea la normă este sursă de beneficii, deci trebuie realizată pentru că, fiind recompensată, poate fi și plăcută în consecințele sale. II. Nivelul moralității convenționale (10-13 ani). Este nivelul conformării la normele exterioare și al jucării rolului de copil
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
conferite și asumate, porecle și tradiții ad-hoc instaurate. În faza aceasta, Junimea pare să corespundă unui moment de „copilărire” a literaturii române, în care spiritul ludic coabitează cu spiritul critic și cel de inițiativă, iar exuberanța juvenilă se exercită cu hedonism eclectic, avântându-se cu aceeași impetuozitate în polemică și afirmație, deopotrivă, fără a submina vreo clipă gravitatea și responsabilitatea, competența (nelipsită de o doză de snobism) și performanța intelectuală. Nimic din toate acestea nu va împiedica însă Junimea să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția artei, care este hedonismul. Oroarea nu este acceptată ca obiect artistic, invocându-se consecințe cum este aceea că, dacă totul poate fi transpus în literatură, atunci literatura (loc al tuturor posibilităților, putând contribui la memoria lagărelor) ar îndeplini un rol moral, etic, filosofic, deci
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
1997-1998, Ț. îmbrățișează poezia suprarealistă, în care crede că își regăsește timbrul propriu. În masiva carte nicolae magnificul, dedicată în primul rând avangardiștilor Ion Vinea, Tristan Tzara și Gellu Naum, el practică un discurs poetic neosuprarealist programatic, păstrându-și însă hedonismul prin natura luminoasă și stenică, omenescul euforizant, datorat echilibrului dintre joc și luciditate. Apelează la insolit și la retorica visului într-un text care, deși nonconformist, rebel, este elaborat și cultivă sentimentul. Poemele, ample, pot fi citite și separat, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
separată în Occident de practica picturală a Orientului, noi am obținut o caligrafie aerisită, fără pensulă și hîrtie fină, și facem diferența între pictura-peisaj și scrierea unui poem. Dar să mîzgălești neciteț e tot un efort muscular și cerebral deopotrivă. Hedonism, mortificare, sau amîndouă. Eforturile scrierii, cînd corpul se cufundă în durere, extaz, sau amîndouă. A scrie pînă în zorii informațiilor computerizate, pînă la pagina electronică, în același timp: a săpa, a cresta, a încrusta. Înșiruire de semne pe o suprafață
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
impresia că n-ai crezut niciodată în cultură. A fost doar ceva de bonton. La modă cândva. Te câcâiai cu literatura, pentru că toate rafinamentele astea puteau deveni, la o adică, o sursă de parvenire. Iar acum maimuțărești un soi de hedonism pârțâit, deși nu ești decât un cufurit regretabil. Altă variantă ar fi că nici nu crezi în ce spui. Azi dă bine să nu pari prea riguros, să faci pe jucăușul, chiar dacă în forul tău interior ești un fost tocilar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
figura istorică a acestuia într-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică; prin acest nou pro-memoria în formă epistolară (cu inevitabilă fragmentare însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul sexului, îi schimbă conotațiile cântărețului hedonismului terapeutic și al lejerității, neagreat de Augustus, dă peste cap figura playboy-ului retoric inspirat nu atât din Virgiliu, cât din maximele lui Porcius Latro (Non vides ut immota fax torpeat, ut exagitata reddat ignes, „căprița dacă stă pe loc se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de nemișcare în pat, răstimp petrecut între disperare și încrederea într-o posibilă vindecare, Ariane descoperă „cealaltă lumină”, valorile spirituale, cunoașterea de sine. Temperament pasional, de o senzualitate nestăpânită, Ariane închipuie eternul conflict între sentiment și rațiune, dorință și etică, hedonism și trăire mistică. În ciuda unui schematism al conflictelor, cartea, întrucâtva înrudită prin situația personajului cu literatura lui M. Blecher, subzistă prin realismul nud, prin câteva tipuri umane veridice, chiar dacă previzibile, ca și prin autenticitatea detaliilor, a conversațiilor. În Blandine tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]