924 matches
-
prea ocupați cu munca lor ca să stea de vorbă cu mine. Am stat îmbufnată pentru o vreme. După care am aprins televizorul, consolându-mă cu gândul că, dacă sunt atât de ocupați, nu au ocazia să se bucure de plăcerea hedonistă de a privi emisiunile de după-amiază. Așa le trebuie dacă sunt niște adulți idioți. M-am făcut comodă pe canapea și m-am lăsat pradă plăcerilor mărunte. Nu uitasem de întâlnirea cu Tom de duminică, deși nu pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine, bine, situația asta deplorabilă se va schimba radical, curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi, oamenii, hedoniști, epicureici, ne amintim de cele sfinte numai la necaz. Cu siguranță, va fi nevoie să ne revizuim mentalitatea, ca și conduita. Să ne îndreptăm. Să ne pocăim. Să-mpărțim acatiste. Să primim dezlegări, mustrări și canon. Să facem metanii, șfetanii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oamenilor doar ca o pagină de tristă amintire. Cu totul altfel stau lucrurile în prezent, cînd, păstrînd proporțiile, am trecut și noi de la o stare de penurie la una de relativă abundență. Mitul corpului, cu întregul său cortegiu de valori hedoniste, a ajuns și la noi. Dar cum să crezi cu adevărat în el, așa, peste noapte ? Aici intervine, miraculos, ortodoxia. Corespunzînd și unei alte nevoi, de sine stătătoare - aceea de recuperare a credinței după ravagiile ateismului comunist -, ortodoxia oferă, prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o societate non-politică, non-istorică și cu un număr redus de erori (bias), fiind expresia influenței culturii organizaționale de tip american (cultura adecvării și a ordinii). Shamir (1990, 1991) face o critică a teoriilor motivației din perspectivă psihosocială. Acestea sunt considerate hedoniste, de tip numeric (calculative) întemeiate pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
a fost unul preponderent reparatoriu, centrat pe eliminarea surselor de insatisfacție. Pe termen scurt aplicarea de către șefii direcți a recomandărilor rezultate din evaluarea motivației subalternilor a reprezentat o soluție pentru organizațiile beneficiare, dar aceste cercetări nu au putut depăși viziunea hedonistă, limitată și individualistă asupra angajatului. Intervenția individuală și reactivă este o soluție puțin satisfăcătoare atât pentru manageri cât și pentru efortul de cercetare depus în acest domeniu în ultimul secol. Cel de-al doilea set de probleme asociat demersului de
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cu dale de piatră și prevăzut cu o scară care se adâncește în apă și cu o bancă circulară la margine, pe care scăldătorii se pot așeza ținându-și capetele peste nivelul apei. Fiecare bazin poate cuprinde zece-cincisprezeee oameni. Aceste hedoniste locuri de meditație sunt cunoscute sub numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mentorul său francez Gilbert Durand (parțial tradus și în românește). "Idealul comunitar" (avându-și originea în grupurile monastice, fondate pe o servitute voluntară, în care sufletul găsește deopotrivă "sclavie și libertate"), beția exceselor și modulațiilor antropologice ale noilor grupări hedoniste muzicale, sportive, religioase, amoroase -, semne ale metamorfozei corpului social, sunt toate forme sociale emergente transgresive, depășind adică o ordine morală normativistă și rigidizată, care extirpa relativitatea din lumea normelor și a valorilor etice. Sunt emblematice pentru gestația noii culturi și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a face crime, ci de a-ți trăi viața după cerințele trupului și nu ale „guvernului” are vechime în istoria Terrei. Au existat curente filosofice pe care nu le mai înșir aici, încă din antichitate, au existat și există hedoniști. Nu sunt deci un extremist, un revoltat împotriva ordinii sociale cu aparență de „fată mare”, ci doar „șifonat” de lecțiile ce mi se dau de niște oameni mai păcătoși ca mine! Lumea trăiește cum o taie capul, în mare parte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
fiecare trecere dincolo devine o petrecere dincoace. Cum se întâmplă asta - o să vedeți săptămâna viitoare. 17 iunie 2010 Sentimentul turistic al existenței Scriam aici săptămâna trecută despre intervalul 2-9 iunie petrecut la Florența și recunoșteam că - feeric de la natură, sceptic hedonist, plin de dulcea lehamite levantină, tradiționalist eurocentric și naționalist luminat - eu nu am nimic din febra turistică omnidevoratoare de tip japonez, ahotnic fiind deopotrivă de natură și cultură, de asprimile perenității și dulceața efemerului. De reverii fabuloase, paseism ecumenic și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală și vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-ai vedea decât pe la 30 și ceva, în plină afirmare și dăruire de sine. În al doilea rând, câți oameni cu amplitudinea social-religioasă și culturală, în sensul cel mai larg, a lui Costion Nicolescu avem? De câte astfel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
general, pentru slăvirea înaintașilor, tot niște Sisifi la rândul lor, dar loviți de pedeapsa uitării? Să-ți trăiești viața doar cu condeiul în mână, zi și noapte, pentru altceva nemaiavând timp și spațiu, ține de un înalt ideal! Pentru unii hedoniști pare o absurditate, așa cum este socotit și mitul lui Sisif, o renunțare păguboasă la plăcerile vieții unice - și aceea prea scurtă pentru îndeplinirea dorințelor noastre! Absurditate, însă, desființată de filosofia plăcerii (ca unic scop), ar fi conservat omenirea în stadiul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
disperat că pierzi ceva ce iubești sau nu mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica a obținut astfel un rol principal și domina asupra ritului cultual propriu-zis, care era privat tot mai mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un moment de provocare estetică, o experiență hedonistă și o ocazie pentru a desfăta urechile în detrimentul adevăratului obiectiv: lauda adusă lui Dumnezeu și sanctificarea credincioșilor. Situația muzicală în sine era în sintonie cu trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ambiția criminală și înclinația către faptele ce sfidează imaginația. Ingenuă, misterioasă, brutală și extrovertită, crima este, în cosmosul lui Pratt, o autentică artă ce își are preoții ei. Rasputin și Venexiana vin din această bolgie spre a practica o filozofie hedonistă și amorală a vieții. Departe de orice politică, departe de orice solidaritate, Rasputin recunoaște în Corto pe unicul personaj ce îi poate domestici instinctele nezăgăzuite. Simbioza dintre cei doi este o expresie a sensibilității oximoronice a lui Pratt însuși. Călătoria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tragică, Italia lui Pratt este un tărâm în care trădarea și prietenia sunt termeni relativi. Alianțele se fac și se desfac cu ușurință, iar viața este trăită cu paro xismul celor care știu că astăzi poate fi ultima lor zi. Hedonistă și amorală, firea mercenarilor ce sunt familia lui Fanfulla este adaptată provocărilor acestui univers. Alături de luterieni la asaltul și jaful Romei, soldat al Florenței republicane asediate de imperialii fideli casei de Medici, Fanfulla este o figură inconfundabilă, cu banda neagră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dezertorul rus descria pacea în care se cufundase după ce abandonase viața de aventură spre a deveni castelan pe ostrovul aflat nu departe de Escondida în care trăise cândva Călugărul din balada pacifică. În felul său, Rasputin își construise o fericire hedonistă, punctată de orgiile cu fermecătoarele polineziene și ocazionale expediții de jaf în insulele vecine, expediții care, așa cum nota Rasputin pe jumătate ironic, pe jumătate serios, nu aveau altă menire decât aceea de a-i reaminti vocația sa primă și inconfundabilă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
renumit ca „vorbă lungă“, turuia în continuare: — Îl cunoaștem cu toții pe dr. Bellarmino ca pe un doctor cu conștiință, un savant și un bun credincios, un om cu principii într-o vreme a oportunităților, un om corect într-o eră hedonistă, unde se acceptă orice, în special la MTV. Dr. Bellarmino nu este doar directorul Institutului Național de Sănătate, dar și pastor laic la Biserica Baptistă Thomas Field din Houston și autorul volumului Turning Points, cartea lui de deșteptare spirituală față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și eseurile risipite prin reviste nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a cheltuit energia intelectuală ca animator și, mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel al Sburătorului lui Eugen Lovinescu de după Primul Război Mondial, cercul de literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care să și-o fi pus. Pe de altă parte, familiaritatea dintre om și mecanisme, viteza vieții moderne sau, mai bine zis, vitezele de toate felurile au pătruns în stil”. În opinia lui Thibaudet, les années folles, cu frenezia lor hedonistă, stau - în mod esențial - sub imperiul unui sentiment generalizat al instabilității existenței: „Inegale în importanță, fenomene ca declinul umanismului, masacrarea tinerelor elite, necesitatea trăirii din stocuri, revoluțiile utilajului și ale simțurilor omenești au colaborat cu un sentiment general și profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și evocator, scris la perfectul simplu sau la perfectul compus, cel al lui Tzara este scris la un viitor condițional. Textul celui dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
XX-lea: Războiul (în care ar intra deopotrivă estetismul „eroic”, aristocratizant al lui D’Annunzio, futurismul militarist al lui Marinetti ș.a.), Revoluția (cu mișcările avangardiste și activiste de stînga - inclusiv constructivismele și Suprarealismul) și Carnavalul (ilustrat, între altele, de relativismul hedonist, antipolitic al Dadaismului zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La 10 ani după debutul mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori potrivite, sunete potrivite. De aci pînă la escrocheria de pseudo-avangardă - un pas”. Aluzia la poetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diferite feluri. Totul e trecător și zadarnic. De aci și arta care trebuie să fie o fabricație ușor comercializabilă și ușor de mistuit, pentru digestiile după-amiezelor”. Respingerea artei comerciale era însă și un deziderat al avangardiștilor „laici”... Abhorînd modernizarea („europenizarea”) hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frotajul sexual, spiritualitatea difuză și egoismul profund - a cunoscut un succes enorm. În câțiva ani, Locul - ca atâtea alte locuri din Franța și din Europa occidentală - deveni În fond un centru New Age destul de frecventat, păstrându-și totodată o pecete hedonistă și anarhistă gen „anii 70”, care-i asigura specificul pe piață. După micul dejun, Bruno se Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Reveni În cameră, se așeză lângă Bruno; genunchii aproape li se atingeau. Putea fi Bruno considerat un individ? Putrezirea organelor sale Îi aparținea, iar declinul fizic și moartea le va cunoaște În nume propriu. Pe de altă parte, viziunea lui hedonistă despre viață, câmpul de forțe ce-i structurau conștiința și dorințele aparțineau Întregii sale generații. La fel cum pregătirea unui experiment și alegerea unei sau mai multor observabile permit să se atribuie sistemului atomic un comportament dat - când corpuscular, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]