628 matches
-
hegeliană și cea lupasciană e dată de rolul timpului: Într-o triadă de terț inclus cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Din această cauză, triada hegeliană este incapabilă să realizeze concilierea opușilor, pe când triada de terț inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include"321. Non-contradicția terțiului inclus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întregul în desfășurarea lui panoramatică în istorie, în trepte ale sintezelor dintre teză și antiteză. Așa se explică de ce Hegel n-a ajuns la logica terțiului inclus. La el, adevărul este înfășurat în succesiune; Eminescu are curajul să compatibilizeze succesiunea hegeliană cu simultaneitatea dinamică. El va fi confirmat de relativismul einsteinian și de triada lupasciană. "Într-o triadă de terț inclus observă Basarab Nicolescu cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
hegeliană cu simultaneitatea dinamică. El va fi confirmat de relativismul einsteinian și de triada lupasciană. "Într-o triadă de terț inclus observă Basarab Nicolescu cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Din această cauză, triada hegeliană este incapabilă să rezolve concilierea opușilor, pe când triada de terț inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
relativismul einsteinian și de triada lupasciană. "Într-o triadă de terț inclus observă Basarab Nicolescu cei trei termeni coexistă în același moment al timpului. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Din această cauză, triada hegeliană este incapabilă să rezolve concilierea opușilor, pe când triada de terț inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include"400. Eminescu le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
c]tre Kant și Mill este o poziție filosofic] asupra eticii individului autonom. Pragmatismul american s-a ocupat mai puțin de moral] decât de alte subiecte; o excepție notabil] este ins] John Dewey (1859-1952) care a fost influențat de teoria hegelian] asupra primatului comunit]ții în structura personalit]ții morale. În lucrarea Human Nature and Conduct (1922) precum și în alte opere el a încercat s] arate c] nu e nevoie ca o societate liberal] s] nu presupun], așa cum susținea Hegel, nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult prea complexe. Dreptatea poate fi realizat] numai prin intermediul unui fel de contract social, în care fiecare își d] în mod autonom acordul asupra structur]rii instituțiilor sociale pentru că acestea s] fie drepte - Rawls încearc] astfel s] combine o recunoaștere hegelian] a primatului comunit]ții cu o reinterpretare a accentului kantian pus pe autonomie. Trei direcții principale ulterioare au marcat dezvolt]rile recente din filosofia moral]: 1) Se lucreaz] foarte mult asupra analizei problemelor sociale și politice reale. Așa cum o arăt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
E.: The Growth of Philosophic Radicalism; trans. Mary Morris (London: Faber & Faber, 1928). Scneewind, J. B.: Sidgwick’s Ethics and Victorian Moral Philosophy (Oxford: Clarendon Press,1977). Tuck, R.: Natural Rights Theories (Cambridge: Cambridge University Press. 1979). Walsh, W.H.: Hegelian Ethics (London: Macmillan, 1969). PARTEA A PATRA Cum ar trebui s] ne conducem viața? 13 Dreptul natural STEPHEN BUCKLE Introducere Teoria dreptului natural în etic] are o tradiție într-atât de lung] și de complex] încât aspectele esențiale ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest spațiu, limbajul natural suferă un șoc provocat de admirația tinerilor intelectuali ruși pentru filosofia germană și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că autoarea nu îl face, în acest mod, responsabil de acest fenomen pe Hegel; găsim aici o analogie cu situația
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată de invazia terminologiei hegeliene.” (Thom, 1993:190). Bineînțeles că autoarea nu îl face, în acest mod, responsabil de acest fenomen pe Hegel; găsim aici o analogie cu situația lui Nietzsche care nu poate fi făcut responsabil de mișcarea nazistă. Responsabili sunt cei care i-
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
critică a istoriei, într-o lucrare de vastă erudiție, care se sustrage influenței pozitivismului vremii, dând seama de o concepție aparent eclectică, în care elementele de filosofia istoriei, datorate, în principal, lui Giambattista Vico (ciclicitățile reversibile) se întâlnesc cu materialismul hegelian, cu evoluționismul lui Darwin și Herbert Spencer și cu un idealism- spiritualism greu încadrabil, toate aflate sub aura inconfundabilă a intuițiilor romantice, pe care Hasdeu încearcă să le acompanieze cu acel spirit critic necesar oricărei sinteze care caută să restituie
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
critică a istoriei, într-o lucrare de vastă erudiție, care se sustrage influenței pozitivismului vremii, dând seama de o concepție aparent eclectică, în care elementele de filosofia istoriei, datorate, în principal, lui Giambattista Vico (ciclicitățile reversibile) se întâlnesc cu materialismul hegelian, cu evoluționismul lui Darwin și Herbert Spencer și cu un idealism spiritualism greu încadrabil, toate aflate sub aura inconfundabilă a intuițiilor romantice, pe care Hasdeu încearcă să le acompanieze cu acel spirit critic necesar oricărei sinteze care caută să restituie
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
aici rezultă o minimalizare a drepturilor și a libertăților individuale, ca și o supraapreciere a statului. La G.W.F.Hegel există o mistică a statului, înțeles ca reprezentând ideea divină așa cum se înfățișează ea pe pământ. Mistica statului ( etatismul hegelian) combinată cu mistica voinței de putere ( Fr. Nietzsche) vor contribui în mare măsură la geneza ideologiilor fasciste. Plecând de la ideea că totul este voință de putere, că această voință era firească, sănătoasă și binevenită, Fr. Nietzsche glorifică oamenii înzestrați cu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
urmărește ființa, devenirea, legea contradicțiilor. Potrivit filosofului, gândirea trebuie să caute legea, ca antagonism al contradictoriilor. Totul, de la electron până la gândire, reprezintă energie. Este vorba de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de energii antagoniste care marchează un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ideatic: poziția metafizică a lui Nae Ionescu referitoare la sensul Predaniei, a fenomenologiei religiei și poziția teologică a lui Nichifor Crainic, referitoare la mistica ortodoxă și la sensul teologic al frumosului, toate aceste două poziții subzistând în interiorul tradiției patristice. Metodei hegeliene de interpretare dinamică a istoriei, Nae Ionescu îi opune perspectiva statică, cea din care se pot desprinde anumite tipuri, în sensul unei morfologii a culturii. În consecință, există tipuri specifice de viață spirituală și tipuri de cultură. Pornind de la acest
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
critică socială ei par să însemne că autorul ar trebui să fie conștient de anumite aspecte sociale precise, de exemplu, de situația proletariatului, sau chiar că ar trebui să împărtășească o anumită atitudine și ideologic a criticului. 134 În critica hegeliană și în cea a lui Taine se pune pur și simplu semnul egalității între valoare istorică sau socială și valoare artistică. Artistul transmite adevărul și, prin urmare, de asemenea adevărul istoric și social. Operele literare "ne procură documente pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
urmă, care constituie oarecum scheletul organizării ei. De exemplu, grecii luați în comparație cu popoarele moderne sau Shakespeare. *27 149 El a înțeles, de asemenea, că diviziunea modernă a muncii duce la o contradicție categorică între cei trei factori (în terminologia lui hegeliană, cele trei "momente") ai procesului social - "forțele de producție", "relațiile sociale" și "conștiința". El considera, într-un mod aproape utopic, că în viitoarea societate fără clase aceste diviziuni ale muncii vor dispărea din nou, că artistul se va integra din
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
a fost folosită în lucrări foarte variate, de la operele unor dialecticieni foarte serioși, cum ar fi Korff (care a schițat istoria literaturii germane între 1750 și 1830 prezentând-o ca pe o mișcare dialectică de la rațional la irațional până la sinteza hegeliană), până la producțiile fantastice, confuze, pseudomistice, verbaliste ale unor Cysarz, Deutschbein, Stefansky și Meissner. *29 Această metodă se bazează în mare parte pe analogie : pe analogia negativă, în măsura în care tinde să sublinieze elementele diferite existente în cadrai unei epoci, ignorând elementele asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
totul să ne fie limpede. Dacă nu izbutim, dacă absurdul ia naștere cu acest prilej, lucrul se întâmplă tocmai datorită întâlnirii dintre această rațiune eficace, dar limitată, și iraționalul ce renaște întruna. Or, când Șestov se mânie împotriva unei afirmații hegeliene de tipul: "Mișcările sistemului solar se efectuează conform unor legi imuabile și aceste legi sunt rațiunea sa", când își pune în joc întreaga pasiune pentru a disloca raționalismul lui Spinoza, el ajunge la concluzia zădărniciei oricărei rațiuni; de aici, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
două sunt tezele care, de atunci, n-au încetat să se confrunte: cea a lui Gustaw Herling-Gruzinski, pentru care compromisurile cu stanilismul au fost o consecință a fricii și a oportunismului; și cea a lui Czeslaw Milosz care, incriminând „mușcătura hegeliană” consider că, atunci când faci din istorie o formă laicizată a Providenței, cazi inevitabil în capcana întinsă de învingătorii zilei - aceea de a face ca victoria lor să treacă drept o încoronare de către zeița Istoriei. într-adevăr, „omului nu-i este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Aici face cunoștință cu principalii gânditori socialiști și comuniști - Leroux, Proudhon, Heine, Bakunin - și fondează revista Vorwärts. în august 1844, are loc întâlnirea lui decisivă cu Friedrich Engels; născut în 1820 în Renania, fiu al unui patron din industria textilă, hegelian și el, Engels locuiește în capitala industrială a epocii, la Manchester, ceea ce-l face pe acest democrat să devină socialist și să publice, în 1844, un teribil rechizitoriu, Situația clasei muncitoare din Anglia. După discuții îndelungate, Marx și Engels, de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reține o viziune dialectică și evoluționistă a cursului istoriei care, printre contradicții depășite neîncetat și renăscând mereu, evoluează în mod necesar către un moment în care omenirea va sfârși prin a se reconcilia cu ea însăși. Această readaptare a dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei „răsturnări” decisive pe care Marx o enunță în 1843 în Critica filosofiei dreptului la Hegel. într-adevăr, nu în cerul eterat al „Ideilor”, ci în trama concretă a raporturilor de producție și a antagonismelor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să demonstreze mecanismele modului de producție capitalist și să fondeze cu aceeași ocazie principiile și modalitățile distrugerii lui. Din această scurtă recapitulare a surselor gândirii marxiene ies în evidență mai multe teze fundamentale. Simultan cu „repunerea pe picioare” a dialecticii hegeliene, Marx enunță un nou principiu de interpretare a lumii sociale numită de el „materialism istoric”: „Nu conștiința omului îi determină ființa, ci dimpotrivă, ființa lui socială este cea care-i determină conștiința”; or, această ființă socială este plasată sub stricta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de o parte, Marx refuză să disocieze teoria de practică. Cea de-a XI-a dintre Tezele asupra lui Fenerbach e clară în această privință: „Până azi, filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea, acum ea trebuie transformată. Idealului hegelian al unei științe absolute, Marx îi opune necesitatea unei științe practice, a unui „praxis” în care elaborarea teoretică și practica revoluționară se fecundează reciproc. Autorul Capitalului este și acela al Manifestului. Omul care înțelege să elucideze enigmele economiei capitaliste este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist francez Louis Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de umanism burghez și operele de maturitate plasate sub semnul științei* proletare ci dimpotrivă, o profundă continuitate teoretică, detectabilă încă de la început în tema hegeliană a omului alienat, înstrăinat de propriile-i realizări, a naturii făcute țăndări pe care comunismul ar avea ca misiune s-o resudeze, și care ar arăta cu degetul către fantasma unei societăți perfecte, transparentă pentru ea însăși. Or, după Kolakowski
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]