872 matches
-
vreun nume Și ne-nțeles rămâne în neființa sa, Dar crește și cu timpul, te-nalță, te supune... În clipe mari de liniști, când apele-s retrase, Când sufletul primează în toate, mai ales, Se vede o speranță pe fețele hidoase Și parcă-ncepe eul, să aib-un înțeles... Când inima pulsează de plinătate gravă Și răscolește-n coșul cel plin cu sentimente, Atunci nu trupul tău, ci altul, o epavă, Va încerca salvarea, pe noi acostamente... Un trup, din trup cu
EUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83795_a_85120]
-
în praf. Apoi, cu o mișcare sinuoasă își lasă picioarele lipsite de vlagă în jos, spre canalul cu miros urât, care trecea pe marginea străzii și se ușurează. O dată finalizată operațiunea, se culcă pe jos și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin de noblețe, s-ar putea chiar zice. Durerea de stomac îl ține treaz pe Pran. Își apasă stomacul cu mâna, apoi îl împunge cu degetul, sperând că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau de acord că produșii tindeau spre sterilitate. Și-o imagină pe acea fiică a sa cu capul foarte mare, pielea galbenă, crescând anapoda prin murdăria junglei, cu trăsăturile degradându-i-se pe zi ce trece, sfârșind într-o imagine hidoasă de avorton. Între timp, Elspeth se depărtează tot mai mult. A încetat să-i mai ceară permisiunea să facă anumite lucruri și discută cu acei oameni maimuță în silabe scurte, rapide, pe care el nu le poate urmări. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ani, în ziua aceea înnourată de vară, în care am pornit singură spre zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui! Era ca și cum mi-ar fi fost îndepărtat primul strat de piele. Nimic altceva, în afara dorinței sexuale, nu mă putea face să mă simt ca și cum în ultima oră mă exfoliasem în draci! Spre uimirea mea, nu mă simțeam grasă și hidoasă, așa cum mi se întâmpla de obicei când eram în pat cu un bărbat. Eu eram cea care deținea balanța puterii, fiindcă știam că Luke murea după mine. îi simțeam penisul în erecție. Aproape că-mi atingea fundul. Luke m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Francie etalase multe și diverse toalete, dar toate aveau câteva caracteristici comune: păreau ieftine, nu aveau măsurile potrivite și o făceau să arate alarmant de prost. — Am milioane de haine, mi s-a lăudat ea. — Ce contează, dacă toate sunt hidoase? am vrut eu s-o întreb. în timp ce urcam către bibliotecă, cu toții eram binedispuși, mult mai binedispuși decât ar fi fost necesar ținând cont de locul unde ne duceam. în ciuda asigurărilor date de Francie, persoana trimisă de DA n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fetei. Atunci asta e rochia pe care o vreau! — Bine, draga mea. — și perechea de Jimmy Choo cu cristale încastrate în toc! A urmat o pauză. — Bine, draga mea. Doamne. Ce făcuse biata femeie ca să merite o astfel de zgâtie hidoasă în calitate de fiică? Mama și-a dat ochii peste cap, ca un ecou al sentimentelor mele. — Domnișoară Truman? Am câteva modele care v-ar putea plăcea. Vânzătoarea a tras perdeaua de tafta. În brațe avea mai multe rochii, toate foarte elaborate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se dovedise a fi șocant de plăcută. Dacă Lucille mai păstraze o doză de ostilitate față de mine, atunci și-o ascunsese complet. Fusese toată numai zâmbete, ne invitase la ceai, ba chiar mă felicitase pentru că-i „ținusem piept femeii ăleia hidoase, Vivian Grant“. Se părea că, de la deraiajul cu nunta, se ținuse foarte ocupată. La insistențele mamei, Lucille fusese de acord să facă echipă cu Mandy și să dea consultații matrimoniale - nu era decât un job part-time, dar o ținea ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care scria: FOARTE IMPORTANT : LA ZAF, COSTUMELE SÎNT OBLIGATORII, PENTRU TOȚI ANGAJAȚII PANTHER. Dar pe bune acum. De unde să-mi iau costum așa, cât ai bate din palme ? Și doar nu era să apar aici cu cine știe ce prostie de costum hidos luat la repezeală din magazinul cu articole pentru petreceri. Plus că, hai s-o recunoaștem, ce mai poate să facă acum ? — Îmi pare rău, zic vag, uitându-mă În jur după Jack. Ei, lasă, nu contează... — Măi, cum sunteți ! Scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
croissante sau să mai beau cafea, nu mai pot nici să fac încă un duș, iar Luke a aproape îmbrăcat. O, Doamne, n‑am ce face - o să trebuiască să‑mi pun tot hainele de ieri. Ceea ce e de‑a dreptul hidos, dar ce altceva pot să fac? O să pretind că m‑a apucat sentimentalismul, sau poate reușesc să mi le pun repede și Luke să nu își dea seama că sunt aceleași. Vreau să zic, ce bărbat remarcă vreodată că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut decât să ajungi cu mașina profesorului Stan pe strada plină de blocuri hidoase unde, până acum câteva luni, ea stătea, ore și ore, la coadă pentru pui vineți, Înghețați. — Dacă nu ar fi venit războiul, care le-a permis rușilor să ocupe atâtea țări, iar Churchill s-a trezit abia peste câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la comandă sau a unei toalete cu capac Încălzit și bideu asortat. Într-un colț al parterului se găsește spațiul bucătăriei, care cuprinde (a) o plită cu gaz și (b) un frigider, despărțită fiind de restul Încăperii printr-o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vântul își regăsi violența inițială. Problema nu era de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea. O entitate grotescă, hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe moment. Haide! Părăsiră pasarela în șir indian. Niciodată culoarele nivelului A nu păruseră atât de lungi și întunecate ca în aceste momente. Fiecare metru pătrat al navei era cunoscut ea-n palmă de Dallas. Dar știind că o bestie hidoasă putea să se ascundă pe undeva șt să-l ucidă în chip îngrozitor, înainta cu băgase de seamă, neîncrezător, în nici un ungher, pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Vino la Brett. N-avem timp de joacă, astăzi. Ceva... aproape tot atât de gros ca bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
luminată. Eram în casa unor oameni necunoscuți, care îmi întîmpinară părinții cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu ochii verzi și mărgele verzi la gât, cu bobul cât mingile de ping-pong. Pe pereți se aflau măști hidoase de cârpă și parcă un instrument muzical, o sabie... Un policandru de sticlă murdară, cu becuri bâzâitoare, ardea deasupra. Masa era plină de mâncăruri și prăjituri, dar după ce am morfolit un colț de plăcintă m-am trezit împins în altă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi. Și apoi nenumăratele insectare, prin fața cărora am trecut scoțând tot felul de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale materiei? Mai întîi termitele, mișunând în cuibul lor sferic, de vreun metru grosime, apoi viespile, unele negre și lungi cât un deget, Vesta craho cea aurie, cicadele ca niște muscoi urâți și călugărițele care-și mănâncă bărbații. Gina se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Carmina cea împopoțonată era a Adei. Erau păpuși mari, aproape cât stăpânele lor. Garoafa făcuse niște ochi languroși, ceva între o maimuță și Marilyn Monroe, și scuipa pe jos cu blazare. Anul trecut o mai cărase până aici pe hidoasa de Florina, păpușa ei cu ochii scoși, dar acum ne privea cu dispreț. Puia nu se jucase niciodată cu așa ceva, iar Balena, care avusese o negresă, o uitase pesemne pe undeva. Așa, că Zizi se cam plictisea între noi. Strânse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la primul spectacol al circului, întors dintr-un turneu în Polonia și Lituania. Era prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trebuit să mă abat din cărarea mea. Să mă întorc nu mă îndemna inima. M-am așezat pe-o buturugă și-am început să plâng. Iar plânsul din vis este cu mult mai sfâșietor decât cel din realitate. Un miriapod hidos, lung cât palma, se strecură pe lângă tălpile mele, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat și, fără să știu prea bine ce fac, am apucat de marginea scoarței desprinse și-am tras. Era putredă și ușoară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a ieșit în fața noastră (cum stăteam ghemuite una într-alta, minuscule ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]