619 matches
-
și rășini epoxidice, sub forme primare; policarbonati, rășini alchidice, poliesteri alilici și alți poliesteri, sub forme primare: 3907.10.00 - Poliacetali - 20 3907.20 - Alți polieteri: -- Polieter-alcooli 3907.20.11 --- Polietilen-glicoli - 20 --- Altele: 3907.20.21 ---- Cu un indice de hidroxil de maximum 100 - 20 3907.20.29 ---- Altele - 20 -- Altele: 3907.20.91 --- Copolimer de 1-clor-2,3-epoxipropan cu oxid de etilena - 20 3907.20.99 --- Altele - 20 3907.30.00 - Rășini epoxidice - 20 3907.40.00 - Policarbonati - 20 3907.50
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
tereftalat): 3907.60.20 -- Cu indice de vâscozitate de minimum 78 ml/g - 20 3907.60.80 -- Altele - 20 - Alți poliesteri: 3907.91 -- Nesaturați: 3907.91.10 --- Lichizi - 20 3907.91.90 --- Altele - 20 3907.99 -- Altele --- Cu indice de hidroxil de maximum 100: 3907.99.11 ---- Poli(etilennaftalin-2,6-dicarboxilat) - 20 3907.99 19 ---- Altele - 20 --- Altele: 3907.99.91 ---- Poli(etilennaftalin-2,6-dicarboxilat) - 20 3907.99.99 ---- Altele - 20 39.08 Poliamide sub forme primare: 3908.10.00 - Poliamida-6, -11, -12
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
DE ASEMENEA LISTA DE ARMAMENTE, MUNIȚII ȘI ALTE PRODUSE MILITARE ȘI 1C238 PENTRU compuși alcătuiți din fluor și dintr-unul sau mai mulți alți halogeni, oxigen sau azot. b. Substanțe polimerice: 1. Polibutadiena cu carboxil terminal (CTPB); 2. Polibutadiena cu hidroxil terminal (HTPB), alta decât cea supusă controlului prin Lista de armamente, muniții și alte produse militare; 3. Acid polibutadien-acrilic (PBAA); 4. Acid acrilonitril polibutadien-acrilic (PBAN); c. Alți aditivi și agenți pentru propulsie: 1. VEZI DE ASEMENEA LISTA DE ARMAMENTE, MUNIȚII
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
o lungime a axei principale ce depășește 300 mm; e. Sticlă, inclusiv topitura de siliciu, sticla fosfatata, sticla fluorofosfatata, fluorura de zirconiu [ZrF(4)] și fluorura de hafniu [HfF(4)], prezentând toate caracteristicile următoare: 1. O concentrație de ioni de hidroxil (OH-) mai mică de 5 ppm; 2. Nivele de impurități metalice integrate mai mici de 1 ppm; și 3. Omogenitate ridicată (variația indicelui de refracție) mai mică de 5 x 10^-6; f. Diamante sintetice, cu un nivel de absorbție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
glicocol, alanină, valină, leucină, tirozină) și aminoacizii cu caracter bazic (histidină, lizină) sau aminoacizii cu caracter acid (acid glutamic, acid asparagic). De aceea, proteinele posedă totdeauna grupe ionogene electropozitive și electronegative, formând macroioni amfoteri. Prezența grupelor polare (de exemplu gruparea hidroxil -OH, gruparea carboxil -COOH, sau gruparea amino - NH2) în macroionii amfoteri ai proteinelor, este principala cauză a solubilității și hidrofiliei acestor compuși. De aceea, solubilitatea proteinelor depinde de unul din factorii de care depinde și disociația electrolitică și anume de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sunt produse continuu în lanțul respirator mitocondrial. Unele mecanisme antioxidante au rol protector: SOD (Superoxid Dismutaza) împotriva radicalului superoxid (O2●-), catalaza împotriva peroxidului de hidrogen (H2O2) și glutation peroxidaza împotriva H2O2 și a peroxizilor lipidici. Mecanismul de acțiune împotriva radicalilor hidroxil (●OH) in vivo, cel mai puternic reactiv dintre ROS, nu se cunoaște bine. Un rol par a juca metalotioneinele (molecule proteice mici: Mr ~ 7000, prezente în citozol), care își datorează proprietățile de „scavenger” prin bogăția de cisteină. Ele sunt mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
ori mai puțin toxic decât cianidele. Tiocianatul este excretat de rinichi. În consecință, îndepărtarea cianidelor necesită funcție hepatică și renală adecvată și biodisponibilitate adecvată a tiosulfatului. Nitroprusiatul s-a demonstrat a cauza citotoxicitate prin eliberare de oxid nitric, de radicali hidroxil și peroxinitriți ce conduc la peroxidarea lipidică. Nitroprusiatul poate, de asemenea cauza citotoxicitate prin eliberarea de cianide care interferă cu respirația celulară. Toxicitatea cianidelor s-a demonstrat a sta la baza unor inexplicabile stopuri cardiace, stări de comă, encefalopatie, convulsii
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
la pacienții vârstnici, adinamici, cu afecțiuni cardiace asociate și status neurologic precar preexistent sau secundar insuficienței respiratorii care necesită sedare și suport ventilator;imposibilitatea revascularizărilor tardive din cauza sindromului de reperfuzie. Apariția radicalilor liberi de oxigen (superoxizi, peroxid) și a radicalilor hidroxil determină postrevascularizare un nou val de leziuni locale ireversibile, însoțite de afectare siste mică- gravă, insuficiență organică multiplă (în primul rând renală) și deces;implicarea insuficientă a chirurgului vascular în diagnosticul și tratamentul abdomenului acut chirurgical, decizia revenind în mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Constantin Burcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/91954_a_92449]
-
primele forme de viață au fost protocelulele (microsfere protenoidice) create prin agregarea spontană a aminoacizilor și formarea polimerilor de aminoacizi în apă, este contrazisă de experimentul chimic care arată că agregarea aminoacizilor este o reacție de deshidratare (cu cedarea grupării hidroxil de către aminoacidul la care se adaugă și, cedare de hidrogen aminoacidului care se adaugă) ceea ce nu se poate realiza într-un exces de apă în care se presupune că ar fi apărut viața. Un pas important în rezolvarea acestei dileme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de către RLO lasă libere proteaze care vor distruge matricea extracelulara. Agenții care inițiază fagocitoza pot determina eliberarea RLO din leucocite, iar expresia lor cantitativa este dependentă de sistemul oxidativ NADPH care generează superoxid . Acesta duce la apă oxigenata și radicali hidroxil care în combinație cu NO da produși toxici tamponați prin mecanisme antioxidante (transferină, ceruloplasmina, catalaza etc.). 15.7.2. MEDIATORII DERIVAȚI DIN PLASMA (PROTEAZELE PLASMATICE) Proteazele plasmatice formează trei sisteme kininic, fibrino-coagulant și complement care interacționează între ele. Sistemul kininic
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
de imobilizare este atașarea la un suport (activarea), liniar sau ramificat, a unei grupări funcționale reactive. Dintre grupările funcționale des utilizate pentru imobilizarea covalentă a enzimelor se pot enumera: gruparea azidică; gruparea diazo; gruparea formil; gruparea cetonică; gruparea carbodiimidică; gruparea hidroxil; gruparea sulfhidril; gruparea carboxilică, etc. Metoda legării covalente a enzimelor de suport fiind mult mai complicată, sunt cazuri în care ea alterează structura conformațională și centrul activ al enzimei, rezultând o pierdere a activității și/sau schimbarea substratului specific. Totuși
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
de atomul metalic. Exemplu: - tetracarbonil(η4-1,5 îciclooctadien)crom (0). 3. STUDIUL CALITATIV AL PREPARĂRII UNOR COMPUȘI COORDINATIVI 3.1 Obținerea hidroxocomplecșilor 3.1.1 Considerații teoretice Hidroxocomplecșii sunt compuși coordinativi care conțin drept ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare, ionul hidroxil este un ligand generator de câmp cristalin slab, legătura chimică în
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare, ionul hidroxil este un ligand generator de câmp cristalin slab, legătura chimică în compușii formați având, preponderent, caracter ionic. Din aceste motive
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare, ionul hidroxil este un ligand generator de câmp cristalin slab, legătura chimică în compușii formați având, preponderent, caracter ionic. Din aceste motive, ionul hidroxil va forma combinații complexe, de preferință, cu cationii metalelor reprezentative, care prezintă configurație electronică saturată sau pseudosaturată ori
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare, ionul hidroxil este un ligand generator de câmp cristalin slab, legătura chimică în compușii formați având, preponderent, caracter ionic. Din aceste motive, ionul hidroxil va forma combinații complexe, de preferință, cu cationii metalelor reprezentative, care prezintă configurație electronică saturată sau pseudosaturată ori specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
combinații complexe, de preferință, cu cationii metalelor reprezentative, care prezintă configurație electronică saturată sau pseudosaturată ori specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la legătura coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât protonul este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar oxizi. Compușii coordinativi conținând ioni hidroxil în sfera de coordinare se pot obține prin diverse metode. Cea mai folosită metodă constă în dizolvarea hidroxidului amfoter în exces de hidroxid alcalin sau de hidroxid de amoniu. Ca urmare a echilibrelor chimice care se stabilesc în soluțiile de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
soluții diluate. În caz contrar, electrolitul este parțial disociat în ioni, iar amoniacul gazos, care se formează în sistem, se degajă continuu, determinând deplasarea echilibrului chimic spre formarea sa (din hidroxid de amoniu); din acest motiv, scade concentrația în ioni hidroxil în sistem, capabili să se coordineze la ionul metalic. Dimpotrivă, în soluțiile diluate, concentrația mare de apă determină deplasarea echilibrului chimic spre formarea de hidroxid de amoniu (din amoniac) și, implicit, spre generarea de ioni hidroxil (creșterea diluției intensifică disocierea
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
scade concentrația în ioni hidroxil în sistem, capabili să se coordineze la ionul metalic. Dimpotrivă, în soluțiile diluate, concentrația mare de apă determină deplasarea echilibrului chimic spre formarea de hidroxid de amoniu (din amoniac) și, implicit, spre generarea de ioni hidroxil (creșterea diluției intensifică disocierea electrolitică). Hidroxocomplecșii se pot obține și prin dizolvarea metalelor generatoare de hidroxizi amfoteri în soluții concentrate de hidroxizi alcalini. Reacția are loc mai ușor în prezența unui agent oxidant, precum azotații alcalinii; în acest caz, reacția
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
soluție de clorură de amoniu NH4Cl și exces de soluție de hidroxid de amoniu NH4OH. Ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cleste retrogradată disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu NH4OH. Din cauza lipsei ionilor de hidroxil, combinația complexă nu se poate forma și precipitatul de hidroxid nu se dizolvă; excepție fac eprubetele care conțin hidroxid de zinc și hidroxid cromic. Dispariția precipitatului în aceste eprubete este datorată deplasării echilibrului chimic de descompunere a hidroxidului de amoniu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
complexe formate de acest ligand sunt compuși caracterizați prin spin maxim, ionul tiocianat fiind un ligand generator de câmp cristalin slab; câmpul cristalin generat de acest ligand este, totuși, mult mai puternic decât acela generat de ionii halogenură, de ionul hidroxil și, chiar, decât cel generat de moleculele de apă. Ca urmare a asemănării comportamentale dintre ionii halogenură și ionul tiocianat, combinațiile complexe generate de aceștia se aseamănă, la rândul lor. Caracteristic acestor compuși este volumul mare al ligandului, motiv pentru
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
formarea de amoniac în sistem, în concentrație mare), fie se adaugă clorură de amoniu; ca urmare a disocierii electrolitice a clorurii de amoniu: NH4Cl(aq) → NH4+ + Cl este împiedicată suplimentar disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu (sub formă de ioni hidroxil și ioni amoniu), întrucât în sistem există un exces de ioni amoniu. Din această cauză, echilibrul este deplasat spre formarea de amoniac. În acest mod se pot diferenția cationii care prezintă comportări chimice asemănătoare, precum ioni ai metalelor reprezentative (cu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se pot diferenția cationii care prezintă comportări chimice asemănătoare, precum ioni ai metalelor reprezentative (cu configurație electronică saturată) și ioni ai metalelor tranziționale din grupa a 12a (cu configurație electronică pseudosaturată); în prezența hidroxidului de amoniu, primii vor prefera ionul hidroxil drept ligand, în timp ce ultimii vor coordina amoniacul. 3.4.2 Partea experimentală 3.4.2.1. Obținerea aminelor complexe care conțin drept ligand amoniacul 1. În șase eprubete se toarnă câte 2 ÷ 3 cm3 soluție de azotat de argint AgNO3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
dicarboxilici (fig. 3.3 b - d) - doar aceia care închid cicluri stabile (de cinci sau șase atomi); c) ionii acizilor aromatici; d) ionii hidroxiacizilor, precum acidul glicolic, acidul lactic (fig. 3.4 a - b), etc., care au grupările carboxil și hidroxil în pozițiile α; e) ionii acizilor fenoli, ca acidul salicilic (fig. 3.4 c); f) derivații enolici, ca acetilacetona (fig. 3.4 d), acidul acetilacetic etc.; g) aminoacizii, în special acizii monoaminomonocarboxilici cu grupările funcționale în poziție α (fig. 3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]