669 matches
-
mână, între degete) pentru a o decoji, precum și pornirea subită de a vorbi (mai ales dimineața, în euforia noii zile), o artă de a jongla cu sunetele care mă făcea să cred că recunosc deja cuvinte în ele. Tăcut și hieratic, alteori, ca o pasăre răpitoare, nu pierdea niciodată prea mult timp stând degeaba. Răsturnat subit în poziții extravagante, însoțite de sunete dintre cele mai diverse și imprevizibile, el îi dădea cu tifla instinctului care tinde să-i atribuie fiecărei specii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o înghite dintr-o singură îmbucătură. Cine ar putea spune că tocmai a înghițit o muscă, cine ar putea spune că fusese o muscă în borcanul ei de broscuță, cu câteva momente mai devreme? Iată c-a devenit și mai hieratică decât era. * * * "Ce-i asta? O broască?" Asta era întrebarea stupidă pe care mi-o adresau aproape de fiecare dată prietenii veniți în vizită (sau copiii lor) atunci când intrau la mine în cameră. Nu, e o prințesă. Aștept cu nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Scena, crud-fiziologică și totodată magică, este de-ajuns pentru a confirma marele talent al Olgăi Tokarczuk. Gravidă și lauză, pradă tuturor durerilor, plânsului, viselor urâte și căderilor în leșin halucinatoriu, este îmbrățișată și binecuvântată de o apariție feminină pe cât de hieratică (marianică), pe-atât de tangibilă: "avea părul negru și creț ca o evreică și un chip expresiv". Trezindu-se spre a-și îngropa fătul născut mort, Kloska își dă seama că primise darul divinației și clarviziunii, că acum înțelege forța
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vegheat de tatăl meu noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile lui Marius Chelaru este imersiunea într-un trecut învestit cu atribute soteriologice. Eul liric nu își refuză niciodată voluptatea rememorării și a recompunerii unor figuri hieratice (mama, tatăl, bunicul, mamaia, Cavalerul Trac), înțelese ca noduri iconice ale unei pânze menite a păstra inefabilul, esența universului: "sufletul meu și cu mine am stat cale de-o noapte/ alături de timp/ privind prin ochii tatălui meu mort/ realitatea ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă prinde subtil de ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând sânul stâng mi-l săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie a Deltei celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mihai Ursachi poate părea "un poet deopotrivă frivol și extatic, galant și buf, cu accese simultane de patetism și histrionism, trăind parodia cu fast și gravitatea cu nonșalanță", la "intersecția gratuității cu efuziunea metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună dovadă în acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele avînd, de fapt, un singur final posibil: căsătoria (mai întîi cu un prinț chinez și apoi cu tînărul chiriaș de la mansardăă. Peste toate acestea plutește aburul destul de frivol al Bărbierului din Sevilla (primul spectacol pe care îl vizionează Nastenkaă
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
a luminii divine pentru a crea spațiu luminii umane. În optica relațională a lui Lévinas, sacrificiul de sine e prezent în cel mai înalt grad, cel ontologic, chiar dacă nenumit astfel. Și chipul celuilalt, ca poartă de intrare a alterității, devine hieratic, fără trăsături clare, în ciuda trecerii prin enigma feminină. Un neașteptat sprijin hermeneutic, dincolo de aproape obligatoriile referințe la studiile lui Franz Rosenzweig despre chip ca oglindă divină, poate veni din partea lecturilor biblice cu totul aparte asupra simbolismului corpului uman pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
altele) se atestă că, deși nu au avut o scriere proprie, dacii s-au folosit în comunicare de scrierea greacă și apoi romană. Urmele de scriere continuă nu au fost descifrate însă. Ei produceau și aplicau cunoștințe avansate de medicină hieratică, sacerdotală (intermediară medicinii populare și medicinii culte), iar din relatările lui Iordanes, ale lui Strabon sau Caesar și din sanctuarele dezgropate la Grădiștea aflăm și despre cunoștințele lor de astronomie, matematică, biologie, geografie etc. Mai greu de atestat documentar sunt
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
geometric al negocierii nuanțelor, influențelor, marcării unei anumite sensibilități în care-și face loc și corespondența dintre arte, cea dintre literatură și pictură, dintre muzică și pictură, dintre arta dramatică, coregrafie și artele plastice, pusă în evidență de o gesticulație hieratică și de amenajarea locuinței artistului ca un templu al artei. Deseori ceea ce ține de marginalia, zonele de interferență, de articulație, unde trăsăturile consacrate devin difuze, iar frontierele estetice poroase oferă modalitățile în care un model este preluat, deconstruit, asimilat în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relativă unitate stilistică Art Nouveau-ul cu variantele sale "naționalizate". Astfel că pot coabita în interiorul direcției simboliste, nuanțată de temele privilegiate ale decadentismului, un anumit senzualism Jugendstil într-o bună parte din tablourile cu țigănci la Nicolae Vermont sau o spiritualizare hieratică la țigăncile gauguinizate ale Ceciliei Cuțescu-Storck sau pictura vieții mondene la Emilian Lăzărescu sau jocul cu măști, rafinat-pervers, la Mișu Teișanu etc. Această preocupare pentru ariile laterale nu este străină de formula unui simbolism eteroclit, polimorf, pe care Paul Constantin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anecdoticul și implicit mișcarea, ca în Salomea dansând în fața lui Irod (1876) avem senzația de litificare, unde gestul apare suspendat în afara timpului. Totul în jurul Salomeei rămâne imobil, iar această imobilitate se răsfrânge și asupra gesturilor ei, transformate într-o hieroglifă hieratică și crudă. De fapt, nu atât apropierea de literatură, cât relația cu o anumită literatură, literatura decadentă, pune în evidență specificul picturii lui Moreau și rețeaua de tensiuni, rapeluri și defazaje între viziune, idee și realizarea ei într-un ansamblu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
include mai târziu ca mise en abîme într-una din picturile sale induce mai degrabă un sens spiritualizat al pauperității. Chipul emaciat și corpul consumat al pescarului, ca și atitudinea sa de resemnare și umilitate, contribuie la impresia de decuplare hieratică de lumescul acțiunii, de franciscană simplitate. În fundal se află probabil soția sa, care culege flori și copilul său, barca în care se află pescarul este goală. În ciuda mișcării din fundal, impresia de stagnare a întregului peisaj provine și din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui sens rămâne nedezvăluit. Într-o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce corpul său înscrie o spirală în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o atmosferă enigmatică provenită și din tenta alegorică a tabloului pe care titlul o reclamă, din eclerajul crepuscular al unei lumini ce se dizolvă melancolic, în decorul care sugerează prin dezordinea vegetală un loc părăsit, retras, cât și atitudinii aproape hieratice a femeii care ascultă vrăjită o muzică ce ne este inaccesibilă. În același sens se orientează și observațiile Paulei Constantinescu, care subliniază importanța efectelor de lumină în generarea misterului. "Încearcă să creeze un peisaj cu o lumină și o atmosferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o estetică neobizantină. Statuile celor patru Evangheliști, turnate la Școala de Arte și Meserii, suscită atenție în baza transpunerii a unei estetici bizantine în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului, Tzigara-Samurcaș remarcă influența exercitată de elementul decorativ prezent în arhitectura bizantină a mânăstirilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-și construiește tabloul, dispunând personajele în cortegii solemne care deambulează ritualic: fete purtând ghirlande de flori însoțesc în al doilea plan o regină încoronată care ține la rândul ei un buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]