592 matches
-
malariei, unde erai îngrijit de mâini blânde, un explorator în fața palmierilor și piramidelor în cercul de abur al zeilor preamăriți, morminte și învățați, plin de admirație pentru domnul Champollion, care probabil că ar fi fost în stare să descifreze această „hieroglifă“. Și, în același timp, nu voiam să fiu decât pur și simplu ca Onkel Rodolph, care fusese cândva anticar și avusese de-a face cu toate antichitățile astea ca, de pildă, acest sarcofag al unei fetițe care e acum bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
noului volum cu cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul armistițiu al jocului, când scurtcircuitate de iradiațiile rănii de a fi În lume. „Era seară./ Eram diafană./ Chimică./ Iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să fim martorii exaltării sacrificiale, trăire pătimașă a tensiunii „vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
avea ambiția să Își publice traducerile, dar lucra pentru că Îi făcea plăcere și pentru că-i menținea intelectul În formă. Ca să comunice cu restul familiei, avea tot timpul cu el o tăbliță și cretă. Își scria mesajele În cuvinte și În hieroglife personale. Conștient de faptul că el și Desdemona erau o povară pentru părinții mei, Lefty era extrem de serviabil: făcea reparații prin casă, ajuta la curățenie, făcea comisioane. În fiecare după-amiază Își făcea plimbarea de aproape cinci kilometri, indiferent de starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
absurde și unele pretenții caraghioase, pe care nici în vis o cugetare cuminte să nu le formuleze. (Liniștiți și neliniștiți) Deși ni se oferă o dezlegare a acestei întrebări (" În realitate, oamenii așteaptă cu aprindere moartea"), ea reprezintă o altă hieroglifă, ce duce spre un alt necunoscut, timpul morții fiind supus în egală măsură alterității, ca și timpul espectativei. Într-un spațiu atât de închis survin, desigur, suprapuneri temporale. Însuși acest pro-cedeu este o metaforă a alterității. În genere, metafora este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
hölderlianul acord... (Dintr-o iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă un loc proeminent în această arenă, care capătă treptat ecouri mitice și chiar biblice. Autorul "Luceafărului" considera că mitul este un simbol, o hieroglifă în care e încifrat misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie. La fel îl consideră Botta pe Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente dureroase, covârșitoare, un poet-mistagog care poartă însemnele timpului și sacrificiului creștinătății: Când vei auzi creanga trosnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și înalt, pus la sacou și cravată. Era probabil nesfârșit de comic totul, toți cei din jur se țineau cu mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
uite în paginile „populare“, de altfel, din ziare, pe marginea acestui domeniu și vom constata că foarte greu pot fi înțelese două propoziții una după alta. Mai mult, limbajul la care s-a ajuns aduce cu scrierea prin pictograme, cuneiforme, hieroglife, iconițe... De ce a fost ales un artist să se ocupe de manageriatul unui post de radio? Artist poți să fii și punând potcoave la cai. Nu despre asta este vorba. Nu s-a ales un artist, ci a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să des-ciferz Hieroglifele supunerii tale!
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
mîinile julite. A luat lampa și a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa s-a deschis sub apăsarea mîinilor sale. Un Întuneric albastru, dens și gelatinos, emana din partea cealaltă. Ceva mai Încolo se ghicea o scară. Niște trepte din piatră neagră coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două candelabre cu câte cinci brațe, un gong susținut de doi șerpi Încolăciți, un amvon pe un podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie, totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i atât de luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți voi, să i-o spuneți lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viselor), până la treptele superioare, cum sunt profeția și extaza. S-ar cere informații suficiente despre mânuirea fluidelor, alchimie, spargirie, telepatie, exorcism, magie ceremonială și evocatorie, teurgie de bază. Pentru ocultismul propriu-zis aș recomanda explorări În domeniile Cabalei primitive, brahmanism, gimnosofie, hieroglifele de la Memfis...” „Fenomenologie templieră”, insinuă Belbo. Bramanti se lumină la față: „Fără Îndoială. Dar uitasem, mai Întâi câteva noțiuni de necromanție și vrăjitorie ale altor rase, onomanzie, furori profetice, taumaturgie voluntară, sugestie, yoga, hipnotism, somnambulism, chimie mercurială... Wronski, pentru tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
materiilor verbale o urmează pe cea a imaginilor și a obiectelor.” Diotallevi Încercă timid să atingă volumele. „Vă rog”, zise Agliè, „acesta-i Oedypus Aegyptiacus de Athanasius Kirker. Domniile voastre știți, a fost primul după Horapollon care a Încercat să interpreteze hieroglifele. Un om fascinant, aș vrea eu ca tot ce am aici să fie precum muzeul lui cu miracole, care acum e dat dispărut, pentru că cine nu știe să caute nu găsește... Un om foarte plăcut În conversație. Ce mândru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tot ce am aici să fie precum muzeul lui cu miracole, care acum e dat dispărut, pentru că cine nu știe să caute nu găsește... Un om foarte plăcut În conversație. Ce mândru era În ziua În care a descoperit că hieroglifa aceasta Însemna «binefacerile divinului Osiris să fie pregătite prin ceremonii sacre și prin legătura spiritelor...» Pe urmă a venit intrigantul acela de Champollion, un individ odios, credeți-mă, de o vanitate infantilă, și a insistat În a afirma că semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care privesc unele spre altele și care se Îmbrățișează și constrâng la iubire. Și nu au, nu trebuie să aibă, o formă certă și definitivă. Oricine, după cum Îi dictează fervoarea sau elanul spiritului, experimentează anumite forțe, așa cum se Întâmpla cu hieroglifele egiptene. Nu poate exista raport Între noi și ființele divine decât prin sigilii, figuri, caractere și alte ceremonii. Din același motiv, divinitățile ne vorbesc prin mijlocirea viselor și a enigmelor. Așa sunt și grădinile astea. Fiece aspect al acestei terase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vrea pentru un bilet la spectacolul cantorului Rosenblatt.” „Tu?!” „Nu, tatăl meu.” Atunci el a spus: „Uite ce, toate biletele s-au vândut, dar avem și noi metodele noastre.” Și a luat o foiță de hârtie, și a scris câteva hieroglife pe ea. Spune: „Dă-i asta tatălui tău și spune-i să vină la concert. Vom găsi pe undeva un scaun rabatabil pentru el.” Așa că am luat hârtia, am împăturit-o și am pus-o în buzunar. În acea seară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
astăzi nu mai există ea s-a topit chiar în acea noapte din cauze pe care orice cititor decent le înțelege totuși, astronomii au numit ulterior această planetă absentă Planeta Domnișoarei ri pe harta universului ea este marcată cu o hieroglifă ciudată căreia chinezii i-au dat numele de Hieroglifa ri cum oamenii de știință nu exclud posibilitatea altor întîlniri senzuale între mine și Domnișoara ri topirea corpurilor cerești din motive strict erotice a primit numele de fenomenul ri mai nou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în acea noapte din cauze pe care orice cititor decent le înțelege totuși, astronomii au numit ulterior această planetă absentă Planeta Domnișoarei ri pe harta universului ea este marcată cu o hieroglifă ciudată căreia chinezii i-au dat numele de Hieroglifa ri cum oamenii de știință nu exclud posibilitatea altor întîlniri senzuale între mine și Domnișoara ri topirea corpurilor cerești din motive strict erotice a primit numele de fenomenul ri mai nou însă omenirea este preocupată de dispariția unor mari cantități
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
copleșitor, o promisiune ieșită din comun. Fără să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca un desen, ca o hieroglifă. extazul ei în fața persoanei mele, în fața pruncului care eram avea ceva ireversibil, pus sub semnul certitudinii absolute. Indiferent ce făceam și ce spuneam devenea, pe fața mamei și în mintea ei, o dovadă suplimentară de genialitate. Chiar înainte de a spune
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
categoric. acele cutii reprezentau un tezaur istoric. o comoară de gînduri. Din păcate însă urmau să rămînă în veci niște semne mute. Cum așa, exclamă Guy Courtois. există specialiști în decodificare, pînă și scrierea cuneiformă a fost descifrată, pînă și hieroglifele egiptene... Poate că secretul hieroglifelor a fost găsit, dar cheia scrierii rapide inventată de doamna masek era pierdută pe vecie. Și doamna masek ? Ce se întîmplase cu doamna masek ? moartă la revoluție. împușcată în cap în Piața Palatului. Bătrînelul furios
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tezaur istoric. o comoară de gînduri. Din păcate însă urmau să rămînă în veci niște semne mute. Cum așa, exclamă Guy Courtois. există specialiști în decodificare, pînă și scrierea cuneiformă a fost descifrată, pînă și hieroglifele egiptene... Poate că secretul hieroglifelor a fost găsit, dar cheia scrierii rapide inventată de doamna masek era pierdută pe vecie. Și doamna masek ? Ce se întîmplase cu doamna masek ? moartă la revoluție. împușcată în cap în Piața Palatului. Bătrînelul furios păru pe punctul de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
departe, să facă loc lângă el telefonului. Altădată s-a nimerit printre ziarele și revistele pe care nu voia să le citească una de arhitectură sau construcții, cu fotografii multe și scheme și o mulțime de calcule înșirate ca niște hieroglife pe pagini întregi, a dat-o la o parte cu mâna, apoi s-a întors la ea și a început să urmărească o vreme cu buricul degetului șirurile de calcule. Și pe urmă în altă zi, cu siguranță în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]