565 matches
-
repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină. Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar sta să moară. La anumite ore ale zilei oamenii urbei se adună și ascultă hipnotizați concertul lui Zinzin. Prietenii și autoritățile au încercat "să o dea jos din copac", dar nu au reușit. În momentul în care un polițist încearcă să se apropie de copacul lui Zinzin aceasta începe să cânte în disperare și tot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le spună ce au de făcut, în ce ordine să moară și pentru ce, au nevoie de un conducător", un ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vreun film, cum se luptă cu cobra. Stau față în față, cobra și pisica asta cu coada lungă și stufoasă care se hrănește cu șerpi veninoși. Cobra se ridică pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe. În timpul ăsta, mangusta stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea. ― În gară... Dar nu ne-am mișcat din loc. Parcă încremenisem acolo, hipnotizați de ochiul dogoritor și orb care ne fixa de peste tot. Deodată am tresărit. Am auzit un cuc. Și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori, după care a tăcut. Și iarăși s-au auzit scâncetele ori, poate, chicotele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și bărbia rigidă. Pornesc pe stradă și dau colțul, fără să știu încotro. Nu cunosc zona și nu trebuie să ajung nicăieri; așa că pur și simplu merg, hipnotizată de sunetul propriilor pași, gândindu‑mă că trebuie până la urmă să dau de o stație de metrou. Ochii încep să mă usture și îmi spun că e de la aerul rece. De la vânt. Îmi vâr mâinile în buzunare și îmi încleștez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nici prezentul... suntem prezent, totuși, doar prezent. Trecutul, prezent și el. Nu ne putem sustrage. O arată și acest elegant plic învelit în mărci și ștampile, venind de departe și de demult. Prezent, aici, acum, inevitabil. Panglicarul! Aiuritul! Încerca să hipnotizeze cheile de pe panoul hotelului TRANZIT. Ora 11,51 minute, 13 secunde. Impenetrabil, în fața mesajului elegant, din Argentina. Ca și cum nu l-ar privi, ca și cum nu el fusese cel care lăsase anume plicul la vedere, pe pupitru. Degeaba se tot sucește lunecoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și jumătate, pe străzi neștiute, agitate de o lume pestriță și guralivă, în culmea surescitării. Depărtarea de centru nu calma situația. Un soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți, ca niște orfani, neștiind să regăsească sensul clipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casa, îți dau foc. Îți trimit, noaptea, cadavre arzând, să te viziteze... Excepții? Care sunt excepțiile? Amicii dumitale? Doctorul filantrop? Menajeră, spălătoreasă, șofer... pacienții fericiți de bunăvoința zeului! Psihoterapie, ergoterapie, ergonomie, cum naiba s-o fi numind... sau Bebelușul Gafton, hipnotizat de marile idealuri? Ziarist, auzi, ziarist, în locul ăsta și în timpurile astea! Și-a schimbat numele în Gafton, numele nevestei? Să arate ce, ce? Că gata, nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să mă împroaște cu venin dar eu îmbrăcasem un costum de cosmonaut și pluteam într-o stare de imponderabilitate, astfel că veninul s-a scurs în pământ. Joi noaptea: al patrulea cap m-a privit în ochi insistent să mă hipnotizeze, dar eu am privit și mai atent în ochii lui și l-am prefăcut în șoricel. Vineri noaptea: al cincilea cap mă privea superior. Atunci am scos volumul meu de versuri și i l-am dăruit cu intenția să-l
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
înfloreau zorii mă întorceam din camera zeiței spre chilia în care Închipuirea era plecată de acasă. Any Palade era a doua zi privită de profesori și elevi cu alți ochi. Își păstrase haina poeziei, devenind ea însăși Poezie. La lecții, hipnotiza pe profesori, eu, golul suprem, o priveam fascinat și bâlbâielile mele atrăgeau notele cele mai mici în catalog. Dar eu pluteam peste bănci către lumea de afară, care nu se mira că vedea doi tineri, un el urmat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Velázquez!!!... Femeia face o pauză lungă, se uită numai în hârtie, în cronica aia teatrală, nu vrea să-i vadă Neli privirea, strânge din buze, pleoapele i se adună într-o linie-laser, ochii ei pătrunzători trec prin text, parcă hipnotizează cuvintele, le prinde și le ia cu ea, expresia de vultur e izbitoare. Mă rog, e viziunea ei!, își schimbă privirea, glasul, încearcă să recite cald-artistic, așa cum vorbea când înregistra clipurile publicitare de la televiziune, când încerca să își moduleze glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de-aia gătește așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și spătărei ar trebui prin fânării! Nu, nu cred că greșesc eu, se vede pe ea... dar, așa s-a ales cu el, cum să mai faci acuma, la a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am fost cuprinsă de piesă și de actori, de jocul lor, de text, că trăiam în lumea lor, am uitat de copil, eu să uit de copil, nu ți se pare că ăia mi-au făcut ceva?, că m-au hipnotizat și că știam numai de ei?, la sfârșit de spectacol, la aplauze, mă uit după nepot, ia-l de unde nu-i, să înnebunesc, nu alta, dar, după ce l-am căutat mai bine, l-am găsit, se dusese pe afară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spus el cu o voce autoritară, atunci când și-a dat seama că mă oprisem. Nu pot, i-am spus eu. —OK, mi-a răspuns el cuprins, din senin, de un val de compasiune. Lasă doar una dintre bretele în jos. Hipnotizată de neașteptata lui blândețe, am făcut exact cum îmi spusese. — Acum și cealaltă! Din nou, m-am trezit supunându-mă poruncii lui. Acum dă-mi mie sutienul! mi-a ordonat Luke. Când am întins mâna să-i dau sutienul, sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Angelo ne tot spunea de o jumătate de oră. Au început să apară în vasul de sticlă niște boabe mici, negre, tot mai numeroase. Ceea ce nu m-a surprins deloc. Dar a avut un succes și mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lumii, de altfel - aproape inconștientă, fiindcă exact în spiritul acesteia am fost crescut și educat la încântătoarea vârstă a copilăriei, adică atunci când nu există o conștiință de sine prea clară sau un caracter prea bine conturat și, astfel, poți fi hipnotizat ușor. Însă, oare, nu aceasta este purtarea cea mai mincinoasă și mai plină de prefăcătorie dintre toate, care neobosit se preocupă să ascundă sub masca sa o întreagă seamă de succese? Ba sigur că este, asta neîndoielnic, căci a te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
grădina suspendată a dragostei tale fulgi vii, mișcători, care dansează în aerul fosforescent, printre licuricii cu ochi mari de lapis lazuli, tu ai grijă, nici o acțiune nu este zadarnică, nu adierea este de vină că fulgii aceștia albi încearcă să hipnotizeze licuricii tăi magici, plopul este probabil plătit să desfășoare această misiune, mai ales că împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi a găsit o fată virgină frumoasă, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei. nouă în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să-i cercetez și câteodată mă instalez pe scaun, drept în fața lor, și încerc să-i prind, să-i examinez de aproape, să-i admir. Fug o clipă când îmi observă mâna, dar vin din nou imediat, ca și cum ar fi hipnotizați de flacăra lămpii. Zboară capricios, pierd timpul în aer, fără altă țintă decât frumusețea zborului. Acum Ahmed mi-a luat locul. Este delicios cum urmărește atent, cu ochii sclipitori, pe câte un fluture. Încearcă să-l prindă, uneori schițează o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mod direct cu ei probabil că era un lucru absolut normal, altfel nu-și putea explica lucrurile. Iar acum sta în fața lui Kaan, unul din reprezentanții, chiar dacă nu direcți, ai CTC-ului, incapabil să scoată o vorbă, ca un vânat hipnotizat de privirea prădătorului, știind că a fost prins călcând pe bec din cauza unei tâmpenii. Era o greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
birou plin de hârtii și de cărți, Puiu Nistea, șeful cenaclului, un tip pleșuv, la vreo cincizeci și ceva de ani, Împodobit de natură cu o bărbie cărnoasă, vizibilă de departe, mare cât o mănușă de box și care te hipnotiza pe loc, perfect bărbierită și gata parcă de atac. — Mă numesc Vasile Moare și aș vrea să particip la ședința de azi a cenaclului, dacă se poate, a spus timid. — Bună seara, bună seara, l-a Întâmpinat jovial Puiu Nistea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bord și pe ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie, am devenit brusc conștient de bara de protecție îndoită a Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri în spatele mașinii sport a lui Catherine. Vaughan trecu glonț pe lângă mine, făcându-și drum pe carosabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial, dar ceea ce îi fascinează este omul, actorul, eroul popular modern proiectat într-o mitologie specifică. Imaginarul integralist este hipnotizat de figurile cvasimitice ale lui Charlot, Malec, Douglas Fairbanks și Harrold Lloyd. Pe bună dreptate, criticul de film George Littera considera, într-un articol din 1967 („Preocupări de teorie cinematografică în revistele de avangardă românești”, în Caiet de documentare cinematografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cade fremătând pe umerii drepți, este largă, bogată, parcă intenționat să îi elibereze fiecare pas mai uriaș. Are desenate diverse forme geometrice, linii și culori cu tonuri delicate; este închisă cu nasturii până la gât care-i ascund trupul superb. Este hipnotizat însă și ceilalți băieți se uită cu admirație la ea. S-a lăsat liniștea în grup: Bună, la toți! Laur, vii te rog? Vorbește natural, fără emfază. Își spune: - Ce liniștitor îi este glasul! Se dezmeticește, iese din grup și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]