1,662 matches
-
numeroase dificultăți. Menționăm luptele cu Hoarda de Aur (1299, 1307-1308, 1343-1347), apoi rivalitatea și "războaiele Strâmtorilor" cu Veneția, litigiile cu împărații bizantini de la Constantinopol și Trapezunt, ca și acelea cu țarii bulgari sau chiar dintre coloniști și metropolă (Genova).11 Hoarda de Aur, ce dispunea de cele mai mari forțe militare, și-a consolidat continuu pozițiile în spațiul ponto-dunărean. Pentru ca administrarea teritoriilor întinse ale statului lor să fie eficace, hanii mongoli le-au împărțit între diferiți principi din familiile lor. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împărțit între diferiți principi din familiile lor. După informațiile lui Pian del Carpini, în regiunile din dreapta Niprului stăpânea Corenza, pe malul stâng al râului era Manci, de-a lungul Donului Katan, iar în zona Volgăi, Batu însuși, căpetenia supremă a Hoardei de Aur. Stăpânirea lui Qurumsi (Corenza) se întindea de la Nipru până la Dunăre și Carpații răsăriteni, El dispunea de o armată apreciată la 6000 de oameni, suficientă în acele condiții pentru supravegherea populației și teritoriilor situate la granițele apusene ale Hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Hoardei de Aur. Stăpânirea lui Qurumsi (Corenza) se întindea de la Nipru până la Dunăre și Carpații răsăriteni, El dispunea de o armată apreciată la 6000 de oameni, suficientă în acele condiții pentru supravegherea populației și teritoriilor situate la granițele apusene ale Hoardei. Qurumsi a purtat lupte cu forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au fost frecvente în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat îngrijorare în Ungaria, dar temerile nu s-au adeverit, efectivele lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei de Aur erau angajate în luptele cu hulaguizii din Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el s-a impus drept conducător al armatei mongole în luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el s-a impus drept conducător al armatei mongole în luptele purtate, iar sub hanii următori a dobândit o mare putere încât dirija întreaga politică a statului (Hoardei). În felul acesta, teritoriile întinse, cuprinse între Don și Dunăre, se aflau în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în subordinea sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile caucaziene. Nogai s-a aliat cu țarul bulgar Constantin Tich, adversar îndârjit al împăratului Mihail, și i-a înfrânt pe bizantini. Relațiile Hoardei cu Bizanțul au rămas un timp încordate, dar împăratul, prin abile manevre politice, a reușit să-l atragă de partea sa, oferindu-i puternicului emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-a amestecat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și George Terter I, ceea ce a accentuat dependența Bulgariei față de mongoli.12 Teritoriile din nordul Dunării de Jos au dobândit, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, o importanță strategică deosebită, căci pe-aici se stabilea legătura între regiunile nord-pontice ale Hoardei și cele dependente de ea din sudul Dunării. Dacă partea sud-estică a Moldovei, Bugeacul, se afla în componența efectivă a statului mongol, teritoriile centrale și nordice ale spațiului est-carpatic erau doar tributare Hoardei și își păstrau autonomia internă, iar conducătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se stabilea legătura între regiunile nord-pontice ale Hoardei și cele dependente de ea din sudul Dunării. Dacă partea sud-estică a Moldovei, Bugeacul, se afla în componența efectivă a statului mongol, teritoriile centrale și nordice ale spațiului est-carpatic erau doar tributare Hoardei și își păstrau autonomia internă, iar conducătorii acestora, voievozii, acționau liber, fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor, rutenii. Bunele relații ale mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-un plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forța atacului lor. Eșecul campaniei a intimidat și descurajat pe mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai și hanul Toqtai, care au dus la conflicte armate directe între cei doi. Aceste ciocniri militare nu s-au desfășurat în nordul Dunării, ci mult spre răsărit, în stepele nord-pontice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
identificarea luptei în apropiere de Nistru și Dunăre este greu de admis, prin urmare lupta s-a desfășurat în apropiere de Nipru. Ulterior, după moartea lui Nogai, cf. cronicarilor arabi și persani, principalul teatru de lupte al războaielor interne din cadrul Hoardei de Aur s-a mutat la nordul Dunării de Jos. Fiii săi s-au refugiat în părțile mongole apusene controlate de tatăl lor, unde își păstrau încă autoritatea.13 Luând în calcul această situație, hanul Toqtai nu s-a încumetat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja (Isaccea), în nordul Dobrogei, unde înainte își avea sediul Nogai. Fiul hanului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a dus la întărirea taberei mongole devotate hanului. Un fiu al hanului, Tukal Buga, și-a stabilit reședința în importantul punct strategic de la Saqdja (Isaccea), în nordul Dobrogei, unde înainte își avea sediul Nogai. Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-au mai intervenit brutal în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a controlului politic de către țarii bulgari asupra unor teritorii din sudul Olteniei, nu de la nordul gurilor Dunării. În sfârșit, hărțile nautice amintite conțin inexactități, încât nu reprezintă un izvor prea demn de încredere.14 Dealtfel, izvoarele istorice contemporane indică stăpânirea Hoardei de Aur asupra Cetății Albe, a Bugeacului și a Dobrogei, pe unde se făcea legătura între Bulgaria și sudul Moldovei, iar statul bulgar, la începutul secolului al XIV-lea, continua să fie tributar mongolilor. Și, de fapt, cete mongole continuau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fapt, cete mongole continuau să sălășluiască în dreapta Dunării (Dobrogea), fiind menționate, prin 1320-1321, sub numele de "sciți paristrieni", ce reprezentau o permanentă amenințare pentru teritoriile bizantine de la sud de Haemus. Prezența acestor cete era menită să asigure controlul militar al Hoardei asupra sudului Dunării. Despre spațiul aflat sub dominația Hoardei, în 1320-1321, cronicarul arab Mufaddal specifică: "De la Porțile de Fier-Vidin (Dunăre) până la Horezm și Sudak, și de la Bulgar (ia) la marginile Constantinopolului stăpânește sultanul (hanul) Özbäg". Despre întinderea posesiunilor mongole o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind menționate, prin 1320-1321, sub numele de "sciți paristrieni", ce reprezentau o permanentă amenințare pentru teritoriile bizantine de la sud de Haemus. Prezența acestor cete era menită să asigure controlul militar al Hoardei asupra sudului Dunării. Despre spațiul aflat sub dominația Hoardei, în 1320-1321, cronicarul arab Mufaddal specifică: "De la Porțile de Fier-Vidin (Dunăre) până la Horezm și Sudak, și de la Bulgar (ia) la marginile Constantinopolului stăpânește sultanul (hanul) Özbäg". Despre întinderea posesiunilor mongole o indicație indirectă este oferită și de o bulă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată și de harta nautică a cronicii lui Marino Sanudo. Toate aceste date infirmă o presupusă dominație bulgară în sudul Moldovei, sub țarul Svetoslav, ca și părerea că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată și de harta nautică a cronicii lui Marino Sanudo. Toate aceste date infirmă o presupusă dominație bulgară în sudul Moldovei, sub țarul Svetoslav, ca și părerea că pozițiile Hoardei de Aur din spațiul est-carpatic și nord-estul Peninsulei Balcanice (Dobrogea) au fost slăbite după moartea lui Nogai. Nu se poate susține că statul mongol de pe Volga (Hoarda de Aur) a intrat, după 1299, la moartea lui Nogai, într-o accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominație bulgară în sudul Moldovei, sub țarul Svetoslav, ca și părerea că pozițiile Hoardei de Aur din spațiul est-carpatic și nord-estul Peninsulei Balcanice (Dobrogea) au fost slăbite după moartea lui Nogai. Nu se poate susține că statul mongol de pe Volga (Hoarda de Aur) a intrat, după 1299, la moartea lui Nogai, într-o accentuată stare de decădere, dimpotrivă, pozițiile ei s-au consolidat în vremea hanului Özbäg (1313-1342). A contribuit la aceasta dezvoltarea centrelor urbane de la Costești și Orheiul Vechi, situate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tributului și taxelor percepute din orașele din sud-estul Moldovei, a celor de la gurile Dunării și de pe țărmul vest-pontic îi stimulau să mențină sub control politic aceste teritorii. La sud de Dunăre, în secolul al XIV-lea, continua dominația politică a Hoardei de Aur asupra Dobrogei (o mare parte a ei). Mai multe izvoare cartografice fixează hotarele apusene ale Hoardei în vecinătatea Bulgariei sau la Vicina. Aceeași era situația și în vremea urmașului lui Özbäg, hanul Jäni Bäg (1342-1357). Menționarea Vicinei ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îi stimulau să mențină sub control politic aceste teritorii. La sud de Dunăre, în secolul al XIV-lea, continua dominația politică a Hoardei de Aur asupra Dobrogei (o mare parte a ei). Mai multe izvoare cartografice fixează hotarele apusene ale Hoardei în vecinătatea Bulgariei sau la Vicina. Aceeași era situația și în vremea urmașului lui Özbäg, hanul Jäni Bäg (1342-1357). Menționarea Vicinei ca reper al frontierei apusene a Hoardei se datora faptului că se afla la marginea teritoriilor mongole și era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mare parte a ei). Mai multe izvoare cartografice fixează hotarele apusene ale Hoardei în vecinătatea Bulgariei sau la Vicina. Aceeași era situația și în vremea urmașului lui Özbäg, hanul Jäni Bäg (1342-1357). Menționarea Vicinei ca reper al frontierei apusene a Hoardei se datora faptului că se afla la marginea teritoriilor mongole și era cel mai important oraș din regiune, o capitală a regatului-Vicina era controlată de mongoli. În 1331, aflat pe drumul de la Sarai la Constantinopol, călătorul arab Ibn Battuta afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]