3,598 matches
-
s-a retras, urmată de Xiao Qing. Când au ajuns pe Podul rupt, ele s-au întâlnit cu Xu Xian, care reușise să fugă din Templul Jinshan. Regăsindu-se la locul primei întâlniri, cei doi îndrăgostiți s-au îmbrățișat în hohote de plâns, nemaiputând să-și stăpânească emoțiile după atâtea necazuri. La scurt timp după ce Bai Suzhen a născut un băiețel, a venit la ei bonzul cel rău. Acesta o închise pe Bai Suzhen în turnul Leifeng de pe malul Lacului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După plecarea nobililor, Împăratul You din dinastia Zhou a dat ordin ostașilor să aprindă încă o dată focul. Degrabă, nobilii au venit din nou. De această dată, Bao Si a râs în hohote. Pentru ca favorita sa să fie mereu veselă, împăratul a continuat jocul până când nimeni n-a mai băgat în seamă focurile de semnalizare. Nu peste mult timp, Împăratul You din dinastia Zhou a hotărât ca Bao Si să devină împărăteasă, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
picioarele mele." Lumea adunată în jur a înțeles că băiatul vrea să-l batjocorească pe Han. Stând puțin pe gânduri și fără să scoată nici un cuvânt, acesta a trecut în patru labe printre picioarele băiețelului. Întreaga asistență a râs în hohote. De atunci, se tot povestește despre rușinea trăită de Han. În realitate, Han Xin era un om înțelept. Văzând că o nouă dinastie a fost instaurată, el a studiat cu seriozitate teoria militară și artele marțiale, fiind convins că va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sac de orez și două sute de arginți ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare și eu de foame. Dacă îmi veți da dreptate, schimbați această rânduială.'' Împăratul a izbucnit în hohote de râs și l-a numit pe Dongfang Shuo garda sa personală. În afară de povestirea despre cum a obținut o leafă mai mare din partea împăratului, mai sunt și alte întâmplări legate de înțeleptul Dongfang. De exemplu, într-o vară, la o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
simțeau pe ele ca pe uscat. Cao Cao era tare mulțumit. Consilierii lui i-au atras, însă, atenția: Navele sunt acum, într-adevăr, în perfectă ordine, dar va fi dezastru dacă sunt atacate cu foc." Cao Cao a râs în hohote: "N-aveți nici o grijă. Suntem la nord de fluviu, iar inamicii, la sud. Acum este iarnă și bate vântul numai dinspre nord-vest. Dacă ne atacă cu foc, va fi vai de ei." Toată lumea s-a liniștit. În 20 noiembrie, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fraze de-a gata din inventarul bisericesc. Îl contraziceam metodic, devastator, cu logica mea crănțănind metalic ca un arc de proteză. Cei mai copți clătinau din cap, tinerii râdeau crud și fals. După ce l-am înecat într-un val de hohote, ironizându-i grosolan încă o contradicție în termeni, preotul a lăsat capul în piept, apoi a ridicat ochii și m-a privit fără ură: „Domnule Popescu, sunteți mult mai inteligent decât mine. Totuși, cred că undeva greșiți: vreți să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut, dar tot aș fi strigat ce vrei, bă Sârmoaso?! SFÎRȘIT(ul serialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de tot, fiindcă n-a priceput cine și de ce trage cu pistolul. Lumea din jur a râs în hohote, iar primul episod al serialului (nu o telenovelă, nu un sitcom, nici o soap-opera) s-a încheiat brusc, pe fondul muzical al vremii, să zicem pe-o melodie de-a lui Giani Morandi sau de-a Pompiliei Stoian. Din genericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tras cartea afară din raft și am trîntit-o pe jos, Însă el a găsit situația cît de poate de amuzantă. CÎnd și-a revenit din șoc, a rîs chiar cu voce tare, lucru care nu se Întîmpla prea des, iar hohotele lui au reverberat pînă la tavan. După asta, n-am mai ezitat și, ori de cîte ori eram plictisit, trăgeam afară o carte, o deschideam pe podea și o citeam toată, chiar acolo, În fața lui. Nu cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tot soiul de trucuri ca să-l distrez - am cîntat chițăit, am atacat un ritm de boogie-woogie la pian, m-am strîmbat, am interpretat numărul cu șobolanul epileptic, toate lucrurile care, În alte condiții, l-ar fi făcut să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui, după două sau trei zile, se ridica brusc din fotoliu, Își dădea cu apă rece pe față, Își punea sacoul și cravata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eu cîntam din tot sufletul la pian, de se cutremura casa, cum se spune. Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și a strigat la noi să dăm mai Încet. Acestea, plus vizita din partea șefului pompierilor, au fost cele trei dăți cînd ne-a bătut cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar fi citit Într-un ziar; nu făceau parte din viața lui, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță, cînd deodată, de peste un gard Înalt Îi ajunseră la urechi hohote de rîs și pocnetul Înfundat al unor mingi de tenis. Printre nuielele gardului zări siluetele albe ale jucătorilor mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea să fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în țară. Lasse, văzând că totul a revenit la normal, instaură monarhia parlamentară, își luă rămas-bun de la pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el o ajută să-și odihnească picioarele. Biata femeie! Râsul lui Mma Makutsi se alătură râsetelor lor. Își dădu seama pe loc că îi va fi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
adică nu vrei să te dai în spectacol? se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi nu pentru spectacol am venit aici, cinstită adunare? Hohote. - Hai, luminează-ne, specialistule, să-ți auzim spusele... Pronunță-te! - Am spus ce-aveam de spus... - Nu, dragă Lenin... nu, nu merge chiar așa... Ai spus? Ce-ai spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui vaselină, să treacă. A început să râdă în hohote când se citea din Evanghelie la capul lui. Mâncăm la o măsuță care se cam clatină. Iau o bucată de carton și-o așez sub un picior. Încă nu mi-am pierdut reflexele practice. Îmi dau acum seama că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de părere cel mai vîrstnic dintre ei, amuzat. Mai tîrziu, timpul face ca rugul acela să se stingă Încet-Încet, inevitabil. Cel de-al treilea răspunse probabil ceva hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea cu totul acaparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văd“, zise primarul. „Dar, scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i‑o mai văzuse. „Toți sunt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plângă‑n hohote. Trupu‑i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i‑a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns. Înfrânt, se refugia În literatură. Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și, precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părere că zeii sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând pe cineva. —Eu, pe zi ce trece, mă gândesc tot mai serios să mă alătur lor, murmura Vetéa Pitó, aproape printre dinți. —Tu?... întreba Chimé din Farepíti, cu un hohot de râs zgomotos. Tu, Arioi?... Fii serios! Tu esti ultimul om din lumea asta care ar putea fi Arioi. De ce? se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]