669 matches
-
în negru din cap până-n picioare, și-și fac răni la brațe și la șale cu o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu, surâde bătrânul senator. Îi face tânărului cu ochiul și-i aplică o palmă zdravănă pe umăr. N-ai apărut tu în fruntea unei armate de foști sclavi, obiș nuiți doar să stingă incendii și să înăbușe mișcările la Roma? Hohotește cu gura până la urechi: — Halal soldați! Antrenați, disciplinați și cu experiență! Velleius tace prudent, Nero însă replică iute: — Sclavii au fost înrolați din lipsă de cetățeni tineri. Dar în sinea sa își înghite cu greu nemulțumirea. Mare pros tie, aceste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
regele Herodes al Iudeii... Îl vede pe roman mușcându-și buzele vădit descumpănit. Con tinuă: — Aici, la Roma, este instructor la școala de gladiatori condusă de Vittelius și Curtius Atticus... Pe neașteptate, ochii i se umplu de lacrimi: — Adică era... Hohotește cu palma peste față: — Nu cred că mai e în viață... Romanul îl apucă iute de braț: — Fii bărbat, ce naiba! Nu i s-a întâmplat nimic. Repetă, încercând să sune convingător: — Nu avea ce să i se întâmple... Doar dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă sînt de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt un stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
viața. Nu e ciudat, nu? Crezi că e ciudat? — Nu, clatin eu din cap și Încep să plîng. Nu doar că lacrimile mi se rostogolesc pe obraji. Plîng cu suspine grele, cutremurătoare. Îmi pun fruntea pe brațe și Încep să hohotesc. În sfîrșit, mă descarc. Emma Îl duce pe Tom În camera de zi, unde izbutește să-i inducă o stare de amorțeală punîndu-i DVD-ul cu Baby Einstein, după care se Întoarce În bucătărie și mă mîngîie pe spate În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Moment memorabil: clipa în care am descoperit că realitatea imită povestea. La Radio România Actualități începea o emisiune cu un nume predestinat: ceva cu „clarobscur“. Invitat - președintele Emil Constantinescu. Emisiunea a durat o oră, timp în care toți patru am hohotit de râs până la explozie. A fost una dintre cele mai comice transmisiuni radio pe care le-am auzit vreodată. Eu nu știu cum mai putea Robert să conducă mașina. Ar fi trebuit să ne îngrozim. Omul acela a stat patru ani în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
toată ziua-n poartă și tot așa. Mai bine-i dau un răspuns Evaziv: băi, Gheorghe, ia mai du-te-n pizda mă-tii! Și taică-meu - care era și beat, ca mai tot timpul în ultimii ani - începe să hohotească, privindu-mă așa, complice, așteptând să explodez și eu, să o facem lată împreună, ca bărbații. Îți amintești, Pascal, că în noaptea aceea în Iași, în Blackout, am început să-ți povestesc momentul ăsta. M-ai întrebat: — Și de ce n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mare depărtare de el. Părea ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul, într-o clipă de neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea, au făcut un adevărat pomelnic. Pe fiecare ins pomenit l-a înzestrat cu mici note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o amantă și dă rareori pe acasă, iar mama ei înnebunește din pricina asta și își descarcă nervii pe ea. S-a văitat că mama ei o bate zilnic și nici nu-i vine să mai meargă acasă. A început să hohotească în toată regula. Cred că și zeul ei protector ar fi izbucnit în plâns dacă ar fi văzut-o în halul acela. I-am spus că dacă îi este atât de greu să meargă acasă, poate veni la mine oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uita, generoasa hotărâre de a nu mai accepta să fac, În nici un prolog, o propagandă, atât de legitimă, de altfel, pentru irecuzabila prietenie sau pentru meritoria valoare. Dar să recunoaștem că socraticul „Urâtania Isteață“ e irezistibil. Dat naibii! Mă dezarmează, hohotind de râs și admițându-mi perfecta validitate a argumentelor; râsul său molipsitor, Îmi repetă persuasiv și tenace că tomul său și vechea noastră camaraderie pretind de la mine să scriu un cuvânt Înainte. Orice protest e zadarnic. De guerre lasse, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din ciocolată cu migdale. E verificat faptul că Bluntschli obișnuia să se aventureze, În barca lui cu vâsle de lemn, prin singurătățile pitorescului lac Lehmann, unde, la adăpostul apusului de soare, mastica un scurt monolog sau Își permitea un căscat. Hohotea sau sughița În funicular; cât despre tramvaie, mai mulți martori jură că l-au văzut fudulindu-se cu biletul strecurat Între Împletitura de pai și panglica unei pălării canotier, nu fără să-l fi Întrebat pe un pasager ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămână singure. - Parcă ai fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și o să-ți găsești tu un băiat cu care să te înțelegi. - Dar cum, zise ea, chiar cu o țigancă?! - Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Dacă o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam că trebuie să fie una
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mașina lui. — Bietul Jack. Sper că nu pe prețioasele banchete de piele. — Nu-ți face griji pentru prețioasa mașină a bietului Jack. Mi-a golit poșeta și mi-a întins-o pe post de pungă în care să vărs. Stevie hohoti. — Îmi place! Băiatul ăsta are stil! Cunoscând-o foarte bine pe Fran și ținând extrem de mult la ea, Stevie își dădu seama destul de limpede că se întâmplase ceva între ea și Jack. O să își dea silința - discret, în măsura în care era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Îl ruga să imite vorba înceată a bunicului. Îl ruga s-o imite pe maică-sa, o vreme el s-a împotrivit, a fost suficient să cedeze o dată. Îl privea cum merge, strigă, vorbește repede, gesticulează nervos și dezlânat. Ea hohotea gâlgâit. Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și n-a mai râs: purtările maică-sii erau stupide. N-a spus ce gândește, era convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ori trebuie să-ți spun asta?! Tot ce faci, privirile, vorbele, gesturile, amintirile tale, până și prezența ta mă împiedică și trebuie să fac eforturi să mă smulg. E oribil. Vreau să scap de tine, înțelegi asta?“ Ajunsese să strige, hohotind de-a dreptul. Apoi s-a oprit brusc, și-a suflat nasul cu zgomot. „Înțelegi naibii odată pentru totdeauna?“ Dar el nu mai spunea nici o vorbă, își mișca doar buzele de parcă ar fi șoptit ceva și nu se auzea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le va duce apa și vor Împărți această rație neașteptată. Cu grijă, Jim șterse sticla de mîneca hainei. O ridică la buze, bău Încet, Încercînd să nu se Înece, făcu o pauză și termină ultimele picături. Japonezii izbucniră În rîs, hohotind unul spre celălalt foarte amuzați. Jim rîse și el, conștient că doar el, dintre toți deținuții britanici, apreciase gluma. Basie Încercă un zîmbet silit, dar doctorul Ransome părea uluit. Caporalul luă sticla de Coca-Cola de la Jim și o umplu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea mai nenorocită dintre femei. Hohotea ore în șir. Sălta cămașa pe ea de prea multă jale. În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon are măcar vreo vagă idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra PAGINĂ NOUĂ 26 În noaptea dinaintea semnării mult așteptatului tratat de pace, Bucureștiul cunoscu o insolită animație. Comandamentul rus hotărâse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea contrabasului pe două tonuri diferite. Mâine voi pleca mai departe, să mă izbesc de mine însumi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]