1,824 matches
-
un zid roșu, înalt, care înconjura faimosul complex. Pe alei, chinezii se plimbau fericiți, ca în zi de sărbătoare, luând și copiii cu ei, bineînțeles, și nelipsitele lor aparate foto. Dar avuseseră parte de o distracție neașteptată, gratuită, să se holbeze la noi, românii, de parcă nu mai văzuseră europeni. Era un sentiment ciudat, să te vezi în atenția atâtor sute de oameni, pe alei înțesate de lume, când, în mod firesc, într-o așa aglomerație nimeni nu te-ar fi luat
TEMPLUL CERULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371973_a_373302]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! Se uită vecinii cu ochii holbați La masa noastră în miezul de noapte, Li-i tulbură privirea de vinul băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
spate printre coaste, pe lângă șira spinării. Aceeași operațiune se repetă la fiecare mormânt în parte. Deocamdată, în afară de tresărirea cadavrelor și acel horcăit înecat de sânge, nu se arăta niciun pericol. Deodată, când căpitanul Sasu înfipse o țepușe, mortul deschise ochii holbându-se la el. Era un prim semn că acțiunea trebuia urgentată. Dar parcă mormintele nu se mai terminau. Căpitanul Arnăutu simți slăbiciunea oștenilor în fața dușmanului necunoscut al nopții și răcni de răsunară văile: - Mai repede, că se trezesc vampirii! Și
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a tresărit
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
și slab, fiind - ambele îi vin „ca turnate”. „Aș vrea eu să dea târcoale, da’ nu dă, nenorocitu’!...”, gândi Petre, urmărind tăcut și distrat dansul haotic și agitat al păsărilor printre firele de iarbă. - Hai!... Nu mai sta și te holba la păsări, de parcă acu’ le-ai vedea prima dată!... reluă Lucreția pe un ton răstit de astă dată, aducându-și aminte de ce-l strigase acum câteva momente. Ia o găleată și fugi de-mi adu apă de la Tufan, că vreau
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
burta de masă și dând înapoi răstoarnă scaunul. Ursuz îl prinde cu vârful unghiei de la degetul arătător al mâinii drepte de cingătoare și-l ridică ca pe un fulg până ajunge cu capul în tavan. Ceilalți trei încremenesc cu ochii holbați la scenă. URSUZ: Haide, salvați-l! Căpitanul Arnăutu trage sabia și se năpustește asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se lovește de perete. URSUZ:(arătându-și caninii) Ridică-te căpitane, ce încremeniși lângă zid!? Suntem nemuritori!... Vampirul îi dă drumul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
Să lăsăm glumele... Vom merge cu daruri la Înalta Poartă să-i cerem domnia lui Papură Vodă, dar nu avem galbeni suficienți. URSUZ: Am să vă dezvălui locul unde sunt ascunse niște comori... CEI DOI BOIERI: (în cor cu ochii holbați de lăcomie) Oooo.... URSUZ: Zornăitul miraculos al galbenilor îi va lua mințile sultanului și se va învoi cu înscăunarea lui Stuf al vostru pe tronul țării. CĂPITANUL SASU: (îl corectează) Papură Vodă! URSUZ : Tot un drac!... Iată misiunea voastră. BOIER
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
posturile de radio, despre această istorică realizare a științei și tehnicii autohtone sub atenta priveghere, dar și foarte consistenta susținere materială a partidului care... În fine, știm cum sunt aceste discursuri. Foarte puțin dezamăgit de cele întâmplate Spirică se mai holbă pe geam un timp, simțind o plăcută stare de plutire. Curios, nici capul nu-i mai era umflat ca de obicei. Se simțea atât de bine încât începu să behăie un cântecel de pahar și nici nu băgă în seamă
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
organe, erau doar cele pe care le putea vedea și ține în mână cu diferite prilejuri. Deci, luminat de o inspirație divină, foarte senin, începu negocierile, așa cum învățase de la nomazi. Pentru început îi arse un șut năprasnic piticotului care se holba la el. Imediat însă regretă, cu răgete, această inițiativă. Dihania părea făcută din beton și nici nu se sinchisi de acest tratament mai puțin diplomatic, în timp ce Costel se străduia, chircit de durere să-și lingă șlapii. Nici acum nu a
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Fă-ți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te mănâncă... Doamne, Doamne!... om fără minte, ce ești. Andrei a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
e atât de greu Să curgi în neștire, mereu. Doar pietrele din râu o știu Și eu. SINGUR ÎN TURN opriți-vă nu mai bateți în poartă nu vedeți pe ea de trei ori câte trei zăvoare ce vă tot holbați la urmele acelea plutitoare sunt ale gândului meu potcovit invers și acum plecați lăsați-mă să-mi dresez în liniște cuvintele căci ele mă vor devora de le voi scăpa de sub cravașă, mai ales ca acum sunt singur în turn
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
Fustei dezvelind compasul Coapselor - pofta prostimii, Mimi. De sub falduri unduioase Aud foșnetul asprimii Dresului tău de mătase Tras pe cutele grăsimii, Mimi! Șoldurile-ți de cadână Parcă-n ciuda românimii, Cer un gest reflex de mână... Ce s-ar mai holba vadimii, Mimi! Treci lipind priviri pe șolduri Și pe sânii tăi, sublimii, Trimițând pe mulți la solduri Cu complexele mărimii, Mimi! Trupu-ți zvelt ca de panteră Ți-l râvnesc toți anonimii, La plăcerea ta veneră S-ar preta și heruvimii
MIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376842_a_378171]
-
se întoarseră: --Așa, bă, tataie! Vezi că te-ai trezit la realitate? zise cel cu bască. Scoate banu’ să ne apucăm de treabă! --Ne! dădu din cap Mototolea. Întâi serviciul și apoi banu’. Să știu ce plătesc. Cei trei amuțiră, holbându-se la Mototolea. Cel cu bască spuse nervos: --Hai, bă, înăuntru, să discutăm detaliile! Și intrară în casă. Aici este cazul să cunoaștem câteva „detalii” despre cei trei tunari. „Tovarășii de afaceri” ai lui Floricel Gâscan erau doi buni vecini
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
trăind într-un mediu mediocru, nu avea cunoștință despre marile progrese ale omenirii. Dacă satul lor fusese uitat de guvernanți, habar nu avea cât de modernă era societatea în afara granițelor micuțului cătun în care se născuse și trăise. După ce se holbă minute în șir la acea sală, își continuă investigațiile pătrunzând în altă încăpere, apoi dădu într-un coridor întunecat și se trezi pe niște scări întortocheate. „Probabil acestea duc spre turnul cel mare de care a pomenit Sarsailă!” Dintr-o dată
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
din prag bărbatul. - Vino mai aproape! Ștefan se apropie cu oarecare reținere. - Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Ștefan revenindu-și din buimăceală se ridică ușor cu ochii țintă la mișcările însoțitorului. - Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă nu, ai acum posibilitatea să-l vezi în carne și oase! De regulă apărem ca duhuri, dar când nevoia o cere, luăm forma diferitelor vietăți. - Pentru ce m-
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
De fapt o chema Sandela! Nu-și alocase rolul lui d’Artagnan? Ce-o iubea Mademoiselle Silvestru, educatoarea! intrai într-un culoar cu nostalgii. -Dar parcă numai dânsa?! Noi nu?! Și, mai ales, tu, afemeiatule! Că de pe la patru-cinci ani erai holbat după demoazele! decoră tema discuției Stratilat adresându-mi-se. -Da’ și eu atrăgeam! Oho! punctai. Și unde mai pui c-aveam și prenumele ăsta?! Doar Mielu îmi zice! Se dădeau în vânt mielușelele după mine! -Și Adam era de toată
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
ținea mâna zâmbitoare și încrezătoare: - Soțul meu se crede mereu vedetă, deși știe că mă irită când întârzie. Dar știe precis să se revanșeze în astfel de situații. Ia, uite-i că vin! Mona se strădui să nu fie nepoliticoasă holbându-se la bărbatul înalt care salută respectuos întinzându-i un buchet de trandafiri mărunți, roșii. El, însă, nu dovedi aceeași preocupare. O măsură din cap până în picioare ca pe o vițică, fără să-i pese de conversația pe care o
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau lumini și umbre. - Ia loc pe scăunel lângă domnul dracul, ce rămăseși ca o mumie!? Mai mult de spaimă femeia se așeză încet nedezlipindu-și privirea de la necurat. - Ce te holbezi la el? Să nu te îndrăgostești, că încă nu ți-a venit sorocul! - chicoti vrăjitoarea triumfătoare. Diavolul îi zâmbi a binețe. - Ai căzut la țanc, fiindcă am un mic consiliu cu spurcăciunea asta ce nu-și îndeplinește îndatoririle față de stăpână
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
ținute de luptă antitero. - Culcat! Mă execut fără să crâcnesc, deși nu știu de ce. - Ești Vasile Verescu! mă întreabă unul dintre ei, fluturându-mi o hârtie pe la nas. - Virgil Vernescu, răspund. Verescu stă cu un etaj mai jos! Individul se holbează derutat în cartea mea de identitate. - Nu-i ăsta! le spune colegilor, returnându-mi documentul. De ce naiba n-ai spus de la început? - N-am prea avut când! răspund, culegându-mă de pe jos. Dar voi de ce nu căscați bine ochii? Am
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
oferă o perspectivă mai clară asupra întregului. - Dumnezeu să mă ierte, zice, n-am mai făcut niciodată cafea la miezul nopții! Cum vă place: amară sau dulce? - Dulce amăruie. Întoarce capul nelămurită ( ce-i aia „dulce amăruie”! ) și mă surprinde holbându-mă. Îmi urmărește privirea, descoperind brusc ( sau aparent brusc! ) sursa interesului meu, lucru care, departe de a o scandaliza, o amuză. - Adică o linguriță! Adaugă zahărul, zâmbindu-mi complice ( ceva în genul: te-am prins, hoțule! ), apoi linge lingurița. - Eu
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
umbră ca un infractor și adorm fie ce-o fi ce am de pierdut... un tren * dimineți de duminică aruncate sub roțile trenurilor atunci când oboseala învinge setea atunci când o podea de vagon poate fi suport pentru vise nu te mai holba așa la mine sunt doar obosită nu mi s-au înecat nici corăbiile și nici nu sunt fugită în lume sunt doar obosită dimineți de duminică strivite sub pașii alergărilor atunci când oboseala învinge teamă atunci când un braț îndoit poate fi
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
se întâlnesc sau în vise se fac întâlnirile, la naiba, că este cam încurcătură, dar dacă atunci pot vorbi cu mine cel mai bine, te opui tu? - Nu, că nu aș avea șanse să-ți spun nimic! - Atunci, de ce te holbezi la mine ca la o somnambulă? - Păi, cam așa arăți! Uite-te, ești obosită, încercănată, neatentă și arțăgoasă! - Să te cred? - Da, că eu nu te mint! - Ai și tu dreptate, dar nu vreau să spun cu voce tare. Redeschid
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
aripi pe sub nasul lor și se așeză cuminte în vârful unui stâlp. -Și...ziceți că o să cânte?șoptiră cei înțepeniți. -Sst! Sigur o să cânte, sâsâi mustăciosul. Nu vă mai mișcați! Cei din jur înțepeniră și mai tare, ținându-și respirația, holbându-se cu gurile căscate. Ochii le lăcrimau de atâta concentrare. Însă, bănuitul cuc din vârful stâlpului privea îndiferent în eter, nepăsător la atenția înțepenită a celor de jos. Iar aceștia nu înțelegeau de ce a zburat acolo și de ce stătea așa
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
lui...” Mie de-aici mi se trage!- repeta el. N-avea timp să-mi descifreze mie nălucirile mele. “Eu tot fug, Vida Baci, te rog să nu mă spui că mă caută și mă împușcă!” El a rămas cu ochii holbați la mine. “Dacă fugi tu, mă împușcă pe mine, Mihaly, fii răbdător că are el grijă Dumnezeu de noi. Dacă e vorba să mă las doar în grija lui Dumnezeu sunt sigur c-o să-mi găsesc în curând moartea, mă
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]