633 matches
-
Împinse barca În spatele carenei albe a unui iaht fără catarg, legat de un șlep eșuat la mal. Ascunși sub pupa În formă de lebădă a iahtului, legară barca de un ponton de lemn. Americanul Își atîrnă pe braț ramele de hublou, Își adună uneltele și Îi făcu semn lui Jim să iasă din barcă. Traversară docul, trecînd pe lîngă plăci de oțel, colaci de lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că războiul s-a terminat. 11 Frank și Basie O sobiță pe cărbuni ardea Încet În mijlocul cabinei, fumul ei dulceag ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei și de bucăți de motor, rame de hublouri și balustrade de scară. De ambele părți ale sobiței era fotoliu de punte, pe a cărui pînză decolorată era brodat „Liniile Aeriene Imperiale“, și un pat de campanie, acoperit cu o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În grămada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de vase carbonifere - de-asta am venit aici. Practic, tu ai pus o firmă. Nu cumva vrei să ne caute? Așa-i, Basie? Frank Înmuie o cîrpă În lichidul de curățat. Începu să frece cu putere o ramă murdară de hublou. Dacă vrei să muncești din greu, Încearcă să ieși acolo - cu copilul ăsta care să te urmărească tot timpul. — Frank, ține seama de plămînii mei, ai fost de acord cu asta, zise Basie. Trase un fum din țigara Craven A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dinții copiilor lor. Basie Îl bătu pe Jim pe umăr, pipăind lîna albastră a hainei lui. Curăță noroiul de pe insigna școlii. — Se pare că e o școală bună, Jim. Școala Catedralei? Frank se uită urît la grămada de rame de hublou. Se purta cu băgare de seamă față de Jim, de parcă acest băiețel ar fi putut să i-l ia pe Basie. — Catedrală? O fi vreun fel de preot? — Frank, e vorba de Școala Catedralei. Basie Îl privi pe Jim cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl urmărea cu aceeași aprobare crispată pe care i-o arătase soldatul japonez. Basie vîrÎ lingura În fiertură. Noi mîncăm mai tîrziu, Frank. Frank lustruia o ramă de hublou, cu ochii la tigaie. — Basie, eu mănînc Întotdeauna după tine. — Trebuie să gîndesc pentru noi amîndoi, Frank. În plus, trebuie să avem grijă de tînărul nostru prieten. Șterse un bob de orez de pe bărbia lui Jim. — Spune-mi, Jim, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să putem naviga pe rîu În sus, spre Chungking. Dar Basie se tot răzgîndește. Acum, de vreme ce japonezii sînt aici vrea să rămînă În Shanghai. Crede că o să putem face o grămadă de bani, odată ce ajungem În lagăr. — Vinzi multe rame hublou, Frank? Frank se uită la Jim printre gene, Încă neștiind ce să creadă despre acest băiețaș. — Copile, n-am vîndut nici una măcar. E jocul lui Basie, ca un fel de drog; simte nevoia să pună oamenii să muncească pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
flămînde ale Shanghai-ului de către proprietarii lor aliați. De cîteva ori se opriră pentru ca Basie să se dea jos și să se ducă la standul vreunui negustorla tarabă chinez, vorbind În cantoneza lui fluentă din docuri, dar nici o ramă de hublou sau dinte de aur nu trecu dintr-o mînă În alta. — Frank, ce Încearcă să cumpere Basie? — Se pare că e mai interesat să vîndă. — De ce nu mă poate vinde, pe mine? — Nimeni nu te vrea. Frank aruncă În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din pubele cu rotile și saci de gunoi proaspeți deasupra cadavrului. Ai fi zis că stătea să se dezintegreze În orice clipă, sfărâmat de vântul șuierător, dar reușea să țină ploaia departe. Unde naiba or fi? Logan șterse un mic hublou pe parbrizul aburit. Starea de spirit i se Înrăutățise simțitor În timp ce se luptaseră cu sacii negri din plastic Încurcați și cu pubelele necooperante. Calmantul pe care Îl luase la prânz Își pierdea efectul, așa că simțea dureri la fiecare mișcare. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
negustorii. Era o cameră cu grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou. Apoi Nishi dădu să iasă pe punte. Cei trei însoțitori ai săi îl urmară în grabă. Le era teamă să rămână singuri, căci totul era nou pentru ei pe această corabie. Samuraiul se amestecă și el prin mulțimea de negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul Dragon, dar la un moment dat se opriră. La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
La scurtă vreme după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină, Tanaka îl dojeni mai întâi pe Nishi pentru că se purtase flușturatic, apoi repetă că fuseseră tratați grosolan de către străini și îl ocărî pe Velasco spunând că era vina lui. Pesemne că Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spărtura pe care o făcuse aparatul. Oameni îmbrăcați în costume de protecție se zugrăveau pe fundalul strălucitor. Totuși, atât navă cât și oamenii deveneau din ce în ce mai mici. La un moment dat nu se mai văzu decât nava, cu sutele ei de hublouri scânteietoare. Aparatul se depărta repede de ea: după ce făcu un viraj de nouăzeci de grade, Corl apăsă pe accelerator la maximum. În urma lui, globul gigantic al navei devenise prea minuscul pentru a i se mai putea deosebi hublourile. În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei de hublouri scânteietoare. Aparatul se depărta repede de ea: după ce făcu un viraj de nouăzeci de grade, Corl apăsă pe accelerator la maximum. În urma lui, globul gigantic al navei devenise prea minuscul pentru a i se mai putea deosebi hublourile. În fața lui, Corl zări în schimb o mică sferă de lumina difuză - era desigur soarele propriei sale planete. Va construi pe ea, împreună cu ceilalți corli, o navă spațială și vor porni la bordul ei în căutarea unor planete locuite. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca niște bumbi în catifeaua spațiului infinit. Deodată, însă, unul din punctele acestea începu să crească. Cu ochii la pândă, Corl văzu cum punctul devine o pată, apoi un glob luminos, din ce în ce mai mare, până când, drept în fața lui, apăru, cu toate hublourile luminate, însăși nava pe care, mai adineaori, o văzuse dispărând în urma lui. În clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Oamenii se strânseră și mai mult unii într-alții, parcă neliniștiți de întrebare. Pentru Grosvenor, însă, prezența celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava, lipindu-se până și de hublourile ei luminate. Abia acum simțea aceasta imensitate, în toată grozăvia ei. Privise de atâtea ori, prin hublouri, noaptea de afară, încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava, lipindu-se până și de hublourile ei luminate. Abia acum simțea aceasta imensitate, în toată grozăvia ei. Privise de atâtea ori, prin hublouri, noaptea de afară, încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu reprezentau decât un punct în această noapte neagră, care se întindea în toate direcțiile, pe distanțe echivalente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prin al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se lansă cu putere în spațiu. Pe măsură ce se depărta de navă, se simțea tot mai ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui Ixtl accesul la navă. În unele hublouri începură iarăși să pâlpâie lumini, din ce în ce mai strălucitoare, pe măsură ce puternicele motoare își reveneau din șocul năprasnic. Ixtl se întoarse din drum și se apropie cu băgare de seamă. Acum, când plutea în spațiu, putea deveni lesne ținta acelor tunuri atomice, mânuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici un risc de către oamenii din navă. Oprindu-se la vreo jumătate de milă de scut, văzu cu neliniște niște umbre care se strecurau printr-o deschizătură din coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea la puii lui care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
putea să acopere cu păduri suprafața planetelor, și de un singur gând - ca spațiul nu avea limite. Pentru oameni era totuna dacă lucrau pe lumină sau pe întuneric. Nava se așezase pe o întinsă suprafață metalică. Lumina țâșnea prin toate hublourile. Reflectoarele își proiectau razele asupra șirurilor de agregate care săpau gropi enorme în această lume de fier. La început, o singură mașină fabrică din fierul acesta torpile, câte una pe minut, și le lansa, numaidecât în spațiu. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de Paris. — Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se termină În partea de vest prin cele două cornițe, cum ți-am spus. O lăsăm În urmă. Nu mai văd nici avionul care urcă, nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu adevărat intenția să-și folosească puterea în favoarea non-A, toate concesiile făcute bandei de-a lungul timpului își vor găsi o compensare. Crang își continuă rondul pe punte. Gosseyn rămase multă vreme să privească noaptea interplanetară printr-unul din hublourile gigantice de la prova. O stea cu irizații celeste sclipea în depărtare. Mâine, ea va căpăta aspectul Pământului. Și mâine seară, el va fi în reședința oficială a președintelui Hardie. după o călătorie prin spațiu, de trei zile și două nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]