580 matches
-
recevoir une unité d'expression et de manifestation. Mots-clés: religion minoritaire, L'église catholique, opinion publique, medias, Presse Traducere realizată de Dana Maria MĂTĂȘEL În aceeași serie au apărut (selectiv): Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
poalele munților Apuseni, măi la sud: - Știu să înșir tutun, să torc lină, să țes și să duc gîștele la păscut, fără să le pierd. (Fără să le pierd, - multă inspirație). Autobiografie mai sinceră n-am întîlnit. v v v Husarul. Bunicul dinspre tata al D. care la colectivizare și-a împușcat cu arma lui de vînătoare cu permis în regulă cele două iepe pe care le avea, pe Doina și pe Stela, si care nu a mai vrut să muncească
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
imaginație, putem să spunem că este ben trovato... Unde ajunserăm și noi cu lupta asta pentru a fi și a trăi mai departe... Să terminăm cu bunicul lui D. care își împușcase cele două iepe, - și căruia i se spunea Husarul, fiindcă făcuse armata la unguri - numai să nu le ducă la colhoz să încapă pe mînile altora... Acest bătrîn, acest erou rural va sta de aici înainte pe banca lui în care din cînd în cînd îndreaptă cu ciocanul cîte
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
domiciliul actual în Austria, 4040 Linz, Freistadterstr. 42/3/6, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Turda, Str. Agriculturii nr. 5, județul Cluj. 3. Noje Sara-Nicoleta, născută la 15 martie 1970 în localitatea Baia Mare, județul Maramureș, România, fiica lui Husar Grigore și Anuta, cu domiciliul actual în Austria, 4910 Ried im Innkreis, Kirchengasse 7, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Baia Mare, Str. Revoluției nr. 5, ap. 66, județul Maramureș. 4. Cota Aurel, născut la 8 octombrie 1962 în localitatea
HOTĂRÂRE nr. 665 din 5 iunie 2003 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/150515_a_151844]
-
câte o frunză de arțar roșie. În cartierul 4 se află o frunză de arțar de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Cele două lăncii fac referire la cavalerii husari ai lui Hâncu, de unde și denumirea localității. Ele fac parte și din blazonul familiei Silion. Tridentul de aur era însemnul boierilor Cupcici, care au avut moșii în zonă. Frunzele de arțar semnifică unul din satele componente ale localității, și anume
HOTĂRÂRE nr. 1.031 din 28 august 2007 privind aprobarea stemei comunei Hănţeşti, judeţul Suceava. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190774_a_192103]
-
află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Amalia Czirjek (fostă Husar) în Dosarul nr. 26.703/303/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 304D/2013. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată
DECIZIE nr. 536 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259198_a_260527]
-
cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Amalia Czirjek (fostă Husar) într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare ��i sancționare a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 . În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege
DECIZIE nr. 536 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259198_a_260527]
-
ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Amalia Czirjek (fostă Husar) în Dosarul nr. 26.703/303/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2013
DECIZIE nr. 536 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/259198_a_260527]
-
pe zi, Rațiu l-a chemat în fruntea publicației pe Ion Cristoiu care a reușit să ridice tirajul ziarului la 50.000 de exemplare. Pe 17 ianuarie 2000, Ion Rațiu a murit la Londra administrarea ziarului rămânându-i lui Călin Husar, reprezentantul familiei Rațiu în România. Pentru o perioadă, redactor șef al ziarului a fost și Dan Diaconescu. Din august 2000, Ioana Lupea a fost numită redactor-șef. Ea a rămas în funcție până în noiembrie 2004. În 2004, pentru ca era în
Cotidianul () [Corola-website/Science/300038_a_301367]
-
doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente astăzi în tereritea. Astfel, într-un document se consemnează: Proprietarii prezenți în 1898 - Bak Istvan, Racz Beni și Ionaș, Tuns Ion, Nechita Dumitru, aparținători ai familiilor -Vorodi, Husar și Szemtimrei Bak, au ajuns proprietari prin cumpărare”. După Ștefan Păscu, în secolul al XIV-lea teritoriile Transilvaniei sunt organizate din punct de vedere administrative în comitate. Înainte de comitate erau obștile sătești. Organizarea comitatului Solnocul Interior - dinlăuntru, rezultat din divizarea
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
XVIII a făcut parte din regiunea militară grănicerească, locuitorii având o serie de privilegii în schimbul serviciului militar prestat în folosul monarhiei habsburgice. Românii din Dobra făceau parte din Regimentul I român de graniță, în localitate existând o subunitate de cavalerie (husari). Fosta cazarmă a fost transformată mai târziu în hotel, numele acestuia amintind vechea destinație: "La husariu". În anul 1925 la Doba funcționează institutul românesc de credit: "Grănicerul" (fondat în anul 1898) și exista deja o filială a băncii "Casa de
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
LOCALITĂȚII LUNCA BRADULUI Chiar dacă localitatea Lunca Bradului a luat ființă relativ târziu, nu a fost străină de evenimentele politice și istorice ale vremii care au afectat în mod direct sau indirect locuitorii comunei. La Stânceni este atacat prin surprindere de către husarii din Ditrău și arestat. A fost dus la Ditrău Praid și apoi la închisoarea din Târgu-Mureș, unde a fost condamnat și ucis mișelește împreună cu viceprefectul Moldovan, în drum spre Sângeorgiu de Mureș 6. În această perioadă o parte din teritoriul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice. S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii. Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor
Aleksei Nikolaevici Tolstoi () [Corola-website/Science/300756_a_302085]
-
în cetate la 24 septembrie 1621. Forțele Uniunii au trecut apoi sub comanda lui Stanisław Lubomirski. Bătălia, descrisă de scriitorul Wacław Potocki în celebra sa operă "Transakcja wojny chocimskiej", a marcat sfârșitul unei lungi perioade de războaie. În anul 1673, husarii poloni au dus o nouă bătălie majoră în acest loc (a doua Bătălie de la Hotin). De această dată, forțele poloneze aflate sub comanda viitorului rege Ioan Sobieski i-au înfrânt pe otomani la 11 noimebrie 1673. În această bătălie, ghiulelele
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
3 se află câte o frunză de arțar roșie. În cartierul 4 se află o frunză de arșar de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Cele două lăncii fac referire la cavalerii husari ai lui Hâncu, de unde și denumirea localității. Ele fac parte și din blazonul familiei Silion. Tridentul de aur era însemnul boierilor Cupcici, care au avut moșii în zonă. Frunzele de arțar semnifică unul din satele componente ale localității, și anume
Comuna Hănțești, Suceava () [Corola-website/Science/301959_a_303288]
-
francezi din oraș și i-au forțat pe cealaltă parte a pârâului Goldbach. Primii oameni ai corpului lui Davout au sosit în acest moment și i-au alungat pe aliați din Telnitz înainte ca și ei să fie atacați de husari și să reabandoneze orașul. Atacurile adiționale din partea aliaților au fost contracarate de artileria franceză. Coloanele aliaților au început să se reverse înspre dreapta francezilor, însă nu la viteza dorită, astfel încât mare parte din francezi au reușit să reziste. De fapt
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
o noapte. Orașul a fost cruțat în urma unei negocieri prin care prusacii au plătit 200 000 de taleri. Când regele Frederic a auzit de situația rușinoasă, a trimis imediat o forță largă spre Berlin. Hadik s-a întors înapoi cu husarii săi spre liniile austriece. Hadic a fost promovat la rangul de mareșal al armatei austriece. La începutul anului, Frederic a lansat invadarea Moraviei, și a condus asediul Olomoucului. Ca urmare a victoriei austriece în Bătălia de la Domstadtl ce a întrerupt
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
vorbit în detaliu despre coloniile românești din secolul 18, care a ajuns până la est ca Oleksandriya. Smochină însăși era descendent ai răzeșilor români, originari din Moldova, și care vorbeau o variantă arhaică a limbii române despre care istoricul literar Alexandru Husar, care s-a întâlnit cu Smochină în 1940, spunea ca "mi se părea o minune a limbii române." A învățat mai întâi la școala din sat. A terminat apoi cu „Foaie cu laudă” (nagradă clasa a I-a) și medalie
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
filologie, Secția Limba și literatura română, 1960-1965). I-au fost învățători părinții, iar, dintre profesorii de liceu și universitate, i-a avut ca mentori pe Vasile Dumitrache și Gheorghe Gâlcă, la Bârlad, și Gh. Agavriloaie, Al. Andriescu, Constantin Ciopraga, Al. Husar și Gavril Istrati, la Iași. A trecut examenul de stat/licență cu teza „"Limba și stilul scrisorilor lui Nicolae Bălcescu"”, iar examenul de definitivat în învățământ l-a luat la 1 august 1968. A absolvit cursurile de regie teatru (clasa
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
a născut în anul 1897 în localitatea Fundul Galbenei (gubernia Basarabia, Imperiul Rus), ca fiu al protopopului Andronic Siminel, din ridicat el însuși dintr-o familie de răzeși moldoveni împământeniți în Alcedarii Orheiului. A avut un frate, Vladimir, sublocotenent de husari, asasinat de bolșevici, în 1917, pe podul de peste Nistru (regiunea Rezina) și un văr, Petre Siminel, locotenent de artilerie, participant la istorica adunare a Sfatului Țării. Urmând dorința tatălui său, Victor se înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
înrolează în una din cele 16 cete de ostași moldoveni (care vor constitui nucleul viitoarei Armate Basarabene), înființate cu aprobarea generalului Șcerbacev, adjunctul comandantului suprem al armatei ruse. La data de 27 martie 1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari participă în Sfatul Țării, la Chișinău, unde avea să se hotărască Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România, unitățile armatei basarabene și moldovenești sunt înglobate în Armata Română, Regimentul 1 Husari fiind contopit cu Regimentul 10 Călărași. Victor
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
1918, locotenentul Victor Siminel din Regimentul 1 Husari participă în Sfatul Țării, la Chișinău, unde avea să se hotărască Unirea Basarabiei cu România. După Unirea Basarabiei cu România, unitățile armatei basarabene și moldovenești sunt înglobate în Armata Română, Regimentul 1 Husari fiind contopit cu Regimentul 10 Călărași. Victor Siminel începe o carieră militară strălucită în Armata Română. Urmează studii militare înalte la Școala de Război din București (1928) și apoi la Școala Superioară de Război din Paris (1930). Este numit ca
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
pe Ioan și să-l înlocuiască cu Carol de Lorraine), Ioan a reușit să reformeze complet armata poloneză. Armata a fost reorganizată în regimente, infanteria a renunțat la sulițe și care au fost înlocuite cu topoare, iar cavaleria a adoptat husarii. Ioan a crescut, de asemenea, numărul armelor și a introdus noi tactici de artilerie. Ca un diplomat, Ioan și-a imaginat o alianță cu Franța și cu otomanii împotriva imperiului austriac. Cu toate acestea, planurile sale nu au dus nicăieri
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
Ludwigsdorf). Ambele armate și-au dispus unitățile în formații în linie. Armata poloni-lituaniană era așezată în fața satelor Łodwigowo/Ludwigsdorf și Stębark/Tannenberg. Pe flancul stâng se aflau forțele poloneze condue de regele Władysław Jagiełło, compuse în principal din cavalerie grea (husari). Flancul drept aliat era apărat de armata Marelui Duce Vytautas cel Mare, compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
flancul lituanian, au rămas numai trei steaguri din Smolensk sub comanda lui Semen Lingwen, fratele regelui Jagiełło și vărul lui Vytautas cel Mare. Unul dintre steaguri a fost complet distrus în luptă, în vreme ce restul au reușit, cu ajutorul rezervelor poloneze de husari, să spargă liniile teutone și să se retragă spre liniile poloneze. Cavaleria grea teutonă a început să urmărească în mod dezorganizat lituanienii care se retrăgeau strategic, ceea ce avea să se dovedească o greșeală fatală. Cavalerii au pătruns în zonele mlăștinoase
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]