19,061 matches
-
Zile scrise alături de altele nescrise încă la rînd răbdătoare peste tot zumzete purpurii-albastre-maronii focalizînd boarea incoloră și soiul acesta de prune cum o duritate moale-a căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită pe brațul tău cum o brățară se suprapun gaițele ușor în văzduhul complice cum paginile unei cărți și se rotește ce? frunza ori soarele ori clipa
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
afirmarea Destinului Faptul în Sine Uimirile! Cântec dulce Este o deosebire clară e-o excepție ciudată între ce nu va mai fi și ce-a fost odinioară. S-au dus cântecele dulci și romanțele de țară Ne vom înmulți ca iarba din pusta maghiară. Eu voi bate fierul poeziei ca o sabie de sânge Și nici cel puțin a plânge nu voi mai putea plânge! Va fi totul programat de același creier pe meninge Ca lupii de stepă vom urla căci
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Mariana Codruț cînd tot ce văd și aud... cînd tot ce văd și aud îmi depune în cap ouă limpezi și tari, ca evreii cărînd sfîntul chivot prin deșert, ca doftoroia din sat ligheanul cu ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Nu te mișca nu te mișca Ești prinsă în lanțuri de păpădii Fluturii sînt priponiți de-o ciupercă Degeaba încearcă să zboare spre tine Nu te mișca nu te mișca Ești țintuită-n rubine Ca un ceasornic de carne pe iarbă Minutar secundar picioarele tale Nu le mișca nu le mișca Înțepenește-mi viața în șoldul tău moale Emil cel cu frunze!!!
Groaznică este crima mea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11068_a_12393]
-
în dar. O, ce nu știe mâna de veșnici studioși, Profeți, artiști, istorici, strategi mai curioși, E că în brațul celei ce lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
lancea aprig strânge, N-a șerpuit, nicicând, un singur dram de sânge. Iar geamăna, sfioasă, care putea din iarbă Raza cu pleoapa strânsă, uimită, să o soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
jumătate. Postul în lut e-o clipă și-un veac de așteptare, Cât inima visează și-aluatul ei mă doare. Tu știi ce nu-ți spusese, până la capăt, Sfântul: Că gura omenirii o-astupă doar pământul. Nu te-ntrista. Din iarbă, tăcerea-mi, guraliva, M-o proslăvi prin cei ce-mi vor gusta coliva. Hoaspe de cuvinte ți-am dat un fulg drept suflet și-un dram, sucit, de minte, Stafie-a vieții mele din hoaspe de cuvinte! Cu poala încărcată
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Claudiu Komartin Irina și o alee lungă, coborând către o curte întunecoasă în care iarba necosită se ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și privește chipul într-un pahar cu apă cel ce a zburat cu avionul spre
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
am zis să privesc mai des cerul norii să aflu ce-i cu mine și poate cîțiva copaci se vor îndura să-mi răspundă la salut poate că trecătorul rătăcit pe strada mea poate că acest aerolit stingher poate că iarba crescută-n vitrina ceasornicăriei îmi vor spune ce să fac ca să mă asigur că-mi trăiesc viața mea că mă bucur de soarele din paharul de ceai de ploaia dinlăuntrul pălăriei mele mi-am zis să privesc mai des cerul
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e o fantezie grațioasă, umflînd fabulos tradiția minciunilor cinegetice, dar ancorînd fără veste într-un port al lirismuluii pur: Pușca zăcea părăsită în iarbă, iar inima-n piept îmi bătea vehement. Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse și coada-i vedeam depărtîndu-se lent... Știu, încă sînt urși prin pădurile-aceste, sînt jderi și mistreți și sînt cerbi minunați - dar eu, rătăcit într-o
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
Liliana Ursu între rouă și flacără Suișul lacrimei spre ceruri aprinde și inima din carne și roua pămîntească - înviere. Printre zgomote ca printre buruieni înaintez la răsărit. Pînă dau de începutul din iarba senină. Cînd ceara și rugăciunea laolaltă viețuiesc una scăzînd cealaltă înălțîndu-se - lumină și hrană. Bucuria învierii Bruma se așază altfel Pe urzici Și altfel pe crini. în ceai am pus Pe lîngă flori de tei Și cîteva măceșe Din via
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
mai scriu și pașii lui țărîna. A plecat odată cu soarele la drum. Cu lacrimi a scris tot dealul. Spre seară a ajuns și el pe culme și-n fața bisericii mici, din lemn a lăsat cazanul jos, pe frageda, speriata iarbă. Soția și copiii și mama și frații pe care niciodată nu i-a avut au început să care gălețile cu apă să umple golul. Lui îi picurau acum lacrimile în acest clopot întors. La fel cîteva păsări au presărat din
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
poem. Și cu focul domol de pe coasta dealului unde am citit psalmi. Mai tîrziu, din jăratecul lui voi hrăni calul acela alb care mi te va aduce înapoi, acasă. Lacrima Prin lentina ei ce refracta fericita întristare De privești bine Iarba va fi nu numai iarba Ci și un lac cu ape catifelate Și stele. Iar aripa păsării va fi nu numai aripă Ci și evantai pictat cu scene din copilărie Și pasărea toată va fi nu numai pasăre Ci și
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
de pe coasta dealului unde am citit psalmi. Mai tîrziu, din jăratecul lui voi hrăni calul acela alb care mi te va aduce înapoi, acasă. Lacrima Prin lentina ei ce refracta fericita întristare De privești bine Iarba va fi nu numai iarba Ci și un lac cu ape catifelate Și stele. Iar aripa păsării va fi nu numai aripă Ci și evantai pictat cu scene din copilărie Și pasărea toată va fi nu numai pasăre Ci și mîna răcoroasă a mamei Pe
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație cu majoritatea poemelor sale) în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj învechit, ferestre sparte, bărci dizolvându-se, păianjeni, lumina lunii, se naște, sub formă de versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj învechit, ferestre sparte, bărci dizolvându-se, păianjeni, lumina lunii, se naște, sub formă de versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
versete, un poem-exasperare. O imagine se impune din cele cinci versete: cea a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern al fiecăruia, cu o lumânare și cu un simplu cuvânt de bun rămas ai fi putut să scapi - și iată un infern al tău
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
a unei competiții între iarba care nu încetează să crească în dezordine și actul poetic constând din ,întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări". iarba crescuse prea înaltă pe șanțuri și nu mai putea fi numită iarbă - și iată un infern al fiecăruia, cu o lumânare și cu un simplu cuvânt de bun rămas ai fi putut să scapi - și iată un infern al tău și numai al tău. limbaj învechit. semne ascetice. ferestre, bărci dizolvându-se
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
o precingine pe buzele mele ascetice: ca niște păianjeni care m-ar fi mușcat într-o altă viață. ferestrele: sparte. și bărcile dizolvându-se-n lumina lunii. întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase și spaime, ascunzându
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
peste două decenii. într-acolo ne îndreaptă propunerea de a se urmări, într-un studiu mai amplu, evoluția poeziei umoristice românești și menționarea, drept exemplu, a lui G. Ranetti, care își descria grădina de citadin în versuri ca acestea: Cresc ierburile pălămidei,/ Cucută crește și susai/ în cele biete brazde două,/ Dar nu le-aș da în schimb pe nouă/ Grădini ale Semiramidei/ Ori nouă parcuri din Versailles!" Sau care, deplîngîn- du-și existența migratoare, ne face să auzim un ecou
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]