753 matches
-
și să materializeze visul american al omului obișnuit. Imnul american, în care se face referire la "țara libertății", apare în prima secvență a filmului și este reluat ca un refren pe tot parcursul peliculei care prezintă în mod repetat imagini iconografice ale steagului american. Poltergeist se concentrează tocmai asupra amenințărilor la adresa libertății, a pierderii suveranității și privilegiilor proprii vieții clasei de mijloc în epoca prezentă și la perspectivele de recesiune a visului american, degradat și transformat într-un coșmar. Filmul debutează
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
s-a reluat consolidarea preventivă cu cea definitivă insistându-se pe zonele cu dificultăți. Demontarea elementelor mobile. Intervențiile următoare au cuprins operații de restaurare care alături de cele de conservare au finalizat și au redat funcției cultice catapeteasma cu tezaurul său iconografic. Anterior procesului de restaurare s-a realizat o analiză generală a degradărilor și a cauzelor multiple care au dus la apariția acestora stabilindu-se tratamente de conservare restaurare conform normelor de restaurare. O altă etapă care a urmat după efectuarea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Damar concentrație 20%. În cadrul intervenției de conservare-restaurare a catapetesmei și icoanelor de la biserica Sfânta Treime din satul Frenciugi, am urmărit redarea funcției liturgice a acesteia și realizarea unității sacre funcționale cu toate celelalte icoane ce slujesc Sfintei Liturghii. Fiecare lucrare iconografică este strâns legată de sufletul ortodox al creatorului ei, de sufletul unui credincios care redă nu fireasca realitate, precum face un pictor naturalist ci experiența duhovnicească. Importanța și necesitatea păstrării obiectelor de cult vechi de mai bine de două secole
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
la o parte, le dorim spor și ispravă iar noi punem jos această sarcină.” Așa s-a terminat cu gazeta scoasă de Ion Grămadă. Casa în care s-a născut Iracle Porumbescu la 1823 - tatăl lui Ciprian Porumbescu. (Din colecția iconografică a Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera”) * În anul 1908, Societatea academică „Junimea” a editat o revistă populară foarte bună și foarte potrivită pentru nevoile culturale ale țărănimii. Conducătorul acestei reviste populare a fost regretatul Ion Grămadă, fecior de țărani din Zaharești
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Sisinie trădează obârșia iraniană”1. Fără îndoială, Eliade se gândea exact la eponimul ultimei dinastii iraniene, Sassan, fără să poată avea știință, la acea dată, de existența a numeroase sigilii de factură magică purtând inscripționat numele de S³s³n, cu reprezentări iconografice similare celor de pe amuletele copte și greco-orientale pe care le citează, figurând variațiuni ale motivului cavalerului războinic. Recente cercetări asupra glipticii sasanide au pus în evidență contextul magic al utilizării acestor sigilii 2 (neexistând însă elemente suficiente pentru reconstituirea unei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fiind strâns legat de cultul „cavalerului trac”, iar cronologic, circumscris de perioada stăpânirii lui Dioclețian și a lui Iulian, perioadă din care, la vremea la care scria Wikander, erau atestate cele mai multe și mai elocvente mărturii epigrafice. Din punct de vedere iconografic, Wikander identifică o omogenitate perfectă între motivul arborelui înconjurat de un șarpe, ocurent atât în reprezentările „cavalerului trac”, cât și în cele ale lui Mithra ecvestru, din zona blacanică. Această ipoteză a originii balcanice „ar explica și de ce soldații recrutați
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
8 (1962), Heft 4, Berlin, pp. 234-243; „Relief fragmentar dintr-o reprezentare a Cavalerilor danubieni în Muzeul din Ploiești”, Studii și materiale, județul Prahova I (1968), pp. 34-43; „Cultul Cavalerilor danubieni”, Magazin istoric IV (1970), 12, pp. 26-32; „Unele aspecte iconografice ale reliefurilor Cavalerilor danubieni din Scythia Minor”, Pontica 5 (1971), pp. 503-511; (împreună cu G. Popilian) „Patru monumente inedite ale cavalerilor danubieni”, Studii și cercetări de istorie veche și arheologie 27 (1976), 2, culminând cu o sinteză fastuoasă despre acest material
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
teză puternic contestată, expusă în cartea sa eponimă, a fost confirmat mai târziu într-un articol al lui Helmut Humbach („Vayu, Shiva und der Spiritus vivens im ostiranischen Synkretismus”, Acta Iranica 4, 1975), urmat de o serie întreagă de descoperiri iconografice. Și iată că noi documente vin să dea substanță ipotezei sale privind templul Anahitei în Bactria, pe care îl considerasem totuși o fantomă. Anumite referințe ale acestei corespondențe vor apărea datate. Cităm, la întâmplare, prestigiul astăzi destul de fanat al psihologiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
anume faptul că fiecare dintre țările respective dorește să se prezinte în fața străinilor la nivel simbolic, rezumativ și emblematic. În asemenea situații, evident că nu pot fi evitate stereotipurile, clișeele naționale, care în fond nu sunt altceva decât o exprimare iconografică și rituală a unui fond cultural național. Pentru mine, personal, a fost destul de amuzant să văd această redundantă exhibare simbolistică (și mă refer în primul rând la țările baltice), dorința lor de a-și prezenta tuturor folclorul, de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
moldovean, ceea ce înseamnă că printre zugravii și pisarii noștrii se aflau și unii care aveau cunoștințe de limba greacă, deci, nu are nevoie ca la Pătrăuți să vină un zugrav din sudul Dunării. Deoarece din punctul de vedere al programului iconografic, frescele bisericii de la Popăuți reprezintă o îmbinare a schemelor folosite la bisericile zugrăvite înainte de 1494 cu elemente introduse de ieromonahul Gavril de la Bălinești, înseamnă că biserica a fost zugrăvită după înălțarea ei, în 1496. Simpla comparare a scenei, înfățișând Cina
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu poate fi vorba decât de faptul că, mai înainte, fusese zugrăvită biserica de la Volovăț între anii 1500-1502. După cum o arată structura fațadelor bisericii din Volovăț, ele “au fost anume concepute pentru a fi în întregime acoperite cu pictură compozițională iconografică, ceea ce presupune preexistența a cel puțin unui ansamblu domnesc de pictură exterioară”. Urme ale picturii exterioare s-au păstrat și la biserica din Hârlău, iar Paul Henry văzuse la Bălinești urme ale unei compoziții care înfățișa Asediul Constantinopolului. Arheologii Lia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dispare brusc orice decor exterior aparent (cărămizi și, mai ales, discuri smălțuite) și este redus sau chiar eliminat sistemul de ocnițe și firide oarbe”, ceea ce presupune că ele au fost pregătite pentru pictura exterioară. La Bălinești au fost identificate temele iconografice și dispoziția lor: Imnul acatist, Deisis, Judecata de Apoi, Serafimii și heruvimii, vizibili încă în câteva ocnițe mici. O Judecată de Apoi a fost pictată pe fațada de vest a bisericii din Pătrăuți, îndată după zidirea bisericii, temă reluată la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În această calitate, a desfășurat o activitate puțin obișnuită, reușind ca, în scurta vreme, să pună bazele unei adevărate școli. Condițiile materiale în care și-a început activitatea au fost grele. În 1931, doar peste zece ani, clinica avea material iconografic enorm și o splendidă colecție de mulaje. Deși greutățile nu au încetat să existe, ilustra reprezentantă a Școlii ieșene de medicină, exemplu de dăruire profesională, a înfrânt lipsurile și adversitățile și, printr-o operă științifică complexă, s-a făcut cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
continuarea corpusului de Opere, ca al XVII-lea volum, acoperind perioada cuprinsă între 1866-1938 și însumând 15.802 poziții referențiale, critice dar și dintr-o cronică a manifestărilor dedicate lui Eminescu în țară și în străinătate, precum și un bogat inventar iconografic. Luând în considerare acest ritm de lucru, e cu îndreptățire să ne imaginăm că, până la încheierea celorlalte două sau trei volume 19, respectiv 20 estimate ca posibile, să mai treacă cine știe câte zeci de ani. Așa se face că numeroși cercetători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
19 lucrări reproduse în catalogul expoziției, alături de lucrări ale unor renumiți iconari din țară precum: Lucreția Crăciun, Vladimir Midvichi, Elena Constantin, Valeriu Stoica, Costel Bogatu, Stela Costache, Georgeta Maria Iuga și alții. Iconarii aveau o experiență destul de mare în domeniul iconografic, mărturie fiind și bogatul c.v. artistic pe care îl dețineau fiecare. Am considerat-o dovadă și m-a determinat să nu iau în seamă chiar toate vorbele celor ce se ocupă cu așa zisa critică de artă și jurizările pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Pedro despre Juan” cu „imaginea lui Juan despre Pedro” (<endnote id="330"/>). Înlocuind cele două personaje ale parabolei cu evreul și românul, de exemplu, vom Înțelege cât de complexă și multietajată este ecuația imagologică. Am colecționat referiri folclorice, etnologice și iconografice, oricât de umile și de, aparent, neimportante, pentru ca - prin punerea lor Împreună, ca Într-un puzzle - să obțin o imagine cât mai nuanțată, mai completă și mai bine conturată atât a „evreului real”, cât și a celui „imaginar”, În Încercarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subjugă supușii cu ajutorul băuturii - era receptat cârciumarul evreu În cultura tradițională poloneză <endnote id="(368)"/>. Imaginea stereotipă nu diferă substanțial de modul cum era perceput evreul cârciumar În cultura est-europeană, În general, și În cea românească, În special. În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi de pe zidurile bisericilor românești În secolele XVII-XVIII, „crâșmarul” arde În „râul de foc”, alături de „fermecător” <endnote id="(3, p. 217)"/>. Interesant este că la „chinurile Iadului” nu este osândit anume cârciumarul necinstit, ci cârciumarul pur și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Mănăstirea Rila din Bulgaria, apare o imagine asemănătoare, mai puțin „legarea la ochi” : un grup de „iudei” este legat cu o funie și tras de demoni În „râul de foc” al Iadului <endnote id="(180, planșa 109)"/>. Un motiv iconografic similar este zugrăvit (În anul 1537) În scena Judecății de apoi de la Mănăstirea Moldovița, din nordul Moldovei. Revenind la Dionisie din Furna, voi constata faptul că imaginea propusă de acesta este „ideologizată” la maxim, fiind departe de repre zentarea vizuală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o miniatură dintr-un manuscris francez din secolul al XII-lea <endnote id="(63, p. 120)"/>. Este o imagine mentală care va supraviețui secole de-a rândul, devenind un loc comun atât În legendele populare, cât și În reprezentările iconografice, atât În imaginarul oamenilor de rând, cât și În cel al nobililor. În 1689, de exemplu, Într-o scrisoare În care povestește Încercarea ratată a reginei Franței de a-i converti pe evreii din Avignon, Marchiza de Sévigné - după ce Își
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu „tunul” (tunetul), cu fulgerul și cu cuvântul, Isus Își Învinge adversarii, alungându-i În același loc : „Pe gura Iadului,/ Pe la para focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală Motivul literar a supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați În scena Judecății de apoi. De regulă, ei sunt torturați de demoni, fiind Împinși fie În gura căscată a monstrului ofidian care personifică Iadul, fie Într-o imensă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă că astfel de reprezentări iconografice sunt specifice artei medievale vest-europene, nu și celei bizantine : „Arta bizantină nu cunoaște fenomenul prezenței evreilor În scenele «Judecății de apoi» - fenomen atât de uzual În arta occidentală -, și totuși, originea acestor reprezentări se află În Bizanț” <endnote id="(136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ai bisericilor de lemn din Maramureș (cca 1800). La Biserica-din-deal din Ieud, de exemplu, În stricta vecinătate a Iadului sunt reprezentate „niamu jidovesc”, „niamu turcesc”, „niamu tătăresc” și „niamu harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cum se plâng acum/ De-a lumei necredință,/ De spin, de cruce, de Judei.../ Dar s-a deschis mormântul/ Și Crist acum e dus În cer/ Și judecă pământul”. Evident, În spațiul cultural românesc, acest motiv a fost reprezentat și iconografic. Pe frescele bisericii ortodoxe din satul Țichindeal (lângă Sibiu), de exemplu, realizate la Începutul secolului al XIX-lea, chinurile la care este supus Cristos sunt similare celor Îndurate În 1514 de răzvrătitul transilvan Gheorghe Doja (tron și coroană Înroșite În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întuneric mare și viermi neadurmiți și smoală clocotind ca focul”, așa cum apare descris Iadul Într-o versiune românească - din secolul al XVI-lea - a legendei apocrife Călătoria Maicii Domnului la Iad <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>, dar și În reprezentările iconografice ale scenei Judecății de apoi de pe frescele bisericilor românești. Unele legende și texte apocrife sunt și mai explicite, fixând fiecărui trib evreiesc pedeapsa corespunzătoare patimii pe care acesta i-a provocat-o lui Isus. Este cazul textului apocrif intitulat Pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din care preoții obișnuiau să citească legenda apocrifă În biserică, după slujbă, la 15 august, când se sărbătorea ziua Adormirii Maicii Domnului („Sfânta Maria Mare” - sărbătoare mare, „cu roșu la calendar”, pentru toată creștinătatea). Nu numai povestea, dar și reprezentarea iconografică a evreului cu mâinile tăiate, Înconjurat de apostoli În fața catafalcului Sfintei Marii, l-a impresionat pe țăranul român. Acest motiv iconografic s-a bucurat de un mare succes, fiind reluat frecvent atât pe icoane de lemn <endnote id="(145, fig
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]