770 matches
-
lui Iordache și Matei Cantacuzino, la Cotroceni, ale Bălașei Cantacuzino și patriarhului Dionisie (ambele la Târgoviște). În sculptura în lemn predomină ornamentul floral, de remarcat la ușile bisericii mănăstirii Horezu și la cele ale Bisericii Stavropoleos din București. În cazul iconostaselor sunt frecvente motivele fitomorfe, uneori cu figuri de animale, dar se întâlnește și reprezentarea lui Ieseu. Artele decorative înfloresc în epoca brâncovenească. Deosebite sunt realizările din domeniul argintăriei, din cel al lemnului sculptat și al broderiei.
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
funcționează biserica construită în anul 1861 cu hramul « Nașterea Maicii Domnului », care se sărbătorește pe data de 21 septembrie. Biserica este construită de Protosigherelul Mănăstirii Vatoped din muntele Atos din Grecia pe timpul domniei țarului Alexandru II. Biserica dispune de altar, iconostas, cafastru, strană, policandru, icoane ale sfinților, cărți bisericești. Clopotnița are 5 clopote de diferite mărimi. De la data construcției, activitatea bisericii nu a fost întreruptă. Pe teritoriul satului sunt amplasate două monumente în cinstea eroilor primului și al doilea război mondial
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
Gură de Aur. Biserica Mănăstirii Tismana își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce reprezintă și există în ea: "catapeteasma" din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărătești (1844); "iconostasul" mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; "policandrul" mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca metalică de forma vulturului bicefal - stema domnitorilor Basarabi, deosebit de
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu (interesant la acesta din urma amănuntul că, după cum el însuși mărturisea, numele organizației pe care a întemeiat-o - Legiunea Arhanghelului Mihail - i-a fost inspirată de icoana Sfântului Arhanghel aflată pe ușa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Văcărești). Încă înainte de al Doilea Război Mondial, Dem I. Dobrescu, care fusese primar al Bucureștiului în perioada februarie 1929 - ianuarie 1934, opinase că mănăstirea Văcărești, „cu superba ei priveliște, cu frumosul bulevard Văcărești, ar putea fi destinată
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
lucrări de artă. De o rară frumusețe sunt vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului și care reprezintă cele cinci mistere de slavă ale Rozariului Maicii Domnului, precum și cele două ferestre uriașe laterale din navele transversale, din sticlă colorată. Iconostasul este realizat din lemn de tei de o firmă austriacă. El a fost curățat în anul 2010 pentru prima dată în istoria de 106 ani a lăcașului de cult. În biserică au mai fost amenajate două altare laterale; unul închinat
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
o biserică în satul Țohești. Într-un document de la mijlocul veacului al XIX-lea se menționează că pe turnul bisericii era trecut anul 1776, probabil anul unei reparații efectuate la turn sau poate chiar momentul înălțării lui. Biserică avea un iconostas cu icoane din 1796 executate de zugravul Constantin care mai lucrase pentru acest lăcaș de cult și în urmă cu mai multe decenii. Biserică este demolată în anul 1928 când a fost edificata actuala biserică, tot de lemn, din materialul
Biserica de lemn din Țohești () [Corola-website/Science/313250_a_314579]
-
o altă intrare ce este precedată de un pridvor mic, închis. Câteva mențiuni despre existența unei picturi vechi de la 1798, se pot face prin semnătura abrudeanului, de adopție, Simion Silaghi, lăsată pe una dintre cele patru icoane împărătești ale noului iconostas de lemn realizat în 1993. Actualele imagini religioase îmbină pictura în ulei cu aplicații în relief și redau Judecata de Apoi, Cei patru evangheliști și zece prooroci, aparțin pictorului Iosif Groiu din Pécs și au fost realizate în 1902 și
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
lemn pe latura vestică și cu un pridvor închis adosat ulterior pe latura sudică a navei. *Nava este rectangulară acoperită cu o boltă semicilindrică turtită. Absida este semicilindrică în interior și poligonală în exterior și despărțită de navă printr-un iconostas. Pe axul absidei în partea opusă, pe vest se găsește tribuna corului susținută de arce semicirculare ce se descarcă pe stâlpi puternici. Pereții interiori ai bisericii sunt decorați cu o pictură murală realizată recent. Intrarea în biserică se realizează pe
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
Gherla, județul Cluj, datează din anul 1827. Are hramul „"Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Nu se cunoaște cu exactitate vechimea acestei biserici (nu există nici o inscripție pe grinzi, iconostas sau icoane). Ea poate fi apreciată la circa 200 de ani. Fostă biserică greco-catolică, ea a trecut în 1948 în folosința ortodocșilor. Biserica a fost pictată în jurul anului 1847, veșmântul pictat, de o bună calitate artistică, fiind distrus în cea
Biserica de lemn din Silivaș () [Corola-website/Science/313494_a_314823]
-
în jurul anului 1847, veșmântul pictat, de o bună calitate artistică, fiind distrus în cea mai mare parte. Doar în altar și în pronaos se mai disting câteva scene. E posibil ca pictura să fie realizată în mai multe etape: pe iconostas descrierile imaginilor sunt în caractere chirilice, pe bolta absidei altarului în latină, iar pe cea a naosului citate din Evanghelie multilingve: în latină, germană, maghiară și în caractere chirilice. În patrimoniul bisericii existau cărți vechi: Strastnic (1773), Mineu (1784), Liturghier
Biserica de lemn din Silivaș () [Corola-website/Science/313494_a_314823]
-
atunci extinsă bolta semicirculară a naosului, acum văruită, spre deosebire de partea pictată din bolta vechiului naos. Pe latura sudică s-a adăugat și un pridvor parțial. Absida altarului este pentagonală, decroșată. Altarul are, de asemenea, o boltă semicilindrică în partea dinspre iconostas, sprijinită pe tâmplă și pe pereții paraleli. În exterior biserica a fost tencuită, probabil în secolul al XIX-lea, ca și pereții interiori care sunt tencuiți și zugrăviți, rămășițe din pictură păstrându-se doar pe bolta vechii nave principale și
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
pești și cercuri. Ușa de la intrare are partea de sus arcuită prin decuparea bârnei, ce susține ușorii laterali. Foarte valoroasă este pictura interioară, realizată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de meșteri anonimi. Iese în evidență și iconostasul, prin icoanele împărătești și medalioanele în formă de inimă. Biserica păstrează și un frumos sfeșnic de lemn, numeroase icoane pe lemn, cu fondul aurit, gravat cu decorații sub formă de frunze și numeroase tipărituri, care atestă legăturile intense pe care
Biserica de lemn din Borșa din Jos () [Corola-website/Science/313601_a_314930]
-
din piatră, de origine getică. Proporțiile generale ale ansamblului, verticalitatea impusă de silueta turnului, constituie, alături de elementele enumerate mai sus, tot atâtea argumente ale specificității estetice ce individualizează civilizația lemnului din Maramureș. Interiorul are ancadramentul ușii naosului bogat decorat, iar iconostasul se distinge prin ușile sale deosebite. Fragmente ale picturii interioare parietale se păstrează fragmentar în naos, respectiv în altar (sfinții părinți). Dintre icoanele păstrate se pot menționa cea a hramului „Cuvioasa Paraschiva”, realizată, semnată și datată de către zugravul Vișovan Gheorghe
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
din lemn, cu temelia din piatră, în stil românesc. În anul 1858 a fost renovată pe cheltuiala credincioșilor. Despre reparațiile făcute în anul 1858, an în care a avut loc și refacerea picturii, stă mărturie inscripția din partea de miazănoapte a iconostasului. În anul 1890, la forma inițială a bisericii s-a adăugat un târnaț și corul. În patrimoniul bisericii se află icoane pictate pe sticlă, lemn și sfeșnice. Clopotele, în număr de trei datează din anii: unul din 1860 și două
Biserica de lemn din Sântejude () [Corola-website/Science/313991_a_315320]
-
aprilie 1973. În anul 1602 a ars tot satul Nicula, inclusiv biserica, după care sătenii și-au refăcut casele și gospodăriile. În locul bisericii din lemn arse în 1602 și-au construit această biserică din lemn, pe dealul numit "Vergheleu", cu iconostas datat 15 februarie 1694 și clopot inscripționat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohială a Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
și între 1948 și 1992 s-a slujit în ea de către ortodocși. Biserica, puțin modificată azi, a fost construită în stil maramureșean, cu împărțirile din interior cunoscute: în pronaos femeile, în naos bărbații, altarul - despărțit de restul navei printr-un iconostas. Se pare că biserica a rămas nepictată vreme de 20 de ani. Pe la 1847, când păstorea preotul Eliseu Moga - primul preot greco-catolic al cărui nume îl cunoaștem - biserica a fost pictată de pictorul Anghel Saligni. Era o pictură pe pânză
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
rând de ocnițe sub streșini. Decorația exterioară se intensifică în jurul locurilor de trecere dintr-o încăpere la alta. Se disting astfel stâlpii și grinzile pridvorului, portalul de intrare, decorația bogată peste golurile dintre tinda femeilor și biserica bărbaților, culminând cu iconostasul bogat decorat ce separă altarul de restul bisericii. Ferestrele originale nu sunt lipsite nici ele de decor, fiind încadrate de mici scobituri "„în unghie”". Despre piciorul mesei de altar, tăiat sub forma unui picior de potir, se spune că "„îi
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
ulterior și in biserica nouă până la cumpărarea candelabrului nou. Contragreutatea, din metal, frumos decorată se află și ea în podul bisericii. Probabil cele mai importante elemente păstrate de la vechea bisericuță sunt cele câteva icoane. Se păstrează icoanele din partea inferioară a iconostasului, cele ce se aflau între ușile împărătești. Se păstrează o icoană a Maicii Domnului, icoana Domnului Nostru Isus Cristos, icoana Arhanghelului Mihail și icoana Sfântului Nicolae. Aceste icoane se găsesc la multe dintre bisericile de rit orintal despărțind intrările în
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
turnulețe de la bază. La ultima reparație, cea din 1988, s-a renunțat la acoperișul tradițional de șindrilă, biserica fiind astăzi integral învelită cu tablă. Deși vechea pictură s-a pierdut în timpul lucrărilor de reparații, în 1924, atunci când a fost repictat iconostasul și o parte din naos, biserica mai adăpostește totuși o mică comoară: o colecție de icoane pe lemn, din care o mare parte sunt realizate de Nechita Zugravu. Acesta a fost un artist plastic în toată puterea cuvântului, pictor muralist
Biserica de lemn din Dâncu () [Corola-website/Science/314267_a_315596]
-
și Ban. Tinda joasă era tăvănită pe sub tălpile puternice ale unui turn montat deasupra ei. Printr-un portal scund se intra mai departe în biserica bărbaților. Această încăpere era boltită cu scânduri groase și se încheia spre răsărit cu un iconostas prevăzut cu uși spre altar. Lăcașul primea lumina zilei înăuntru prin câteva ferestre mărunte. Biserica avea dimensiunile aproximative de 4,5 m lățime și 11 m lungime, din care 6 m erau cuprinși în biserica bărbaților. Turnul era protejat de
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
an 402 ruteni greco-catolici. Biserica era folosită și de românii greco-catolici din Oradea. La 20 octombrie 1788 a fost încheiat un contract între zugravul Ioan Buda și reprezentanții comunității rutenilor din Oradea, contract în baza căruia a fost efectuată pictarea iconostasului bisericii. În anul 1948 lăcașul a trecut în folosința Bisericii Ortodoxe Române. În timpul regimului comunist edificiul a fost mascat prin construirea unui bloc de locuințe în dreptul ei. În prezent accesul spre biserică este posibil printr-un gang al blocului situat
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
în vârstă, cât și în bunul mers al sfintei Mănăstiri Viforâta, l-a dovedit Preacuvioasa Maică Arsenia Opriș, stareță între anii 1960-2004. La data de 15 decembrie 2014 stăreția mănăstirii i s-a încredințat Preacuvioasei Maici Macaria Mavrodin. Catapeteasma sau iconostasul bisericii mănăstirii este o adevărată operă de artă sacră a sculptorului Karl Stork, realizată în stil brâncoveneasc, împodobită cu o fină broderie de sculptură în lemn de tei. Remarcabilă este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum și icoana de
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
translatare și recondiționare s-au efectuat pe baza unui studiu de specialitate și a unui proiect adecvat, prin grija deosebită și măiestria echipei conduse de meșterul-restaurator Pop Vasile din comuna Bârsana, județul Maramureș. Biserica este construită din lemn de stejar (iconostasul) și brad (pereții); pereții navei (formați din bârne de brad late de circa 30 de cm) sunt autentici, singurele părți care au fost refăcute cu ocazia mutării din Sava, în anul 2009, fiind acoperișul și turnul clopotniței. Biserica, aflată atunci
Biserica de lemn din Sava () [Corola-website/Science/313989_a_315318]
-
anul 1864 de meșteri localnici. Este construită din lemn și are formă de navă, cu o lungime de 21 m. Pronaosul este despărțit de naos printr-un perete, la fel și altarul de naos, pe acesta din urmă fiind aplicat iconostasul, în trei registre, în anul 2004, atunci când a fost efectuată și ultima pictură. Din patrimoniul originar au mai rămas doar ușile împărătești. Biserica a fost acoperită inițial cu șindrilă, dar prin contribuția credincioșilor, între anii 1956-1958 a fost acoperită cu
Biserica de lemn din Filea de Jos () [Corola-website/Science/314892_a_316221]
-
făcută de Teodosie Zugravul păstrează icoanele originale - în special icoanele împărătești, cele ale Mântuitorului și cea a Maicii Domnului, icoana hramului Duminica tuturor sfinților și cea a Sfântului Ierarh Nicolae. Mai recente (1835) sunt icoanele ușilor diaconești. Pictura originală a iconostasului și a icoanelor mari este executate în ulei, pe lemn, acestea păstrându-se în condiții bune. Tot Teodosie Zugravul semnează atât un Epitaf de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, realizat probabil după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]