1,940 matches
-
Este formidabilă, dar musai după aceea trebuie să bei și câteva pahare de vin. Tarzan a spus că nu mai mâncase niciodată „scrob cu icre de crap” și că i-a plăcut mult, păcat însă că acasă nu avem decât icre de caras, căci crapii cu icre îi vedeam mai rar. Seara le-am dat mămăligă caldă cu lapte. Să-l fi văzut pe Tarzan ce mai înfuleca cu lingura de lemn! Și timpul trecea tiptil, prin noi și pe lângă noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trebuie să bei și câteva pahare de vin. Tarzan a spus că nu mai mâncase niciodată „scrob cu icre de crap” și că i-a plăcut mult, păcat însă că acasă nu avem decât icre de caras, căci crapii cu icre îi vedeam mai rar. Seara le-am dat mămăligă caldă cu lapte. Să-l fi văzut pe Tarzan ce mai înfuleca cu lingura de lemn! Și timpul trecea tiptil, prin noi și pe lângă noi, ne desfătam în acest rai, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți trei în apartament, voiau să știe dacă peștele meu e crăpoaică. Au asistat la curățirea de solzi, scoaterea mațelor și a urechilor și când l243 am despicat, am văzut că era crăpoaică, avea cam un kilogram și ceva de icre. Au cerut să le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom pleca din nou pe Șontea, poate cu mai mult noroc, pe locul nostru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de solzi, scoaterea mațelor și a urechilor și când l243 am despicat, am văzut că era crăpoaică, avea cam un kilogram și ceva de icre. Au cerut să le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom pleca din nou pe Șontea, poate cu mai mult noroc, pe locul nostru de vis, dintre sălciile acelea bătrâne și atât de ocrotitoare. E frumoasă, dom-le! E frumoasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a tratat cu cozonac. După ce a mâncat, năzdrăvanul de boboc s-a dus mai încolo, dar nu la suratele lui și... s-a apucat de pescuit, adică, după obiceiul păsărilor de baltă, să caute cu ciocul prin apa mică larve, icre și peștișori. Cum între timp, lansasem în apă cu toții tot ce aveam la noi, eram îngrijorați că ne-ar putea încurca firele de nailon. - Nici o grijă, ne-a liniștit moșul, cunoaște regulile nescrise ale pescuitului sportiv mult mai bine decât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
holerici să meargă la pas pe Podu Târgului de Afară, iar eu cu șeful meu intrarăm în prăvălie, unde am găsit masa îmbrăcată în mușama și scaune de paie. Bucătarul ne-a pus farfurii și tacâmuri și ne-a dat icre cu măsline, pătlăgele tocate cu untdelemn, cum și pătlăgele împănate cu usturoi, fasole, ciorbă și halva de tahân; altceva nu mai avea, fiind postul Sf. Marii [15 august]; am cerut câte un pahar de rachiu-sacîz și câte o sticlă de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
perdele grele. Trei fotolii, unul tras în colț, lângă masa rotundă. Aproape de fereas tră altă masă mică, cu două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte. Au întins-o pe o saltea de cauciuc, să-și revină. Au susținut-o până a ajuns iar în cameră. Salată de vinete. Chiftele. Ouă umplute. Icre de crap. Țuică. Rom. Friptură. Șnițel. Vin. Tort. Se ridicau din stomac în gât. Au prins-o la timp, să nu cadă din nou. S-a așezat iar la masă. A apucat furculița, cuțitul. Apoi sticla, paharele, unul după altul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
origine slavă (așa cum o indică sufixul -na), dornă, pentru care au fost consemnate sensurile „vîrtej de apă, bulboană, vîltoare“; „cădere de apă; un loc adîncit format din căderea apei“; „lac format artificial prin oprirea apei curgătoare“; „locul unde peștii depun icre și se face bătaia peștelui“; „adîncitură în pămînt, o groapă unde se strînge apa de ploaie“, „morman de pămînt ca semn de hotar între moșii“, de unde Dornă de piatră, „semn de delimitare a pămîntului“. Toponimizarea s-a realizat inițial pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
româna, apare necesitatea de a lărgi sfera analizei. Mai întâi este de remarcat sfera semantică largă a lat. uva: „fructul viței de vie, strugure; vin; vie; ciorchine ca inflorescență și rod la plante de tot felul, ciorchine de legume, de icre, de roi de albine; omușor etc.”; cuvântul apare printre altele și în sintagma uva silvestris, sinonim al formei labrusca „viță de vie sălbatică”, rom. lauruscă. Observăm apoi că segmentele lab-, lausunt alte forme pentru rădăcina uv-/au-, pe care în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
arunca, a alunga, a răsturna”. În slavă: rs. katitĭ, kotitĭ „a răsturna, a demola”, iar katatĭsea, kotitĭsea, „a face pui”, bg. kotea se, „ib.”, în relație cu sl. kot „motan”, kotka „pisică”, sloven. kotiti „a naște, a făta, a depune (icre)”, sl. skot „vite”; lat. catulus „pui de animal, cățel”, catellus „cățeluș”, cattus, catta, „pisică”, germ. Kater, vgerm. katoro „motan, cotoi”; lit. katẽ „pisică”, irl. catt, gal. cath etc. A se compara sl. koška, germ. Katze, rom. câț!, interjecție pentru alungarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unui copil. Caviarul de pepene galben, obținut prin „sfericizare“, este un bun exemplu în acest sens: sucul de pepene este amestecat cu alginat de sodiu, apoi pus în seringi din care picăturile cad într-o baie de clorură de calciu; icrele astfel obținute sunt servite într-o cutie metalică de „Iranian Caviar“, pe care, cu un greu disimulabil hohot de râs, a fost inscripționat textul „Imitacion El Bulli“. Când găsești pe masă un pește învelit în vată de zahăr, ori când
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
camerei de luat vederi, flori de bostan umplute... Tradiții culinare caracterizate prin izolare geografică și culturală („Insula Delta“, cum o numește Radu Anton Roman) ne mai oferă câteva unicate gastronomice, precum ciorba din mațe de morun, „proboi“-ul (turta cu icre negre) și „storceagul“. În privința primei rețete, rafinatul Păstorel, dacă ar fi cunoscut-o, cu siguranță ar fi greșit tratând-o cu dispreț; născută din bucățile ieftine ale marelui pește, măruntaiele și capul, această ciorbă ar fi fost văzută doar ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unui fel de mâncare asemănător: felii de sturion marinate împreună cu mațele peștelui, prăjite în unt și apoi fierte în lichidul de marinare (Créat à la charentaise). La fel de aspru ar fi fost judecat de către Păstorel și „proboi“-ul, pe considerentul că icrele negre „se cer consumate în stare naturală, așa cum ies din mâna pescarului“, și nu gătite în vreun fel („căldura stârnește un netrebnic miros de untură de pește“). În legătură cu „storceagul“ se impune o precizare: principala sa caracteristică nu este menționată în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Cum s-a întâmplat acest lucru? Deși este un fel de mâncare strict regional, polenta a stârnit interesul marilor bucătari italieni, aceștia oferindu-i o nouă existență, una cosmopolită, luxoasă și plină de inventivitate: există polenta cu homar sau cu icre negre! Dar nu numai italienii au reinventat gastronomic mămăliga; unii mari bucătari francezi, precum Jacques Maximin, au readus-o în prim-plan prin rețete ingenioase, cum ar fi „cuibul de polenta umplut cu piept de prepeliță“. La noi, puține restaurante
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu totul alta decât prânzul în sine, care începea de pe la orele 14-15. Și Sadoveanu folosește cuvântul în sensul său primar, acela de antreuri reci: „Zacusca ne fu prezentată de bătrânel pe o tablă enormă. [...] De la brânzeturi de paisprezece feluri până la icre negre și sardele, de la ficat de gâscă și mușchișor de porc până la nisetru marinat, ținând socoteală și de ridichile de lună și tomatele trufanda, precum și de foamea noastră, toate bunătățile lumii erau de față.“ Cuvântul vine din rusă, limbă în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
el nu exista, antreurile din acea perioadă fiind numite „mezelicuri“ (din turcescul mezelik, aflat și la originea mezedes-urilor, gustările grecești): „Pe masă erau rânduite o mulțime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupuiți, sardele muiate în untdelemn de Mitilene amestecat cu piper și zeamă de lămâi de Messina, măsline dulci de Tessalia, grămădite în formă piramidală, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole; nimic din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupuiți, sardele muiate în untdelemn de Mitilene amestecat cu piper și zeamă de lămâi de Messina, măsline dulci de Tessalia, grămădite în formă piramidală, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole; nimic din delicatesele gastronomice ale Orientului nu lipsea pe masa ciocoiului, mai împodobită chiar decât a stăpânului său“ (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi). În Moldova, cândva pe la finalul secolului al
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care zakuska înseamnă doar „mic dejun“) o fac la fel ca noi și o numesc kyopulo; dacă se gătește fără vinete, se cheamă lutenica. La sârbi și muntenegreni (macedoneni și... chiar bulgari) se numește ajvar (din turcescul havyar, care înseamnă... „icre sărate“, și iată cum ne întoarcem la caviarul de vinete!) sau pindjur (cunoscut și de maghiari). Toate aceste preparate sunt inspirate de bucătăria turcească, dar au căpătat trăsături aparte datorită necesității, în țări aflate la latitudini mai nordice decât Turcia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de berbec și, între două înghițituri de carne, mai gusta și dintr-un desert. După cum afirmă medicul Constantin Caracaș, în primii ani ai secolului al XIX-lea, mesele boierești de la noi erau servite după modelul bizantin, secvențial: antreuri (pește afumat, icre, măsline, salamuri, brânzeturi), apoi o supă de pasăre ori de vită, pilaf turcesc și, la urmă, dulcețuri și fructe. Iată un element de originalitate în raport cu Occidentul. Este greu de presupus că felurile de mâncare sofisticate, precum monokythron-ul, au existat pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
micii boierimi, chiar a celei parvenite, așa cum afirmă Nicolae Filimon, care scrie despre ciocoiul ajuns sofragiu: „se obișnuiește atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franța și vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei.“ Eufrosina Manu, soția hatmanului Răducanu Roset (bunicul lui Radu Rosetti), „se lăuda că ea a învățat pe moldoveni cum să mănânce și a transformat bucătăria moldovenească din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ungurul, cu rusul, cu bulgarul, cu polonezul ori cu turcul și alta e să le anexezi, fără război, mâncărurile lor vrednice de luare aminte. Papricașul unguresc, ghiveciul sârbesc [turcesc, la origine, n.n.], mâncările cu unt și cu smântână poloneze, borșul, icrele și marinatele rusești, musacaua și imanbaialdiul turcesc le am cucerit fără luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la Câmpia Turdei și de la Plevna...“ „Umor din partea autorului, naivitate din partea personajului său“, ar putea replica un tradiționalist, spunând că la fel de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca niște începuturi digitale noi, destinate să complecteze metatarsul prelungit în interiorul călcăturii, confortabilă pentru un echilibru mai stabil, de pelican, picioarele sucite ale Prezidentei, rămase cu 50 de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii, icre moi, un mușchiu de căprioară împănat, un Cotnar original, mai știu eu ce... Era peste putință să rezist până la sfârșit și am cedat numaidecăt. Am plătit scump slăbiciunea mea..." (Caragiale. I. L. Momente, schițe, amintiri, Editura Cartea Românească, București, 1943, pp.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Întoarce după o jumătate de oră; „Ah bine că n-ai plecat, mi-a venit brusc poftă de tine, mă primești?“. În aer e un flux de senzualitate ce pune lucrurile În alertă; a adus vin roșu, șuncă de Praga, icre negre, pâine. „De-ai ști ce animalic te doresc!“, o spune cu o sinceritate seacă, brutală; nu se sfiește de nimic, nu are acea rușine iscată dintr-o pudoare falsă; la ea totul este simplu, cum ar râde, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]