489 matches
-
simțurilor și al conștiinței, în sfârșit, o anumita imaterialitate a vieții, ceea ce, din totdeauna, numim idealism. Am putea astfel spune, fără a ne juca cu sensurile cuvintelor, ca realismul există în opera, iar idealismul în suflet și că numai prin intermediul idealității reluăm contactul cu realitatea [s.n.]44. Ceea ce permite artei să depășească distanță ce separă, din rațiuni practice, realitatea de noi, sunt, oricât ar părea de paradoxal, mijlocele de expresie, chiar limbajul. Cuvântul este, in primul rand, un instrument al inteligenței
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau o "logică a stărilor dinamice", rămânând în cadrele unei gândiri bivalente, ce "condamnă orice stare intermediară, mixtă, complexă", terță, prin care ar putea fi permisă luarea în considerare a coexistenței contradictoriilor 903. Forțând gândirea să se înscrie într-o idealitate formală, logica aristotelică a favorizat "dezvoltarea tendințelor analitice ale spiritului", legitimând, în același timp, "o vânătoare nemiloasă a contradicției"904. Contradictoriul a ajuns, astfel, să fie considerat o subversiune a raționalului, o experiență marginală ce ține de zona misticii și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
științifică/ poetică prin "calitatea" informației. În știință, informația este o combinație de semnale și simboluri. În discursul jurnalistic, metaforele reprezintă un tip de unitate informațională îmbogățită prin indici valorici - de natură culturală (simboluri transistorice, spațiu și timp istoric etc.), subiectivă (idealitate, moaralitate, canon, cantitate de imprevizibil etc.), expresivă (calitatea stilului, intensitate, originalitate, uzanță semantică etc.) - ce individualizează discursul. Metafora "[...] nodul gordian" dintr-un titlu al ziarului Cotidianul: "I. R..., față în față cu nodul gordian al adjuncților IPJ [...]", (Cotidianul.ro, 2012
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
moarte se înalță un suflet. Aceasta e justificarea și cununa nevestejită a acestui loc unic..." ne șoptește M. Sadoveanu, cu nelipsita-i pălărie "monistă". Voluptatea creației în artă și literatură ne stimulează, ne angajează și mai mult în visare și idealitate, uitând fie și pentru o clipă realitatea de lângă noi. "PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITĂ" Ne întrebăm de ce "eul nostru profund", ca să preluăm vorba poetului, intră în miraculoasă rezonanță cu sufletul cărții de sub ochii noștri? Există, fără îndoială, o contaminare cărturărească, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
i se stabilesc locul și valoarea cultural-istorică inestimabilă în cunoscuta lucrare Bibliografia română veche, 1508-1830, a lui Ioan Bianu și Nerva Hodoș, ediția academică din 1903. Încrederea necondiționată în valoarea textelor de acest gen ar fi reperul, realul distopic și idealitatea într-un orizont al culturii majore, plină de învățăminte și înțelepciune. Pentru un medieval lectura era îndeosebi teologie și textul eroic, pentru renascentiști lucrurile se petreceau cam la fel la care se adăugau inevitabil istoria miturilor și canoanele diverselor proporții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pornirile romantice până a fi preluate în felul lor de moderni, gândindu-ne acum la un Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu sau la Ioanid Romanescu cu exprimările-i subtile: Să exiști fără să trăiești/ să spulberi totul într-o idealitate / din care abia dacă numele tău/ s-ar întoarce vreodată. Este posibil ca tonul poemului să fie tranșant afirmativ și apodictic, încât cititorului să-i scape miezul etic. Ipoteza e că lectura versurilor, până la urmă, va ajuta înțelegerea etică, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
viața de sacrificiu pe care și-o impun atâția laici, pentru triumful ideilor creștine; ar fi o greșeală regretabilă, dacă alături de aceste suflete alese, s-ar prezenta imaginea unor preoți neglijenți, care se îngrijesc de comoditatea lor, dezinteresați de zelul idealității ce animă viața pământească. Ar fi un dezastru pentru aceste suflete, care se expun pentru slava lui Cristos. Această atitudine, pentru ele, ar fi asemenea unui pumnal înfipt în spate, dacă vreun slujitor al lui Dumnezeu s-ar dovedi nevrednic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
creaturi și să ne lăsăm copleșiți de influența lor sensibilă sau senzuală. Putem deghiza acest sentiment de egoism și de pasiune și să-l considerăm iubire, dar el nu-și schimbă natura. Iubirea omenească, când e prezentată în lumina unor idealități și sentimentalisme aparente, nu încetează să fie o manifestare săracă de egoism, o voință de a concentra asupră-și atenția creaturii, uneori printr-o gelozie care se mărginește cu dezechilibrul mintal. Se iubește pentru a avea, amăgindu-se cu voința
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în ce mă privește, m-am disociat rapid de „ei”, deși, în formă, eram cu toții „contra tiranului”. Ceea ce mă contraria era însă faptul, menționat mai sus, că opoziția lor nu era una radicală, în fapt, ei admiteau sistemul comunist „în idealitatea sa”, uitând faptul că orice utopie axată pe nu importă care idei „generoase ale umanității”, aplicată în practică de un aparat polițienesc și ideologic primitiv - și orice putere se încarcă cu un spor de arbitrariu și de primitivism chiar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
visu. Punând capăt sacrificărilor din măcelării, bălților de sânge fetid provenind de la tăierea mieilor și a oilor (tradiție care a supraviețuit pe scară mai mică, în preajma Paștelui, la samaritenii de pe muntele Garizim), păgânii victorioși i-au redat involuntar lui Iahve idealitatea lui ironică și aniconică. Haideți, e timpul să plecați din templul-abator! Acum Cartea este aceea care vă va ține loc de "locație", ea este infinit mai accesibilă, și mai e și portabilă. Puteți merge oriunde cu ea! Diaspora! Comentarii! Talmudul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de la care se pot porni discuțiile, cu folos în orice direcție productivă: "Poetul zice Adrian Dinu Rachieru vizitat de "gânduri uriașe", trăiește în proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul în care vede și acționează Divinul pedepsitor. Astfel, ceea ce pentru omul decadent reprezintă, în mare parte, reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false împliniri de sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și grăiește drept. Nu băga mâna unde nu-ți ferbe oala, nici căuta cai morți să le iei potcoavele, căci pentru Behehe vei prăpădi și pre Mihoho." Cu Alexandru Lăpușneanu, Negruzzi a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealități. Eroii au un desen uimitor. Cu greu se poate închipui o sinteză mai perfectă de gesturi patetice, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică. Lăpușneanu e un damnat romantic, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Buzdugan și fuge în noaptea nunții în căutarea lui Făt-Frumos, care la rîndu-i umblă după Ileana Cosinzeana, pe care o ține închisă Zmeul Zmeilor. Eroii aleargă unul după altul și când se găsesc încearcă dezamăgiri. Deci basmul simbolizează aspirația spre idealitatea erotică. Două din fetele împăratului sunt suflete comune, conformiste. Sorina, Făt-Frumos, Zmeul sunt niște visători pentru care valoarea idealului stă în inaccesibilitatea lui. Sunt multe nonsensuri în acest basm, însă interpretarea pe care o dă autorul Zmeului e interesantă. Zmeul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
progres, căci, față cu influența poloneză, ele sunt inferioare ca purtătoare de cultură. Și nu din punct de vedere cantitativ - al sumei de cunoștințe și al sumei de știutori de carte -, ci din punct de vedere calitativ, ca superioritate, ca idealitate. Influența poloneză, care alungase un curent oriental - bizantino-slav -, e înlocuită, la rândul ei, de alt curent oriental: turco-fanariot. Dar în acest veac Transilvania se pune deodată în fruntea culturii românești și pune începutul culturii românești moderne. Din pricina unirii unei părți
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
viață" ceva în genul celor relatate în operă ? Publicul cititor larg poate îndeobște profita, mai ales în lectura unor scrieri "moderne", de opinia lui Wellek și Warren după care opera are o existență ideală, în sensul că este fictivă, dar idealitatea ei nu este aceeași cu cea a numerelor sau a unui triunghi, deoarece, pe de o parte, poate fi accesibilă empiric, nefiind totuși de natură materială, iar pe de altă parte, are o "viață" a ei în timp. Acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
putea accepta în nici un caz și ceea ce opune obiectiv estetica sa aceleia a gânditorului marxist e conceptul de mimesis, fundamental în sistemul lui Lukács. După opinia lui T., acest concept ar fi, în ultimă instanță, sinonim cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof fi corelative, dar nu identice. Adevărat că Georg Lukács înțelege prin „reflectarea realității” (mimesis) un proces antropomorfizant ce implică absorbția obiectivității în subiectivitate, proiecția realului în idealitate, așadar „viziunea”, „intuiția”, „expresia
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof fi corelative, dar nu identice. Adevărat că Georg Lukács înțelege prin „reflectarea realității” (mimesis) un proces antropomorfizant ce implică absorbția obiectivității în subiectivitate, proiecția realului în idealitate, așadar „viziunea”, „intuiția”, „expresia”, dar condiționarea valorii exemplare a oricărei opere de „reflectare”, raportarea la o realitate preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
de la Fălticeni; erudit, lansându-se În comentarii rotitoare”; cu acea civilitate de rară esență, de a intra În „consonanță cu interlocutorii”, cu inimă, cu rațiune, cu migală și elan, cu „distanțare tactică” și „proximitate tandră”... și mai ales cu romantism: „idealitate și iubire”. Ei, asta de unde să mai găsim astăzi? Are mare dreptate domnul Ciopraga și când spune că, pentru moralistul care sunteți, „nu a exista e criteriul [...] hotărâtor, ci a crea” și mi se pare un mare (chiar dacă meritat) privilegiu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil, între idealitatea adevărurilor universale ale umanismului și forțele obscure active în lumea contemporană. Sub axioma că numai „criteriile și idealurile spiritului” girează un rost „înalt și vrednic al vieții”, Comarnescu expune drama intelectualului devotat eticii și adevărului: „Pentru milioanele de oameni ai
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
refulat. În plus, el include o bună parte din supraego. Omul individual - persoana - are o mică zonă de conștiință și libertate și o mare zonă de inconștient. Ego-ul, care ține cumpăna între conștiința individuală și exigențele realității, tinde și spre idealitate, spre valori. O parte dintre trăirile refulate se pot orienta spre creație, prin sublimare, și, de asemenea, se instituie pentru fiecare și un „ego ideal”, un ideal al eului, așa cum el ar dori să fie. Acest scenariu al psihanalizei clasice
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era iritat de ironia lui Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe D., satirizând stilul umflat, oportunismul și lipsa de substanță a multora dintre scrierile acestuia. Poziția lui D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră, din care a fost eliminat orice ideal. Foamea nu este aici doar cea biologică, primară, cum ține să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești plin de calești din castele: Scutură pomul nopții de stele!// - Fiule, fiul meu iubit, / Stelele nu-s de ronțăit.// - Doamne, Ți-om da câtă vrei arvună: Umple-ne blidul cu
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
politică. Așa se face că poetul e autor de solilocvii și elegii, dar deopotrivă de satire și fabule. Despărțită în registre antitetice, creația sa se dovedește, în fond, rodul aceleiași trăiri romantice, ce nu poate accepta lumea decât în formula idealității ei. Structurii lui A., înclinat spre reflecția gravă, îi răspunde formula lirică a meditației, în tensiunile căreia își găsesc expresia neliniștile conștiinței și, dramatică, speranța. Se simt aici necesitatea lăuntrică a unui reazem al certitudinilor, nostalgia unei coerențe a valorilor
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
existența comunităților etnice. Dar faptul acesta nu amenință identitatea Americii de Nord, care continuă a se înfățișa lumii zilelor noastre, ca și în urmă cu peste un secol sau mai mult, ca o Lume Nouă, una ce oferă fiecăruia, ca pe o idealitate măcar, un viitor realizabil. Românii americani, adică românii care au traversat Oceanul decenii de-a rândul, și descendenții lor, născuți pe pământul Lumii Noi, s-au constituit, sau așa considerăm noi, într-un grup etnic care reprezintă, indiferent de dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]