503 matches
-
prăzilor luate din Cartagina și exemplului Alexandriei" (Guillemin, Ovide et la vie paysanne). Binefacerile unei naturi simple, motivele bucolice proprii idilelor unui Theocrit sunt prezente. Ospitalitatea este pictată ca o idilă: ambianța prietenoasă, masa frugală, generozitatea unui urcior rustic 159 , idealizarea cuplului de bătrâni, buna înțelegere contribuie la simpatia pe care chiar și zeii o încearcă. "După ce astfel i-a înlăturat înclinarea, așezând-o bine, a frecat-o cu izmă verde. Așează pe ea două culori diferite din roadele neprihănitei Minerve
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
structurare a unei compulsii de repetiție, o acoperă și o maschează pe aceasta, în uitarea originilor sale. Ea sfidează ireductibila contingență dând un stil existenței subiective, impunând o raționalitate care conferă seriozitate existenței. Înțelegem de ce America este un spațiu de idealizare și că ea este în ea însăși o structură de idealizare care în același timp scapă și se sustrage sensului. Lumea Nouă ca țară a abundenței nu este decât o himeră pentru Karl căruia i se promite că cei din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe aceasta, în uitarea originilor sale. Ea sfidează ireductibila contingență dând un stil existenței subiective, impunând o raționalitate care conferă seriozitate existenței. Înțelegem de ce America este un spațiu de idealizare și că ea este în ea însăși o structură de idealizare care în același timp scapă și se sustrage sensului. Lumea Nouă ca țară a abundenței nu este decât o himeră pentru Karl căruia i se promite că cei din urmă vor fi cei dintâi (dar cuvântul evanghelic a luat forma
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
considera ca fiind mai bune vremurile de altădată. Acesta este unul dintre miturile fondatoare ale tuturor utopiilor anticapitaliste, inclusiv al socialismului. Mereu vremurile care au trecut au fost ,,mai bune" decât cele pe care le traversăm. Există un fel de idealizare a trecutului, ceva fals care ne face să credem că atunci oamenii trăiau mai mult și mai bine și mai ales erau mai liniștiți, mult mai liniștiți. De fapt vremurile de dinaintea capitalismului nu erau bune și nici idilice. Peisajele pictorilor
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la care lucrează tînărul; urmează, previzibil, o aventură cu aceasta, din care duhul lipsește (sînt absolut splendide pasajele în care Alfonso mărturisește mucalit lipsa calităților spirituale la femeia pe care, cu toate acestea, o iubește). Nu e nici un strop de idealizare romantică în această poveste seacă, fragmentară și contradictorie. Finalul în care eroul se sinucide (histrionic!) ne apropie de absurdul prozei kakfiene (mediul funcționăresc rutinant e încă un element de comparație). Un ochi sardonic mutilează normalitatea și banalul în care trăiesc
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
amintesc nimic. e o vreme/ fără urmare - în care nici nu mai am de ce mă teme” (ha-ha). Oricum nu avem a face cu o postură „pozitivă”, cu o exaltare a valorilor existențiale. Dar nici cu ceea ce am putea numi o idealizare negativă, în răspăr, cu acele hiperbole înscrise pe portativul esteticii urîtului, cu acele crude devisceralizări ale realului refuzat pe care le putem întîlni la Arghezi sau la Ion Caraion și pe care intimitatea melancolic-aristocratică a lui M. Ivănescu nu le-
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
literaturii române poate fi abordată, în principiu, din două unghiuri - cel al contextului strict al apariției sale celei dintîi (distanțele pe care le ia față de protocronism, încercarea pe care o face de a privi din alt punct, lipsit de tentația idealizării, tradiția) sau cel al textului propriu-zis, al actualității sale, fără a face continuu cu ochiul spre trecut. Cea mai adecvată perspectivă - și cea care ar intra cel mai bine în rezonanță cu modul echilibrat în care Mircea Martin își construiește
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
captare și monitorizării acestui plan; - Asistența UIP în pregătirea rapoartelor de progrese ale proiectului și a rapoartelor de monitorizare a indicatorilor de performanță; C. 2 Supervizare pe parcursul implementării: Un inginer (FIDIC) va fi prezent la fața locului pentru a superviza idealizarea lucrărilor și va acționa ca inginer FIDIC pentru cele trei contracte de lucrări prevăzute. Inginerul supervizor va acorda asistență UIP și pentru următoarele activități: - se va asigura că firma contractoare își îndeplinește toate obligațiile conform prevederilor din manualele de exploatare
ANEXĂ*) din 31 martie 2003 la Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi al apei uzate în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, România". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152989_a_154318]
-
captare și monitorizării acestui plan; - Asistența UIP în pregătirea rapoartelor de progrese ale proiectului și a rapoartelor de monitorizare a indicatorilor de performanță; C. 2 Supervizare pe parcursul implementării: Un inginer (FIDIC) va fi prezent la fața locului pentru a superviza idealizarea lucrărilor și va acționa ca inginer FIDIC pentru cele trei contracte de lucrări prevăzute. Inginerul supervizor va acorda asistență UIP și pentru următoarele activități: - se va asigura că firma contractoare își îndeplinește toate obligațiile conform prevederilor din manualele de exploatare
MEMORANDUM DE FINANŢARE din 31 martie 2003 între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare pentru măsura "Modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi al apei uzate în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, România"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152808_a_154137]
-
precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele: - eforturi disperate de a evita abandonul real/imaginar; - un pattern de relații interpersonale intense și instabile caracterizat prin alternare între extremele de idealizare și devalorizare; - perturbare de identitate: imagine de sine/conștiinta de sine marcat și persistent instabilă; - impulsivitate în cel puțin două domenii care sunt potențial autoprejudiciante; - comportament, gesturi sau amenințări de suicid ori comportament automutilant; - instabilitate afectivă datorată unei reactivități marcate
ANEXĂ din 23 februarie 2011 la Hotărârea Guvernului nr. 155/2011 privind criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele: - eforturi disperate de a evita abandonul real/imaginar; - un pattern de relații interpersonale intense și instabile caracterizat prin alternare între extremele de idealizare și devalorizare; - perturbare de identitate: imagine de sine/conștiinta de sine marcat și persistent instabilă; - impulsivitate în cel puțin două domenii care sunt potențial autoprejudiciante; - comportament, gesturi sau amenințări de suicid ori comportament automutilant; - instabilitate afectivă datorată unei reactivități marcate
CRITERII ŞI NORME din 25 ianuarie 2012 de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]
-
spațiul românesc sunt relevante în acest sens reprezentările romilor, atât din perioada sclaviei cât și cele realizate după eliberare (20 februarie 1856), artiștii români alegând stereotipurile și exotizarea acestei comunități, nicidecum condițiile precare în care își desfășurau viața și munca. Idealizarea este comună reprezentărilor din secolul XIX inspirate de lumea satului românesc, universul rural fiind înscris unui imaginar descins din sfera discursului identitar în care țăranul este purtătorul unor tradiții ancestrale, nicidecum un fost sclav, care își duce existența la limita
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
b> </b>sculptate de Ioan Georgescu (1858-1898) și Ștefan Ionescu Valbudea (1856 - 1918) în 1889. Cele două alegorii au fost destinate să prezinte două ocupații importante ale țărăncii române. Creatorii lor au recurs la canonul de reprezentare clasic, optând pentru idealizarea frumuseții, fapt care ar putea avea și o consecință pozitivă în percepția oamenilor muncii, deși ocultează celelalte aspecte ale realității lor. Corpul atletic al oamenilor muncii este subiectul alor sculpturi monumentale, realizate la sfârșitul primului deceniu al secolului XX de
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
care acestea condiționează existența unei comunități. Mitul permite existența unei comunități, dar poate să dezvăluie și fisurile acesteia, deoarece „miturile pot fi înșelătoare”. Astfel, spunea ea, Atena, atât cea de azi, cât și cea antică, pare să rămână ținta unei idealizări, un oraș imaginar, captiv între mitologizarea prezentului și mitologizarea trecutului. Margherita Laera își încheie articolul intitulat Reaching Athens cu întrebarea: „A ajuns oare cineva în Atena?”. Îndrăznesc să citesc această întrebare într-un sens optimist și refuz să văd actul
Prometeu în Atena. Post-scriptum: Syriza () [Corola-website/Science/295817_a_297146]
-
extrareprezentațional: discuția cu publicul postspectacol; mă întreb dacă Pentru că meriți și-ar păstra forța retorică <i>în absența</i> acestor discuții), doar un continuum în care se amestecă forme de definire a femeii ca mamă, în ochii unor bărbați, și idealizări compensatorii ale maternității, din partea unor femei. Orice pericol al spargerii bulei de fericire e atent evitat - deși pîndește la colț.” Iulia Popovici - <i>Corpul femeii ca teren de ocupație</i>, Observatorul Cultural, nr. 788. “Bogdan Georgescu alege să structureze dramaturgic
Comunicat de presă: Pentru că Meriți - proiect observațional de artă activă () [Corola-website/Science/296032_a_297361]
-
din ce în ce mai mult de țărănimea patriarhală. El începe să propage ideea „reîntoarcerii la viața simplă”, idee pe care o găsim schițată și în nuvela "„Cazacii”" și în "„Război și pace”". În "„Anna Karenina”", această concepție capătă un contur mai precis în idealizarea figurii lui Levin. Totuși, abia în ultima parte a vieții scriitorului are loc ruptura definitivă cu clasa sa socială, ca urmare a îndelungatului proces de frământări, căutări, șovăieli și contradicții. Această cotitură îl face să nege nu numai clasa din
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de o conștiință a propriei identități naționale, căci altfel poate duce la dezrădăcinarea de glia străbună, "rodina" ("родина"), ca în cazurile lui Raskolnikov, Kirilov, Stavroghin sau Ivan Karamazov. De aici și latura slavofilă a lui Dostoievski, care se manifestă prin idealizarea comunității rurale rusești, "obșina" ("община"), o structură socială organică, unitară, bazată pe tradiție și ortodoxism. Descoperirea acestei lumi primordiale de către intelectualul francofil Stepan Verhovenski, la sfârșitul romanului "Demonii", demonstrează credința scriitorului că occidentaliștii, rușii „corupți” de ideile Europei, mai pot
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Rusia ». De altfel, articolele din martie 1877 vor avea un rol privilegiat în literatura antisemită care va circula în Rusia, alături de "Protocoalele înțelepților Sionului", "Mein Kampf" al lui Hitler sau "Evreul internațional" de Henry Ford. Istoricul Ronald Hingley afrimă că « idealizarea războiului, această bolboroseală despre destinul măreț al unui popor, afirmarea unor proiecte teritoriale grandioase [...] și mai presus de orice stilul exaltat, isteric și uneori nearmonios al prozei - toate aceste trăsături leagă "Jurnalul unui scriitor" de "Mein Kampf" al lui Adolf
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Blok au început să facă loc ironiei și pesimismului. Poetul își pierde viziunea eterică și adoptă teme precum disperarea, degradarea și atracția răului. "Necunoscuta" (1906) este cel mai cunoscut poem din această perioadă. Mai târziu, Blok își regăsește speranța în idealizarea Rusiei, îmbrățișând Revoluția de la 1917 în poemul epic "Cei doisprezece" (1918). Acesta celebrează pasiunea, violența și eliberarea declanșate de revoluție, care ulterior îl dezamăgește pe Blok. Sărăcia, băutura și dezamăgirile provocate de viață, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
poate spune că opțiunile sale au rezultat din originea sa evreiască, care l-a determinat să devină un adversar declarat al nazismului, fără a adera deschis la comunism, deși se pare că în Anglia ar fi spionat pentru Uniunea Sovietică. Idealizarea Rusiei de către Wittgenstein se referea mai mult la "sfânta Rusie" ortodoxă, decât la cea comunistă, mai mult la intențiile spirituale ale lui Dostoievski, decât la considerații de ordin politico-social. Wittgenstein ar fi spus chiar că "revoluția este un proces treptat
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
a manifestat în forme diferite în diferitele [[artă|arte]] și a marcat în special literatura și muzica (deși romantismul s-a manifestat în aceste arte mai târziu decât în altele). Când curentul a ajuns în școli, au apărut critici împotriva idealizării de către acesta a realității. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da naștere [[realism]]ului. [[Fișier:Eugène Delacroix - La liberté guidant le peuple.jpg|left|thumb|270px||"Libertatea conducând poporul", Eugène Delacroix]] Conform lui [[Giulio Carlo Argan]] în opera
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
sa "Artă modernă", romantismul și [[neoclasicism]]ul sunt pur și simplu două fețe ale aceleași monede. Pe când neoclasicimul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în [[pictură]] vor apărea când [[Francisco Goya]] începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică precum "Saturn devorându-și fiii", de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectatorul pe care îl face
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre, nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna acest amplu eșafodaj ridicat de tradiția islamică și preluată necritic de specialiștii musulmani; această idee de a respinge în bloc întreaga constructie din cauza abundentelor idealizări, își are originea atât în munca teologilor creștini, cât și a adversarilor lor iluministi, în secolul al XVII-lea, al XVIII -lea și al XIX-lea. Punctul acestora de vedere este fundamentat, e adevarat: istoria oficială a fost scrisă la
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
peisajele: capodoperă lui Hobbema (Îl Viale a Middelharnis) și operele lui Ruysdael, ale lui Koninck și a ale lui Dubbels au găsit inspirație în ambientul natural olandez bogat în ape și caracterizat de un cer schimbător, pictat fără veleități de idealizare. Rembrandt reușește să se împoseseze de tot acest patrimoniu cultural, dându-i o nouă viață prin forță culorii și luminii sale. Cu excepția lui Holbein, care a trăit și a murit la Londra, directorii Galeriei Naționale n-au arată niciodată interes
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
numit acest grup drept unul privat-public. Ei doreau să promoveze tineri scriitori, să formeze o literatură germană “de după războiul fulger”. Au criticat anumite tendințe din epocă, anume aceea de a scrie distanțat despre trecut și nu despre aici și acum, idealizarea poetică, etc. Din anul 1950 membrii grupului alegeau autorul cu cea mai bună lucrare și îi ofereau Premiul Literar al Grupului 47. Banii erau colectați la început de la membri, însă mai apoi s-au găsit sponsori printre stații de radio
Grupul 47 () [Corola-website/Science/307432_a_308761]