3,043 matches
-
de subminare să fie luate în calcul, este esențial să înțelegem „matricea de inteligibilitate”. Este ea unică? Din ce este alcătuită? Care este alianță deosebită presupusa a exista între un sistem de heterosexualitate obligatorie și categoriile discursive care formează conceptele identitare ale sexului? Dacă „identitatea” este un efect al practicilor discursive, in ce măsură este identitatea de gen - reprezentată că relația dintre sex, gen, practică sexuală și dorința - efectul practicilor de reglementare identificabile că heterosexualitate obligatorie? Ne-ar întoarce oare această
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
a ține de un spațiu conceput când ca semibarbarie, când ca zonă tampon între Occident și lumile non-occidentale. Căderea regimurilor socialiste și extinderea capitalismului peste granițele războiului rece, la fel și expansiunea NATO și a UE, au acutizat această căutare identitară, care în realitate nu a încetat să preocupe clasa conducătoare și intelectualii încă din zorii modernității. În ce măsură suntem noi, esticii, europeni? [caption id="attachment 2708" align="aligncenter" width="589"] ilustrație de Alex Horghidan[/caption] Unul din laitmotivele așa-numitei tranziții la
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
elibereze gândurile nerostite până atunci. Emisiunile ei au marele merit că te fac să asculți. Să accepți. Să gândești și să stai de vorbă. Simona Nicoleta Lazăr - premiul de excelență în jurnalism pentru redescoperirea și popularizarea tezaurului spiritual, tradițional și identitar al satului românesc.” În iulie 2011 află că Ucraina a declarat-o „persona non grata” și i-a pus interdicție de intrare pe teritoriul statului ucrainean, ca „pedeapsă” pentru cele unsprezece articole despre soarta românilor din Basarabia de Sud, scrise
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
Sentimentul naționalist înfierbântat al acelor „suntem un singur popor - germanii” (sloganul prostestelor din 1989, „noi suntem poporul/ neamul” a fost transformat, în delirul național post „reunire”, în „noi suntem un singur neam”) a contrastat cu o profundă criză socială și identitară: privatizarea și dezindustrializarea estului a avut drept urmare șomajul în masă și migrația forței de muncă spre vest. „Ossis” (cei din est) se confruntau cu colapsul identitar și sentimentul de frustrare în condiția de „neamț de categoria a doua”. „Wessis” (cei
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
în „noi suntem un singur neam”) a contrastat cu o profundă criză socială și identitară: privatizarea și dezindustrializarea estului a avut drept urmare șomajul în masă și migrația forței de muncă spre vest. „Ossis” (cei din est) se confruntau cu colapsul identitar și sentimentul de frustrare în condiția de „neamț de categoria a doua”. „Wessis” (cei din vest), pe de altă parte, se temeau de transformarea călduței lor republici (RFG), care acum trebuia să-și îndoape „micii frățiori din est” și al
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
și povești. Eu nu mă pricep deloc la tot ce înseamnă procesul artistic, detaliile tehnice au rămas pe seama celor calificați, dar pot să spun sincer, că ideea pe care eu o consideram foarte importantă a rămas, ideea deconstrucției și fluidității identitare. Oricum, întotdeauna există riscul ori de caricaturizare sau exotizare când sunt prezentate astfel de lucruri. Am apreciat faptul că în acest caz, cel puțin din perspectiva mea, nu s-a întâmplat. Istoriile romilor musulmani sunt foarte complexe și se leagă
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
ar fi descendenții acestui grup, care s-au extins și în țările române, iar restul au rămas în Dobrogea până azi. Proximitatea relativ mare pe care o avea acest grup cu structurile otomane a contribuit cel mai mult la dezvoltarea identitară, de unde vine și fluiditatea caracteristică acestui neam. De exemplu, chiar și comunitățile mai tradiționale și închise care și-au păstrat limba (vorbesc un dialect para-romani unic, care combină limba romani, turcă și bulgară), insistă asupra faptului că ei sunt turci
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
Recent văzusem un comentariu pe Facebook exact pe tema asta, cuiva i se părea ireal să-ți schimbi așa identitatea și să-ți renegi părinții. Pare ireal, pare de neconceput, dar există, eu am supraviețuit multor împrejurări chiar datorită schimbării identitare. Imaginează-ți că ești copil și ai vreo trei nume diferite (creștine și islamice), ți se spune în casă că ești turc, afară ți se dă în cap ca ești țigan, și după, liberalii îți spun că toți suntem români
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
poveștii, dar nu rămân niciodată fixați în interiorul construcției și întâmplărilor poveștii. Nu dramatizează povestea (în fiecare spectacol este folosită o poveste diferită, centrată pe fibrele tari ale minciunii: Pinocchio,...), ci o extind în mai multe planuri: planul concret al întrebărilor identitare pe care le generează povestea, planul abstract al repertoriului de mișcări, gesturi, contact improvisation, măști, compoziții sonore adaptate ritmului motric. Narațiunea devine o partitură flexibilă și fluidă, care naște variante compoziționale în limbaje diferite. Întâmplările din poveste generează un context
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
înalt din străinătate. Numai în ultimii ani, el a fost vizitat de mai mulți Suverani în funcție, alții care locuiesc în republici, de delegații din Europa, Asia, Africa și Americi, care vin aici pentru a lua contact cu o instituție identitară apolitică a țării noastre - Coroana. Coroana trăiește la Palatul Elisabeta. Așa cum spunea Principele Radu, „Coroana pe care o așază el [Regele] acum deasupra palatului Elisabeta nu este nici din piatră, nici din aur și nici din fontă. Este o coroană
Palatul Elisabeta sau România regală by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64280_a_65605]
-
politic, cît și din punct de vedere cultural și religios: țările arabe, africane și, parțial, China, Rusia și Mexic. |n rest, fără ca identitatea profundă a artistului sau a culturii din care el provine să fie în vreun fel alterată, retorica identitară dispare, și ea este suplinită prin elemente subtile de ordin stilistic și temperamental. |n acest sens, deși nu există nimic polonez, lituanian, portughez, italian sau finlandez la nivel explicit retoric, în fond artiștii din aceste zone sînt ușor de recunoscut
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
să ofere circumstanța pragmatică a opțiunii pro-europene a Republicii Moldova și să se consacre ca șansă a integrării europene a acesteia. Nu putem fi indiferenți, nici la nivel politic, nici la nivelul opiniei publice, față de anumite excese generate periodic, de căutări identitare, de distorsionări ale istoriei și culturii. Considerăm însă că opinia publică din ambele state va taxa corespunzător asemenea anomalii și că, în această perioadă, crucială pentru destinul Republicii Moldova, prevalența acestor chestiuni în dezvoltarea relațiilor bilaterale, prin transformarea lor în elemente
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
de secolul al XIX-lea, în mod evident da. Și reflexul este vechi, mi-e teamă că ajungem deja la o cunoștință elementară asupra valorii sociale a genealogiei. Interesant este altceva, nu faptul că genealogia își conservă vocația de identitate, identitară, e firesc să se întâmple în felul acesta, ci că ea mai mult începe să fie asimilată unui anumit tip de comportament. Ideea că sângele albastru are și prezență socială determinată de reguli stricte, că e vorba de politețe, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
rest sunt doar mahalale - sate, de fapt - puse una lângă alta, iar geografia urbană e geografie de vecinătăți brutală. Cătălin Avramescu: Și, social, ei simt apartenența la mahala. Mihai-Răzvan Ungureanu: Evident, e și o socializare... e patronimicul, și locația funcționează identitar. Cătălin Avramescu: Au o biserică separată, din câte știu, mahalalele. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da, sigur, și în funcție de bresle, și de locație. Constanța Ghițulescu: Fiecare are biserica și cârciuma de obicei alăturate. Interesant este atunci când procesul se judecă între două mahalale, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
căreia informațiile cele mai puțin utilizabile despre un autor sunt acelea pe care el însuși le oferă. Textele lor teoretice, la fel de bine ca și celelalte (distincția între ele este, practic, prea puțin relevantă), ne înlesnesc accesul la acea imagine (construct identitar) pe care ei se străduiesc să o impună. Sinele - imagine literară, poetică, fictivă, autoportretul, de cele mai multe ori idealizat, constituie, în fapt, referința lor ultimă. Iată ce nota, în acest sens, Gh. Crăciun: În spațiul scrisului nu cred că e cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o absolutizare a diferenței dintre culturi. De aici, s-a ajuns la Înlocuirea temei clasice a „luptei Între rase” cu noua și orbitoarea evidență a „ciocnirii civilizațiilor” (Huntington, 1994 și 1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Teama obsesivă de amestec, mixofobia, formează În continuare nucleul viziunii neorasiste asupra lumii. Frica irațională de nediferențiere sau de pierderea identității se traduce prin exaltarea diferențelor. Putem ajunge astfel să-i respingem pe cei care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de apartenență drept „conștiința individuală a Împărtășirii uneia sau mai multor identități colective” și deci „conștiința de a aparține unuia sau mai multor grupuri de referință” cu care individul a ajuns să aibă În comun un anumit număr de trăsături identitare (valori, modele comportamentale și interpretative, simboluri, imaginar colectiv, cunoștințe Împărtășite În cadrul grupului etc.). Însă locuțiunea sentiment de apartenență, precum și conceptul de identitate colectivă pe care Îl implică merită să fie studiate mai Îndeaproape. Procesul de identificare și construirea sentimentului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și cu ajutorul cărora Îl identificăm, atribuindu-i o apartenență. Din acest punct de vedere, limbile disponibile joacă un rol major, nu doar fiindcă fac posibile anumite relații sociale (și imposibile pe altele), ci mai ales pentru că variațiile lor au semnificații identitare (de laidiolectul individual la sociolectul colectiv). Fiecare grup uman, fiecare societate produc astfel „categorii identitare” proprii, un repertoriu evolutiv și de referință În care Îi „clasăm” pe ceilalți, adică În funcție de care atribuim o anumită identitate (printre altele), din care deducem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
disponibile joacă un rol major, nu doar fiindcă fac posibile anumite relații sociale (și imposibile pe altele), ci mai ales pentru că variațiile lor au semnificații identitare (de laidiolectul individual la sociolectul colectiv). Fiecare grup uman, fiecare societate produc astfel „categorii identitare” proprii, un repertoriu evolutiv și de referință În care Îi „clasăm” pe ceilalți, adică În funcție de care atribuim o anumită identitate (printre altele), din care deducem anumite semnificații. În acest sens, identitățile la care trimit sentimentele de apartenență sunt reprezentări sociale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
deducem anumite semnificații. În acest sens, identitățile la care trimit sentimentele de apartenență sunt reprezentări sociale, „cunoștințe elaborate și Împărtășite” colectiv și empiric, care țin În egală măsură de cunoaștere și de ideologie (Moliner et alii, 2002, pp. 11-12). Categorisirea identitară pare a se realiza În principal pornind de la o percepție contextuală globală, situațională, și nu de la semne izolate (Mucchielli, 1986, p. 35). Ceea ce sugerează că „identitățile dobândite” (Ricœur, 1991), care implică valori, norme și persoane În care ne recunoaștem, sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu aparțin grupului, recunosc existența acestuia și apartenența mea la grup... (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 155 și urm.). Nu Înseamnă neapărat că toți actorii acestei rețele de recunoașteri reciproce trebuie să fie Întru totul de acord asupra tuturor definițiilor identitare: pot exista (și cel mai adesea chiar există) decalaje parțiale mai mult sau mai puțin importante, În funcție de punctul de vedere adoptat. „Exo-identificările” (cele realizate din afara grupului În discuție) au tendința de a generaliza foarte schematic și de a produce stereotipuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
identități (vezi conceptul de boundary creat de Frederik Barth). Limitele dintre „Noi” și „Ei” fac obiectul unei „negocieri” implicite și constante Între grupuri, care fixează, deplasează, recunosc, marchează limitele simbolice care le despart și legăturile care le apropie (prin trăsături identitare), În funcție de situație și de relațiile pe care le Întrețin unele cu altele. Așadar, prin relație și prin dialog nu doar ia naștere, ci se și Întreține procesul de identificare. Psihanaliștii, psihologii sociali și psihologii dezvoltării sunt cu toții de acord, cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
interculturale, al sincretismelor, al schimbărilor. O identitate se definește Întotdeauna În raport cu sine și cu Celălalt și se construiește Între aceste două elemente sau, dacă vreți, În amândouă În același timp” (Blanchet, 2000, p. 99). Acest fapt trimite la multiplicitatea fațetelor identitare ale unui individ (Laplantine, 1994), ceea ce Edgar Morin numește ființă poli-identitară (Morin, 1987), pledând pentru o viziune complexă asupra umanității, În cadrul căreia unitatea să nu fie disociabilă de pluralitate (noțiunea este unitas multiplex, vezi Morin, 1977-2001). Putem spune de asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
individ (Laplantine, 1994), ceea ce Edgar Morin numește ființă poli-identitară (Morin, 1987), pledând pentru o viziune complexă asupra umanității, În cadrul căreia unitatea să nu fie disociabilă de pluralitate (noțiunea este unitas multiplex, vezi Morin, 1977-2001). Putem spune de asemenea că procesul identitar care se dezvoltă și se afirmă prin exprimarea acestor sentimente există și la nivelul grupului În Întregul său, mai presus de indivizii care Îl compun: În acest caz, este Împărtășit un sentiment colectiv de identitate care cuprinde sentimente legate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
locale cunosc o renaștere spectaculoasă” (Jean Chevallier, citat de Lipiansky, 1998b, p. 147). Asemenea relații relevă și provoacă astfel diferite procese, pozitive și negative, de schimbare culturală ă așadar, cel puțin În parte, de schimbare de identitate. Noțiunea de strategie identitară ne permite să explicăm atitudinile și comportamentele, conștiente sau inconștiente, adoptate În cursul unor astfel de procese (Camilleri, 1998b). În cazul În care aceste procese se dovedesc dificile, putem pune accentul pe fenomenele de construcție de stereotipuri, procese de categorisire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]