3,066 matches
-
politic, cît și din punct de vedere cultural și religios: țările arabe, africane și, parțial, China, Rusia și Mexic. |n rest, fără ca identitatea profundă a artistului sau a culturii din care el provine să fie în vreun fel alterată, retorica identitară dispare, și ea este suplinită prin elemente subtile de ordin stilistic și temperamental. |n acest sens, deși nu există nimic polonez, lituanian, portughez, italian sau finlandez la nivel explicit retoric, în fond artiștii din aceste zone sînt ușor de recunoscut
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
cariera, cât și zba-te-rile erotice ale tânărului autor american de succes Gilbert Carnovski, foarte asemănătoare cu acelea ale lui Zuckerman, copie conformă a avatarurilor lui Tarnopol, inspirate din biografia lui Philip Roth. De ce a avut Philip Roth nevoie de cârja identitară numită Nathan Zuckerman, scriitor de-un leat cu el? |nainte de Zuckerman - în Sânul (1972), în Profesorul de dorință (1977) și din nou mai târziu, în Animalul muribund (2001) - prima imagine în oglindă a lui Roth a fost David Kepesh
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
aflăm în fața unui inventar de structuri imateriale sau obiecte cărora comunitățile le acordă importanță, cu care chiar se identifică, prin referire la circumstanțele apariției și semnificațiile acestora. Patrimoniul este strâns legat de memoria colectivă și este o componentă a reperelor identitare. Este inventarul „entităților" imateriale care trebuie adunate, inventariate, examinate, prezentate publicului larg, conservate în instituții specializate unde, atunci când este cazul, li se descifrează și sensurile ocultate și se trag concluzii. Interpretarea dată în aceste instituții specializate îmbogățește conținutul original cu
O întrebare pentru dna Sabina Ispas directoarea Institutului de Etnografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6470_a_7795]
-
înalt din străinătate. Numai în ultimii ani, el a fost vizitat de mai mulți Suverani în funcție, alții care locuiesc în republici, de delegații din Europa, Asia, Africa și Americi, care vin aici pentru a lua contact cu o instituție identitară apolitică a țării noastre - Coroana. Coroana trăiește la Palatul Elisabeta. Așa cum spunea Principele Radu, „Coroana pe care o așază el [Regele] acum deasupra palatului Elisabeta nu este nici din piatră, nici din aur și nici din fontă. Este o coroană
Palatul Elisabeta sau România regală by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64280_a_65605]
-
să le ascundă de ochii enoriașilor pe fetele-muziciene. Noaptea însă Cecilia părăsește dormitorul pentru a scrie scrisori mamei, pe care, firește, nu o cunoscuse. Cartea este un epistolar-jurnal, aproape un monolog al unui eu narativ de o acută sensibilitate. Falia identitară, cum ar spune Le Clezio, pe care Cecilia o simte cu atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează un soi de alienare și autism, inclusiv acea spaimă de moarte (vezi
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
de deputat pentru fiecare minoritate națională, inclusiv pentru cea ucraineană. În structura Guvernului României funcționează un departament - Departamentul pentru Relații Interetnice - care gestionează problematica minorităților naționale. Minoritățile naționale beneficiază de fonduri importante din bugetul de stat pentru realizarea proiectelor lor identitare. În abordarea chestiunii minorităților naționale, noi plecăm de la premisa că aceste comunități care conviețuiesc în România constituie o bogăție culturală și socială, chiar și economică. Respectându-le drepturile acestor concetățeni, ne respectăm pe noi înșine și, în final, devenim mai
Teodor Baconschi: România şi Ucraina s-au angajat să construiască o bună vecinătate autentică () [Corola-journal/Journalistic/46963_a_48288]
-
aferentă speculată consumerist chiar de la primele filme din 1915 ale lui Cecil B. DeMille, unde balcanismul și orientalismul întrețin o relație aproape simbiotică, cu o aură specifică, și o viziune din interior, în care se întrevede un un complicat complex identitar în al cărui câmp de forțe se manifestă tensiunea dintre Occidentă și Orient. O serie de clișee atât negative, cât și pozitive prezidează atracția pentru acest mediu eteroclit, viu colorat, al unor metisaje culturale și etnice tulbură toare: arhaicitatea combinată
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind mai mult decât evidentă). Este un punct de plecare spre teoria dedublării: stilizând scrisul tatălui, fiul trăiește viața celuilalt. Asistăm la numeroase iluzii temporale, prinse în zone identitare ale conștiinței. Sensurile rezultate din recuperarea trecutului vor încetini un prezent nicidecum revigorant. Vasile Baghiu animă prezentul prin episodul performanceului artistic. Fără succes în terapia străinătății, afară de accentuarea unei insignifianțe - încorporate de antieroul nostru. Rezidența literară prilejuiește scufundările în trecut
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
creatoare ale scriitorilor români contemporani sunt mai contorsionate decât cel al lui Norman Manea. Aproape din orice punct de vedere l-ai privi, autorul întoarcerii huliganului e ceea ce s-ar putea numi „un caz”. Mă refer aici atât la problema identitară - evreul din România emigrează definitiv în Statele Unite în a doua jumătate a anilor ’80 - sau la experiența deportării în Transnistria în timpul copilăriei, cât și la receptarea accidentată a operei. De fapt, receptarea sa este într-atât de polarizată, încât, la
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
cartea surprinde o vârstă a maturității târzii, în care despărțirile sunt întotdeauna grăbite de te miri ce ipoteze. Anton Maurer (Boxu), Toma Ungureanu și Raul Siriopol împart nu doar o copilărie încrustată cu inițieri specifice din timpul comunismului, cât drama identitară a maturității. Ei devin cetățeni ai lumii, pentru că acasă e pretutindeni și nicăieri. Între Europa, Orientul Mijlociu și America, destinele sunt unificate și apoi pulverizate după reguli incerte pe care protagoniștii încep să le priceapă. La mijloc sunt evreitatea, inadaptarea și
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Raul Siriopol. Cum nimic nu pare mai respingător decât evreul antisemit, Raul este suspectat că datorează celebritatea artistică mondială unui pact cu imoralitatea. O întreagă anatomie a oportunismului este refăcută în acest roman al metamorfozelor. Campania de reedificare etică și identitară a celorlalți se va răsfrânge într-o formă de cunoaștere personală. Virgil Duda privilegiază expunerile sociale, deseori labirintice, care duc ireversibil spre o interioritate înstrăinată. Senzația că romanul e confecționat dintr-o oglindă spartă o întâlnim adesea în cărțile din
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
maestru al stărilor de indecizie - formulă prezentă încă de la Anchetatorul apatic (1972) -, ce asigură atmosfera și dictează ambiguitățile. Cetățeanul lumii, așa cum îl prezintă Duda, este un pacient al memoriei. În Șase femei (2002) și Ultimele iubiri (2008) se derulau tensiuni identitare, între patria nașterii și cea a regăsirii etnicității. În romanul de față, teritorialitatea nu are nicio noimă în afara moralității. Scriitorul a traversat barierele geografice și s-a stabilit într-o agoră a dezbaterilor etice. După modelul romanului șaizecist, Virgil Duda
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
gîndirea lui Cioran și morfologia culturii a lui Blaga, via Spengler); sau al extraordinarului, pasionantului dosar dedicat personalității irezistibile a „ibsenienei” actrițe trăiriste Sorana Țopa, iubita lui Eliade și Cioran, comparată avenit cu Lou Andreas-Salomé. Făcînd arheologia și vivisecția complexelor identitare ale lui Cioran, Ion Vartic le pune - cu sagacitate - diagnosticul, valabil în parte și pentru Ion Budai-Deleanu, Ion Codru Drăgușanu, B. Fundoianu, Petru Dumitriu, dar și A. L. Stiller sau W. Gombrowicz, fără a mai vorbi de Eugen Ionescu: „complexul
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
față de românitate de antioccidentalismul lui Nichifor Crainic sau cînd consideră că‚ prin comparație cu „naivul” Dinicu, „rafinatul” Alecsandri e „un retrograd”, Balta-Albă fiind scrisă cu un „farmec amoral”. Dimpotrivă, cred că Alecsandri pur și simplu nu suferă de acele complexe identitare. Sunt în schimb integral de acord cu autorul cărții de față atunci cînd îl „execută” pe un Pierre-Yves Boissau și, odată cu el, pe toți cei care cred că francezul Cioran și-ar fi renegat din ipocrizie și lașitate angajamentul legionar
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
și lașitate angajamentul legionar din anii ’30. Pentru un cititor atent al filozofului și pentru un „cunoscător avizat al românității”, e clar că extremismul din Schimbarea la față a României a fost doar o acutizare politică temporară a unor complexe identitare preexistente, ce vin de departe și vădesc frustrarea apartenenței la o „cultură minoră”, periferică la modul „absolut”. Revelatoare în cel mai înalt grad sunt raporturile pe care Vartic le stabilește cu „omul ridicol” și „omul din subterană” al lui Dostoievski
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
ci le structurează. E o conștiință care potențează actul artistic”. Claudiu Turcuș a mai enumerat drept resorturi ale valorii scriitorului autenticitatea și statutul de intelectual public asumat de Norman Manea, care-l dublează pe cel de scriitor, reluând același discurs identitar viu, problematizant. „Identitatea e un clișeu”, a punctat Norman Manea, reluând o cugetare a lui Gertude Stein: „Problemele încep după ce ți-ai descoperit identitatea și asta nu te ajută cu nimic. Identitatea etnică este doar legătura pe care o ai
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
construit ăștia castelul Windsor atât de aproape de aeroportul Heathrow“. Faptul că instituțiile publice din Capitală nu se mai află aproape niciuna în clădirile lor tradiționale nu este un semn de modernism, nici de pragmatism. Este o confuzie strategică, o slăbiciune identitară. Instituțiile și relațiile dintre ele au nevoie să fie reclădite nu numai la propriu, ci și la figurat. Iar apoi, ele au nevoie să fie respectate. Remarcați că singurele instituții aflate încă în “casele” lor originale sunt cele care sunt
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
fără tăgadă, la modul tranșant al manifestelor, operația artistică, atunci cînd ambiționează o anume anvergură, implică întîlniri între versante; și complementarități active, de imprevizibil impact. Astfel, domenii aparent distante nu-și refuză alianțe nesperate, paradoxal prielnice pentru propria lor adîncire identitară. Antiteza, chiar și ea, poate arunca punți între maluri opuse, mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
taie plopii, cârpele care atârnă prin copaci etc. Bineînțeles, sunt câteva probleme în plus: nu doar raportul omului „nou”, nouăzecist, cu omul vechi, comunist, dar și raportul basarabeanului cu rusul, respectiv cu românul. Problema ontologică, istorică, morală etc. se complică identitar, zombie-ul moldovean are și o „dimensiune” națională, nu doar socială, el este un refuzat la salonul națiunilor, un bicefal dintr-o specie imprecisă. Iulian Ciocan a scris o carte uimitor de profundă și de simplă în același timp, într-o
Povești din Basarabia by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5571_a_6896]
-
incurabile, singurătăți. În peste o sută de tablete se perinda peisajul, sătul, casa și familia, tovărășii de joacă, de școală, din armată, mozaicul etnic (sârbi, croați, sloveni, bosnieci, muntenegreni, albanezi, cativa evrei), coexistența a trei religii (ortodoxă, catolică, musulmană). Problemele identitare, doar virtual conflictuale, mai acute în familiile mixte, cum e aceea a naratorului, nu lipsesc. Ce tradiții să respecte, ce limbă să vorbească, cu ce alfabet să scrie, la ce biserică să meargă, toate întrebările astea sunt survolate cu grație
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
găseau laolaltă generații diferite; cele vechi, amânate de o istorie irespirabilă, și foarte tinerii, mai norocoși, care au prins valul de burse dincoace de Prut. Cu toate acestea, cei din urmă, pragmatici și detașați, sunt mai puțin interesați de chestiuni identitare. În centrele universitare românești s-au format și afirmat astfel scriitori născuți între 1968 și 1988: Iulian Ciocan și Dumitru Crudu (n.1968), Mihail și Alexandru Vakulovski (n.1972, respectiv 1978), Vasile Ernu (n.1971), Mitoș Micleușanu (n.1972), Liliana
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
cu mai multă tărie, aproape am putea spune că se legitimează, la baza construcției lumii fictive a comediei. El face parte, în mod natural, din ecuația familială de la numărul 9 de pe strada Catilina, după cum face parte, la fel de natural, din formula identitară a comunității pe care o girează garda civică a cartierului și asupra căreia veghează căpitanul ei, jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea. (fragment dintr-un studiu monografic)
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
Lombroso numea geniul. Interfața „umană”, eleganța, aparenta disponibilitate camuflează oroarea, geniul rău al programatorului și, implicit, caracterul ambiguu al oricărei creații. Jocul pe marginea cuvintelor, construcția subînțelesurilor într-o discuție pe care Charlie o consideră frivolă, ignorând complet orice conținut identitar al nonpersoanei din fața sa, dar care altfel este gravă și periculoasă, relevă un profil particular al androidului care amestecă în paharul lui Charlie parazitul mutagen, creând astfel premisele propriului său joc creaționist în registru distructiv. Spuneam că există o marcă
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
critice atrase mai ales de raportul inefabil dintre viață și text, de relația paradoxală dintre reverberațiile artei și reprezentările fenomenalității: „Decadent discret, Constantin M. Popa urmărește, în bune pagini de observații aleatorii, grupate într-o carte totuși eterogenă, câteva complexe identitare proprii, drapate indirect în haina fastuoasă a literaturii, savurând spectacolul lumii și al cărților din jur, descoperind detalii relevante, formulând judecăți elegante, dar întotdeauna precise. Imaginea emblematică a existenței intelectuale din volum redă efigia unui scriitor oarecum retras din lume
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile cu caracter confesiv-explicativ, prin care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut identitar, o postură critică sau avatarurile scriiturii, marcate de fascinația analogiilor și a „jocurilor întâmplării”: „Nu pândesc analogiile cu orice preț, dar mă încântă insidioasele jocuri ale întâmplării, cu acele stranii țâșniri de imprevizibil ce deconspiră ciudate întâlniri, peste timp, ale
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]