863 matches
-
de Mihail Sebastian. O mare parte din actori au fost cooptați în ansamblul Teatrului Alhambra-Excelsior, unde și jucaseră mulți în anii dinaintea dictaturii În 1948 clădirea în care funcționa teatrul a fost alocată în mod permanent ansamblului evreiesc în limba idiș, Ikuf, care a fost naționalizat și transformat după câteva luni în "Teatrul Evreiesc de Stat". Deși funcționează în aceeași clădire, Teatrul Evreiesc de Stat din București este de fapt o instituție diferită, cu toată moștenirea culturală și continuitatea evidentă. Teatrul
Teatrul Barașeum () [Corola-website/Science/326070_a_327399]
-
Bernard Lebli și secretar literar pe Ury Benador, care conduseseră din 1947 Teatrul IKUF , și ele fenomene pe plan european, nu sunt identice cu Barașeum. Ele au fost (iar T.E.S continuă să fie), în primul rând, ansambluri în limba idiș, la care multă vreme nu au mai colaborat o mare parte din artiștii evrei de limba și cultură română, care își regăsiseră libertatea artistică, îngrădită curând și ea de dictatura comunistă, și, mai ales, locul pe scena culturală de limbă
Teatrul Barașeum () [Corola-website/Science/326070_a_327399]
-
(sau Meir Shapiro, în ebraică și idiș: יהודה מאיר שפירא, în polona: Măjer Jehuda Szapira sau Meir Szapiro,3 martie (7 Adar) 1887 Suceava - 27 octombrie (7 Heshvan) 1933 Łódź) a fost un rabin hasidic polonez, originar din Bucovina, teolog,pedagog și politician, conducător de ieșiva, numit
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile sârbo-croată, ucraineană, slovacă, tatară, turcă si idiș. Despre activitatea la Editura Kriterion Hauser precizează într-un interviu în ziarul "Siebenbürgische Zeitung" (München): „Faptul că noi am putut publica aceste cărți n-a fost de la sine înțeles. N-a fost ușor să balansezi între ceea ce a fost strict
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
opere, lieduri și balade românești. În continuare a studiat muzica în Germania, dar s-a întors în România pentru a se înrola în armată. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, a fost cantor la Templul din Cernăuți. Vorbea în mod fluent idiș, ebraica, româna, germana, engleza și franceza. Unul dintre motivele pentru care nu a ajuns cu adevărat o vedetă internațională a operei a fost înălțimea sa foarte redusă: 1,54 m. Cariera sa artistică a fost scurtă, desfășurată în Germania, întreruptă
Joseph Schmidt () [Corola-website/Science/314459_a_315788]
-
(în ebraică: מנחם מנדל שניאורסון, în idiș: מנחם מענדל שניאורסאהן 18 aprilie 1902 Mikolaiv - 12 iunie 1994 Brooklyn, New York) a fost un rabin american, originar din Ucraina, conducătorul spiritual, vreme de patru decenii, al mișcării religioase hasidice Habad sau Lubavici (Liubavici), cunoscut în vremea să că Rabinul
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
pe săptămână, așa numita yehidut (yechidus), în serile de duminică și joi. Aceste primiri, deschise pentru oricine, începeau pe la orele 20 seară și continuau 5-6 ore până disdedimineața. El conversa cu musafirii în toate limbile pe care le cunoștea -engleză, idiș, ebraică, franceza, rusă, germană și italiană. Subiectul discuțiilor putea fi în orice subiect, și el își oferea sfatul atât în probleme spirituale, cât și ale vietii de zi de zi. Nu făcea diferența între liferi, politicieni și oameni de rând
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
Rothschild. În 1886, baronul l-a numit pe David Suv director al școlii din Ros Pînă, cu limba de predare ebraică, limbă străină pentru elevi și familiile lor. În viața de toate zilele, coloniștii vorbeau unii cu altii în limbile idiș și română, iar ebraica era folosită numai în scopuri rituale religioase. În 1891, Edmond de Rothschild l-a trimis pe David Suv să administreze o altă așezare rurală nouă, Mișmar HaYarden. Ulterior, Iancovici-Șuv a plecat în Europa, ca să strângă fonduri
Moșe David Iancovici () [Corola-website/Science/310144_a_311473]
-
Boro Park, Kiryas Yoel, etc. și sosirea lor a continuat până la sfârșitul anilor '40. Cel mai renumit grup al lor este comunitatea hasidilor sătmăreni care trăiesc și azi în Brooklyn și în localitățile înconjurătoare, fiind și azi vorbitori de limba idiș sau maghiară. Primul lor conducător era prim-rabinul hasidic de la Satu Mare, Joel Teitelbaum, fondatorul orașului hasid Kiryas Yoel ("Orașul lui Joel"). Astăzi în Kiryas Joel 18,9% din populația totală se declară fiind de origine maghiară. Al patrulea val de
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
începutul secolului (și până azi) mulți rabini și credincioși neologi au sosit în sua, iar câteva grupuri dintre ele au format comunități vorbitori de limba maghiară (în cazul neologilor maghiara este folosită și în cadrul slujbelor pe lângă cea ebraică și în loc de idiș). Marea majoritate a lor totuși s-a asimilat din cazul că în SUA nu există nici-o biserică sau organizație neologă (neologia fiind un curent specific maghiar) iar comunitățile neologi s-au alăturat ori la curentul conservativ ori cel de reform
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
din lume), încă din timpul prim-rabinului și primului rebbe Joel Teitelbaum, este antisionist, refuză folosirea limbei ivrit și nu recunoaște statul contemporan Israel (considărând că statul Israel trebuie reânființată doar după nașterea Meșaiahului). Ca urmare ei vorbesc doar limba Idiș și cea maghiară între ei (în slujbă numai idiș și ebraică veche). O mare parte dintre ei se declară ca fiind maghiari sau de origine maghiară. Cea mai mare pondere a maghiaro-americanilor este în orașul hasidic sătmărean Kiryas Joel. După
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
rebbe Joel Teitelbaum, este antisionist, refuză folosirea limbei ivrit și nu recunoaște statul contemporan Israel (considărând că statul Israel trebuie reânființată doar după nașterea Meșaiahului). Ca urmare ei vorbesc doar limba Idiș și cea maghiară între ei (în slujbă numai idiș și ebraică veche). O mare parte dintre ei se declară ca fiind maghiari sau de origine maghiară. Cea mai mare pondere a maghiaro-americanilor este în orașul hasidic sătmărean Kiryas Joel. După alegerea ca prim rabin și rebbe al prim-rabinului
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
Budapesta), una cu reședința la Kiryas Joel, al cărei rebbe este rav Aaron Teitelbaum și celălalt cu reședința la Brooklyn al cărei rebbe este rav Zalman Leib Teitelbaum. Prim-rabinii de azi folosesc denumirea de satmar rebbe ("satmarer rebbe" în idiș, "szatmári rebbe" în maghiară) deși au moștenit și titlul de "sigeter rebbe" (rebbe de la Sighet). Toți sunt descendenții prim-rabinului rav Teitelbaum Mózes (numit și Yismach Moshe) de la Sátoraljaújhely, făcând parte din Dinastia rabinică Teitelbaum. Luteranii maghiari din SUA alcătuiesc
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
în localitatea Kozelets, gubernia Chernigov (Ucraina de astăzi), în familia rabinului Moishe Khayim Tsirelson. La vârsta de 19 ani a devenit rabin, titlu primit de la Seminarul Rabinic din Priluki. Din acea perioadă, a început să scrie articole în limbile ebraică, idiș și rusă în diferite periodice ale vremii în care prezenta ideea năzuinței evreilor de a avea un stat în Palestina. În anul 1898 a participat la prima conferință a tuturor sioniștilor ruși, organizată la Varșovia. Inițial a suportat mișcarea Mizrahi
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
care - fapt demn de remarcat - au păstrat o majoritate considerabilă de caracteristici comune, față de cele ce le deosebesc. Vreme de multe secole, evreii așkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populației în cadrul căreia locuiau, limba idiș, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit "„ladino”", limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate. În urma procesului de emancipare și aculturație, și în urma Holocaustului, folosirea limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
iudaismul, (care se opunea politicii oficiale ateiste), și sionismul, al cărui țel suprem era crearea uni stat evreiesc în Palestina. Ideea lui Stalin era să creeze un "Sion sovietic", cu o "cultură evreiască socialistă". Limba națională urma să fie limba idiș - scrisă cu litere chirilice, limba ebraică fiind interzisă - ideologia comunistă ateistă trebuind să înlocuiască valorile tradiționale iudaice. Conform teoriei staliniste a rezolvării problemei naționale, un grup poate să fie o națiune doar dacă - în afară de o limbă comună, o "cultură" comună
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
trecut, regiunea a fost promovată la statutul de regiune autonomă, iar campania propagandistică pentru convingerea unui număr cât mai mare de evrei să se mute în zonă a fost intensificată. Printre instrumentele propagandistice sovietice s-au aflat afișele, romane, ziarul idiș „Der Birobidzhaner Shtern” (Биробиджанер Штерн - ביראָבידזשאנער שטערן, „Steaua Birobidjanului"), o trupă de teatru, sau filmul în idiș "Căutătorii fericirii", care descria povestea unei familii evreiești americane, care fugise de criza economică, care lovise lumea capitalistă, pentru a-și
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
mare de evrei să se mute în zonă a fost intensificată. Printre instrumentele propagandistice sovietice s-au aflat afișele, romane, ziarul idiș „Der Birobidzhaner Shtern” (Биробиджанер Штерн - ביראָבידזשאנער שטערן, „Steaua Birobidjanului"), o trupă de teatru, sau filmul în idiș "Căutătorii fericirii", care descria povestea unei familii evreiești americane, care fugise de criza economică, care lovise lumea capitalistă, pentru a-și construi o viață nouă în Biroboidjan, toate, conform cerințelor realismului socialist, proslăveau minunata viață socialistă din regiune. Falimentarul "experiment
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
Habarovsk sub jurisdicția federației, dar evreii rămași nu mai reprezentau decât ceva mai mult de 1% din populația locală. Totuși, din nou a început să se învețe în școlile evreiești, ziarul "Birobidzhaner Shtern" a reînceput să publice o ediție în idiș, iar mai multe posturi de radio emit în limba idiș. Antisionismul evreiesc s-a situat la cei doi antipozi ai spectrului politic: Din primul moment, evreimea habotnică, care așteaptă de două milenii, zi-de-zi, ca Marele Templu din Ierusalim să se
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
decât ceva mai mult de 1% din populația locală. Totuși, din nou a început să se învețe în școlile evreiești, ziarul "Birobidzhaner Shtern" a reînceput să publice o ediție în idiș, iar mai multe posturi de radio emit în limba idiș. Antisionismul evreiesc s-a situat la cei doi antipozi ai spectrului politic: Din primul moment, evreimea habotnică, care așteaptă de două milenii, zi-de-zi, ca Marele Templu din Ierusalim să se pogoare din cer, împreună cu Mesia și cu o serie de
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
(în ebraică și idiș " טרגו ניאמץ", în maghiară "Németvásár", în latină "Ante Castrum Nempch") este un oraș în județul Neamț, Moldova, România, format din localitățile componente Blebea, Humulești, Humuleștii Noi și (reședința). Localitatea este renumită pentru Cetatea Neamțului, ridicată de Petru I Mușat, pentru
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
periodicul găzduia, totodată, studii critice și eseuri docte pe teme evreiești. Isac Ludo a condus revista între 1929-1936, timp în care aceasta a fost un important propagator al culturii evreiești din România, dar a și tradus importante opere din literatura idiș europeană precum și literatură română în limba idiș. Din 1929, Miron Grindea a început să colaboreze la revista "Adam", iar din 1936 a devenit coeditor și director al acesteia. În 1930, revista "Adam" a publicat un eseu al lui Benjamin Fundoianu
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
docte pe teme evreiești. Isac Ludo a condus revista între 1929-1936, timp în care aceasta a fost un important propagator al culturii evreiești din România, dar a și tradus importante opere din literatura idiș europeană precum și literatură română în limba idiș. Din 1929, Miron Grindea a început să colaboreze la revista "Adam", iar din 1936 a devenit coeditor și director al acesteia. În 1930, revista "Adam" a publicat un eseu al lui Benjamin Fundoianu despre arta lui Marc Chagall. În 1937
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
sau Gher (în limba idiș:גערער חסידים - Gherer Hassídim, în ebraică חסידי גור Hassidei Gur reprezintă în cadrul populației evreiești foarte evlavioase, un curent hasidic însemnat (Hassidut Gur sau „Gherer Hassidus”)care a luat ființă și a trăit în Polonia până la Holocaust și care este în
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]