1,191 matches
-
o singură parte,/ Mai adesea nici una". Parodia dezvoltă, în opera lui Seneca, cele mai variate și pe alocuri neașteptate resurse. Ca o regulă nescrisă, rezervele la care face referire sunt de factură livrescă, literară (de la poemele homerice până la poezia prețioasă, idilică sau bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală pe alta", " Trebuie să te naști ori rege
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îi lipsesc moștenitorii. Ultimul episod e o transcriere a testamentului burlesc al lui Eumolpus, adresat virtualilor moștenitori. E lesne de remarcat ce anume parodiază Petronius în această a doua parte a romanului său. În primul rând, parodia romanului de dragoste idilic, în care cuplul era întotdeauna format din tineri cu însușiri fizice și caracterologice deosebite, inocenți și dispuși să lupte până la capăt pentru iubirea lor. Fata, a cărei frumusețe se apropia de modelul venusian, și băiatul, înzestrat cu însușirile lui Apollo
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
meseria de bărbier. De aceea nici slujitorul nu se înspăimântase când îi smulsese Giton briciul, și nici Eumolpus nu întrerupsese această comedie a sinuciderii" (Satyricon, XCIV). Petronius nu-și îngăduie prea multe inovații în schema romanului de aventuri, pe fundal idilic, o păstrează, dar hotărăște că tocmai această schematizare, ajunsă la apogeu, trebuie supusă ridiculizării. Encolpius și Giton se despart, apoi se regăsesc pentru a se transforma în acuzați. Într-o parodie de proces care li se intentează pe mare, în timpul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lăsa mult de dorit. Până atunci, în genul epic se încadrau, de pildă, Aucassin et Nicolette, numit și chantefable, în fapt o narațiune în care se intercalează cuplete destinate recitării, les chansons de geste sau romanele cavalerești; dominau deci toposul idilic și cel de aventuri. În opera de față însă, parodia este dublată de punerea în practică narativă vezi prezența numeroaselor dialoguri de această factură a unor filozofii existențiale, cum este epicurismul adoptat din plin de personajele sale. Educația pe care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
jumătatea drumului între constituția monarhică și cea democratică (în accepțiunea politică antică a termenilor). La finalul acestui demers de "arheologie" socio-politică, Platon stabilește că nu trebuie să existe diferențe de situare economică între guvernanți și guvernați (idee influențată de imaginea idilică a unui stat nestructurat social), atât pentru a înlătura fracționările interne, cât și pentru a elimina șansele de război între cetăți. Teza aceasta, a concordiei, a fost dezvoltată și în programul Academiei sale din Atena în legătură cu practica politică locală, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care modifică subit tot ce până atunci era sau păruse stabil.Rebreanu s-a apropiat de lumea satului animat în primul rând de o voință a demistificării, situând adevărul mai presus de orice și discreditând fără cruțare clișeul , ignoranța, imaginea idilică, pur decorativă. Țăranii lui Rebreanu nu sunt concepuți pe “temeiul unor scheme programatice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre țărani, cum sunt cele ale lui Zola, Maupassant, în care se simte totusi ostentația «realistă», se simte «școala», intenția prea
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale, tip Georges Sand,dorința prea bătătoare la ochi de a-i înfățișa pe țărani așa cum sunt ei‟‟. Rebreanu este prin Ion și Răscoala superior acestei literaturi.Avusese și el de înfruntat “imaginea falsă, idilică”, propusă de scriitorii sămănătoriști.. Dincolo de orice intenție polemică, scriitorul veghează cu marele său simț realist,intuiția profundă a însușirilor poporului, nestrămutata obiectivitate. Rebreanu se orienta totdeauna spre momentele critice, spre stările de criză, individuale ori sociale,care prin ele se
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
și ireversibil spre o democrație consolidată. Nici schimbarea generațiilor nu este o asemenea garanție când tinerii sunt astfel formați. Informațiile seci din manuale pălesc în fața poveștilor din familie. De aceea, astfel de povești ce îmbracă perioada comunistă într-o aură idilică trebuie contrazise cu poveștile adevărate ce arată adevărata față a comunismului. Sunt crunte povești de viață care, prin contrast, devin pledoarii pentru democrație. Tinerii își proiectează viitorul pornind de la povești de succes. Foarte bine. Dar, într-o societate ieșită din
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa, inclusă în volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), ilustrează paliere multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artistic. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Însemnătatea educației primite în familie Familia este un microunivers în care cel mai frumos lucru este venirea pe lume a copiilor și creșterea lor sub privirile ocrotitoare ale părinților. Desigur, imaginea evocată pare idilică, dar această tentă nu anulează adevărul enunțat. Eu cred, cu toată convingerea, că evoluția armonioasă a unui copil este determinată în primul rând de calitatea educației primite în familie. Pornind de la premisa că primii ani de viață sunt de maximă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului de pe care Castro* și Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta lor de gherilă) iar pentru PC chinez Jenmin Jibao (Cotidianul poporului). Informația este permanent orientată înspre propagandă, care prezintă o imagine idilică a regimului și, prin puterea ei, poate impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu. Dar uneori informarea maschează dezinformarea care, prin manipularea faptelor, vizează ascunderea dezastrelor și a tragediilor care constituie realitatea cotidiană a regimului și, în același
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății „burgheze” din comediile lui I.L. Caragiale, respinge operele lui Urmuz, din pricina „comicului lor gratuit”, se pronunță împotriva sentimentalismului romantic și a „concepțiilor idilice”. Autorul este preocupat de surprinderea nuanțelor conceptuale care ar trebui folosite în construcția noilor tipuri de eroi; astfel, considerând ca imperativă „necesitatea eroului romantic revoluționar”, el constată falsa incompatibilitate a romantismului cu realismul, semnalând, totodată, că depășirea schematismului personajelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
devine exemplar pentru ilustrarea acestui proces sinuos de transfigurare, mediere, modelare, într-o relație de circularitate real-cognitiv-estetic-ideologic-politic-real. Din perioada primului stagiu american al lui N. datează disertația doctorală despre idilă, tradusă în românește cu titlul Micro-armonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură (1996). Cartea a marcat un moment de mutație calitativă pe un fond de continuitate. Un subiect reputat minor, idila, devine trambulina unui salt teoretic și comparatist cu detentă speculativă. Urmărind cu metodă paradigma, destinul și eșantioanele istorice reprezentative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
politic. Într-una dintre dimensiunile sale esențiale, studiul vizează literaturile atipice, central și est-europene, în mod special literatura română. Deosebindu-se de pastorală, cu care e în mod curent confundat, obiectul vizat nu este un gen, ci un model literar - idilicul - având o acoperire empirică heteroclită. Conform ipotezei lui N., la temelia ontologică a idilicului se află tensiunea dintre real și ideal, altfel spus, dintre un spațiu reputat ca adevărat și un spațiu poetic. Se așază sub lupă procesul prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
în mod special literatura română. Deosebindu-se de pastorală, cu care e în mod curent confundat, obiectul vizat nu este un gen, ci un model literar - idilicul - având o acoperire empirică heteroclită. Conform ipotezei lui N., la temelia ontologică a idilicului se află tensiunea dintre real și ideal, altfel spus, dintre un spațiu reputat ca adevărat și un spațiu poetic. Se așază sub lupă procesul prin care capitalul filosofic de valori umaniste al idilei (cu resursele în realitatea socială din perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Se așază sub lupă procesul prin care capitalul filosofic de valori umaniste al idilei (cu resursele în realitatea socială din perioada 1750-1850) este prelucrat în tipare estetice, convertit într-o lume poetică, în scheme, teme, imagini, stereotipii și clișee. Proiecția idilică suferă astfel un proces de osificare, pregătindu-și debușeul final în didactic, sociologic, ideologic, în fine, în doctrină și practică politică. Literatura își dezvăluie astfel virtuți asupra cărora exegetul insistă în toate cărțile sale: vocația de releu și de laborator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
condiții intelectuale. Relevând etimonul spiritual al operei, cartea este istoria unui destin exemplar prin modul în care ilustrează dinamica unei culturi matriciale și prin vocația unei lucide construcții de sine. Casa din Borloveni a bunicilor întruchipează - în sens literal - lumea idilică și societatea de tip organicist, cele două fixații de la care i s-a constituit în cercuri concentrice opera. După ce au coagulat teza de doctorat, ele au stimulat studiile despre romantismul Biedermeier și, ulterior, despre fecunditatea creatoare a secundarului, a marginalității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
ANDREI MIHĂILESCU SCRIERI: Structuralismul, București, 1967; Simptome, București, 1969; Calmul valorilor, Cluj, 1971; Utilul și plăcutul, București, 1973; Micro-Harmony. The Growth and Uses of the Idylic Model in Literature, Berna-Frankfurt am Main-Las Vegas, 1977; ed. (Micro-armonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură), tr. Manuela Cazan și Gabriela Gavril, Iași, 1996; The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier, Cambridge-Londra, 1984; ed. (Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier), tr. Alina Florea și Sanda Aronescu, București, 1998; A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
și în acest teritoriu. Medicul de acolo trebuie să vină. Dar nici cel mai iscusit vraci nu poate izbuti, dacă bolnavul nu manifestă voință de salvare. Cred că soluția pentru Basarabia, ca să fim realiști, o reprezintă nu materializarea proiecțiilor noastre idilice asupra epocii interbelice, a societății de dinaintea invaziei lumpenului resentimentar, o lume pe care nici măcar conaționalii noștri de peste Prut nu reușesc să o reconstituie (în România alegerile din noiembrie 2000 au relevat creșterea dispozițiilor nostalgic-paternaliste și primejdioasa ispită a extremismului, în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
din această perspectivă, și nu de pe poziția unei mentalități primitive care aruncă o privire pură asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva poeme, metafora jocului și implicit gratuitatea conduc spre estetismul arghezian, spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la o confruntare cu divinitatea, se revoltă, răscolește universul inversându-i sensurile, dar rămâne veșnic terestru și revoltat. Există o neliniște argheziană, o revoltă interioară permanentă a artistului care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al contractului poeților noștri cu lirica franceză mai nouă, i se urmărește evoluția către ermetism și imagism. Filiațiile istorice intră și în caracterizările autorilor. Lovinescu descoperă ecouri eminesciene la Iosif, la Goga, la Arghezi. În poezia lui Pillat regăsește viziunea idilică a naturii, seninătatea și simplitatea mijloacelor verbale care-l caracterizează pe Alecsandri, trecute însă prin tot progresul suferit sub raportul sensibilității de lirica românească în cinci decenii. Nichifor Crainic e raportat la Vlahuță; Demostene Botez și Camil Petrescu sunt urmași
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oarecare, iar mai târziu: "el e un om de carte, un gânditor". De șase ani trăia în universul său închis, iubind-o platonic pe Ioana, care îl trata cu indiferență. Când prietenul său, Culai, îi propune să meargă în existența idilică de la țară, are o tresărire de orgoliu și se hotărăște s-o cucerească pe fiica boierului, și să iasă din lumea închisă a sinelui. Aflând despre idila lui Andrei cu Ioana, Matei Boiu-Dorcani îl consideră pe tânăr "un student întârziat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai important roman realist, convins că literatura "înseamnă creație de oameni și de viață", într-un stil de factură realistă, preferând "expresia bolnăvicioasă" în locul "strălucirilor stilistice". Caracterizarea lui Ion Ion este un personaj realist, dinamic, multidimensional și exponențial. În locul viziunii idilice asupra satului și asupra țăranului, Rebreanu înfățișează țăranul în complexitatea lui, în simplitatea, brutalitatea, primitivitatea acestuia. Deși are anumite calități, Ion nu valorează nimic fără avere, în fața unor bogătași ca Vasile Baciu, care îl consideră o "flandură". El are structura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care se mișcă personaje memorabile", individualități puternice. Și în această narațiune atrag atenția pătrunderea psihologică, obiectivitatea analizei, senzația de viață adevărată, realismul viguros de factură populară. Moara cu noroc În activitatea nuvelistică a lui Slavici se disting două etape: a. idilică (pronunțat folclorică), b. dramatică (tragică). Moara cu noroc cuprinde scene realiste de moravuri, caractere și pasiuni puternice, cu viață interioară complexă, având în centrul acțiunii familia, dezumanizarea sub influența banului, înstrăinarea. Ghiță, protagonistul narațiunii, n-a ținut cont de preceptul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]