956 matches
-
adică de muzele divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Von schwellenden Augenbraunen / Der Welt vergessen / Stilleuchtende Kraft aus heiliger Schrift fällt, mögen / Der Gnade sich freund, sie / Am stillen Blicke sich üben" (1946-1985, ÎI, p. 171). Dar trebuie să recunoaștem deschis că limbajul profetic blakean face un pas dincolo de idiomul veterotestamentar, prin aceea că viziunea divină apărată de acesta este augmentată de venirea lui Christos. Întocmai cum Bernard din Clairvaux crede că gnoza absolută le aparține doar locuitorilor angelici din Paradis 138, Blake pare a susține ideea că simțurile omului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
p. 258). Wagenknecht subliniază că, măcar în contextul acestui epos, "limbajul este (subl. în text, n.m.), în proporție excepțională, forma" (1973, p. 258). Corolarul meu ar fi acela că obsesia blakeană în privința semanticii iluminate înaltă limba engleză la proporțiile unui idiom șui generis, apt de a suprima, pe alocuri, esteticul în favoarea religiosului. În acest sens, trebuie amintită considerația lui A.C. Goodson, care, pornind de la argumentația lui Essick, potrivit căreia "formele vizionare sunt construcții iconice complexe, incorporând, dar și sublimând, limbajul natural
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake: potrivit acestuia, religia și filosofia naturii sunt doar expresia credinței fariseilor care l-au ucis pe Christos (E: 201). Europa, ni se sugerează, este devastată de religia lui Satan și de propagatorii acesteia, Voltaire, Rousseau, Gibbon, Hume etc. În comparație cu idiomul profetic al viziunii cvadruple, limbajul tuturor acestor philosophes pare prea mecanic și artificial. Cântecul Mielului este unul dintre cele mai sugestive epitalamuri din întreaga poeziei blakeană, imitând tonul patriarhal din Pentateuh (unul dintre elementele definitorii este procedeul enumerației substantivale). Întocmai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca fiefuri controlate de "mafii" de partid, cu rădăcini în cercurile de prieteni, rețelele de rudenie și sistemele locale și regionale de patronaj, dar a și stimulat, mai ales în timpul perioadei lui Gorbaciov, apariția societăților civile care se exprimau în idiomul național, protestînd astfel contra rusificării, a industrializării forțate și a dezastrului ecologic, cerînd "democrație" și "independență", lovind astfel din plin în esența sistemului imperial structurat de rolul conducător al partidului cu centrul în Rusia 10. *** Destrămarea imperiului sovietic sub presiunea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Ceaușești, așa, stângaci și țepeni în hainele lor de duminică, părea un semn de normalitate. Acest aer surprinzător devine evident și la nivelul discursului, fie el oficial, profesional sau academic și literar. Limba de lemn bolșevică, transplantată și imitată fervent, idiomul oficial începând din anii 1945-1948, se caracteriza printr-un grad sporit de artificialitate și din pricina absenței totale a conceptelor și produselor discursive ale marxismului în viața intelectuală a României interbelice: cei câțiva intelectuali care aderaseră la comunism nu apucaseră nici măcar
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
din limba rusă și care copiau până și cadența rusofonă a vorbirii stăpânilor. O frazeologie imuabilă, imediat ritualizată, devine idiolectul unei nomenclaturi care trecea direct de la alfabetizare la filozofia clasei muncitoare, deschizând o adevărată prăpastie între vorbirea naturală, privată, și idiomul "de ședință". Ceaușescu personal va rămâne în bună măsură prizonierul acestei expresii bolovănoase de tradiție stalinistă, semn al unei culturi precare și al unei opacități față de noțiunile abstracte, pe care se spune că le ura de-a dreptul. Dar politica
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Inserții din zona limbajului academic sau literar, dar și din proza comunicării private, colorează brusc modalitățile de expresie oficială, care se particularizează astfel printr-o flexibilizare spectaculoasă a codurilor, corespunzător cu pretenția renunțării la formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
privată. Acum apare o sferă inedită a comunicării politice, domeniul pe care eu îl numesc oficios. Parțial concident cu opoziția scris/oral, acest tip nou de discurs public împrumută din comunicarea privată o lectură critică a trecutului recent și din idiomul politic concluzia optimistă a acestei critici. În mare parte, acest discurs întâlnește temele majore ale șoaptelor protestatare, mai ales în legătură cu abuzurile dominației sovietice, cu atentatul la identitatea națională a românilor, strivită de ocupant, dar și cu închisorile politice și cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tot felul de ședințe, de ministere și de comisii, ei arătau, se mișcau, se îmbrăcau asemenea activiștilor (în costum sobru de oraș, cu canadiană și șapcă pe teren) și mai ales știau să vorbească asemenea activiștilor. Limba de lemn fisese idiomul puterii vreme de aproape 50 de ani, și doar cine o vorbea putea să încarneze Autoritatea, Partidul. Această entitate, care înlocuise, de fapt, vreme de jumătate de secol, Statul, nu avea de-a face cu partidele" mai mult decât aveau
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vacuu ce nu solicită atenția auditoriului, dar traduce într-un limbaj aparent familiar și patern un mesaj de putere imuabilă și sigură de sine al cărui efect aproape hipnotic era extrem de eficient în contextul mediatic din 1990. Mai mult, acest idiom din sfera puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza confesivă, uniformizată de aceleași formulări caracteristice -, face ca discursul lui Ion Iliescu să-și păstreze întru câtva și în prezent capacitatea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
septembrie 1996, acordau minorității maghiare un statut și drepturi conforme cu normele Consiliului Europei, încrederea minoritarilor, și mai ales a maghiarilor, în FSN și în succesivele sale avataruri era foarte limitată. Ion Iliescu și susținătorii lui arborau la suprafață un idiom democratic și european, dar în discursul intern foloseau din plin retorica național-comunistă, și, mai grav, în raporturile politice concrete cu minoritatea maghiară, refuzau sistematic aplicarea cu bună credință a principiilor pe care le acceptaseră de formă. Minoritarii maghiari, al căror
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
bisericii ortodoxe • Vicii actuale preluate de la popoarele vecine Atunci când îți propui să studiezi națiunea română cu oarece atenție, îi descoperi fără întârziere doar două legături cu Occidentul: 1. limba, care este, incotestabil, de origine latină, în pofida unor inevitabile împrumuturi din idiomurile vecine; 2. fizionomia, ce amintește de aerul și de trăsăturile spaniolilor și italienilor. Dar urmele înrudirii morale au dispărut; Orientul le-a întipărit moldo-valahilor adânc în minte legile, moravurile, obișnuințele și, mai ales, defectele sale. Românii au păstrat totuși până în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dezvoltării formelor; o fată care muncește pierde șansa de a găsi o partidă bogată. Ce rezultă din această morală incredibilă? Iată: legea autorizează prostituția începând de la vârsta de doisprezece ani! Capitolul 2 Limba Dreptul de primogenitură al limbii române asupra idiomurilor romane • Vine din latina savantă sau din cea vulgară? • Cercetări asupra acestui punct • Păstrarea limbii prin intermediul alfabetului atribuit Sfântului Chiril • Se adoptă din nou alfabetul latin • Cuvinte vechi și noi Originea latină a moldo-valahilor este admisă astăzi fără discuție; dovezile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
latina propriu-zisă nu s-a format definitiv decât în secolul lui Augustus; era limba oficială, limba oratorilor, a istoricilor, a poeților și a epigrafiei. Dar poporul nu o vorbea în Italia, în Spania, în Galii; el se servea de un idiom de origine mai veche, cunoscut din timpul lui Cicero sub numele de lingua romanesca 84; un idiom la formarea căruia au participat fără îndoială popoarele din Latium, oscii, etruscii, colonii greci, galii, toți cei care au prins rădăcini în peninsula
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a istoricilor, a poeților și a epigrafiei. Dar poporul nu o vorbea în Italia, în Spania, în Galii; el se servea de un idiom de origine mai veche, cunoscut din timpul lui Cicero sub numele de lingua romanesca 84; un idiom la formarea căruia au participat fără îndoială popoarele din Latium, oscii, etruscii, colonii greci, galii, toți cei care au prins rădăcini în peninsula italică. Galii de pe cele două părți ale Alpilor se înțelegeau foarte bine, și istoria nu spune că
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aprigii lor tovarăși ar fi avut nevoie de interpret când au invadat Roma. Pentru a exprima semnificația unui cuvânt, dicționarele complete dau adesea două denumiri distincte, una în latina oficială, cealaltă în latina vulgară. Plaut și alți dramaturgi puneau expresiile idiomului popular în gura personajelor lor secundare, ceea ce i-a încurcat pe traducători. Vedem că limba d'oc este fixată din primele lucrări ale romancierilor provensali, deși cuprindea trei mii de cuvinte străine latinei. E evident că idiomul vulgar epurat e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dramaturgi puneau expresiile idiomului popular în gura personajelor lor secundare, ceea ce i-a încurcat pe traducători. Vedem că limba d'oc este fixată din primele lucrări ale romancierilor provensali, deși cuprindea trei mii de cuvinte străine latinei. E evident că idiomul vulgar epurat e cel care a devenit în sudul Galiei limba trubadurilor; care și-a avut de timpuriu gramatica și dicționarul său; care a fost considerat, chiar de la începutul Evului Mediu, limba savantă, într-o asemenea măsură încât regele René
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de la această epocă încoace e folosit în liturghie în mod exclusiv. Această circumstanță avea să contribuie, la un popor esențialmente religios, la fixarea limbii naționale. Dacă limba rămase multă vreme de nerecunoscut sub această haină, dacă a fost confundată cu idiomurile vecine din care făcu în mod necesar câteva împrumuturi, ea a rămas totuși constantă. Pronunția putu fi reprezentată în toate nuanțele sale cu ajutorul combinațiilor multiple ale alfabetului chirilic; aplicarea pronunțării actuale la vechea limbă latină ar fi cum nu se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
e un martor contemporan a cărui autenticitate nu poate fi contestată. Roumane în original (n. tr.). România (n. tr.). 84 Românii își numesc astăzi limba: linba sau limba românească [romaneasca în original, (n. tr.)]. Quintilian vorbește de asemenea de un idiom vulgar numit la Roma lingua romana rustica. les Brenns în original; poate însemna șef, munte, eminență; sunt conducătorii aleși de gali pe timpul războaielor, cf. http://www.archive. org/ stream/bulletindesens15soci/bulletindesens15soci djvu.txt. Brenn sau Brennus este și numele conducătorului celților
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tocmai ca să învețe mai bine - până-n cele mai sucite colțișoare ale ei - limba engleză. Tulburătorul roman e fără-ndoială, cum scria autorul, "un omagiu adus limbii engleze", dar și un triumf, manierist până la leșin și puternic în același timp, al idiomului învățat de scriitorul rus în copilărie, uitat apoi și reînvățat în America. "Lolita, flacără a rinichilor mei!", exclamă pătimaș, undeva, Humbert. Despre un adolescent spune că era "numai mușchi și acnee". Un capitol e dedicat doar numelor de culori (catalogate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și Îndelungat prin care civilizația romană pătrunde În toate compartimentele vieții unei provincii, Încât duce la Înlocuirea limbii populației supuse cu limba latină. Așadar, componenta esențială, definitorie, a romanizării este cea lingvistică: băștinașii Învață lent limba latină și uită, treptat, idiomul autohton. Declanșarea și desfășurarea romanizării presupun Însă anumite condiții: ocuparea ( integrală sau parțială)a teritoriului unui popor antic Încadrarea teritoriului respectiv În statul roman, cel puțin pentru câteva generații existența unei populații neromane numeroase, asupra căreia se exercită acțiunea de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de către autohtonii spațiului daco - moesian. În prima etapă a romanizării (sec. III) are loc implantarea limbii. latine populare. În această etapă inițială, pe lângă latina coruptă utilizată În raporturile cu oficialitățile, cu soldații, cu coloniștii, cu veteranii, autohtonii vorbesc Între ei, idiomul matern. În etapa următoare, cea a romanizării propriu - zise (sec. II III) după 2-3 generații , se tinde spre unificarea celor două tipuri de latină vorbite anterior. Primii care acționează În direcția unificării menționate au fost tinerii geto-daci Înrolați În trupele
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
dacii au preluat limba, obiceiurile și tradițiile romane; o principalul factor al romanizării (106 271), a fost limba latină („latina vulgata”latina populară), care a pătruns în toate mediile, facilitând contactul dintre autohtoni și coloniști. -După 271 /274 (retragerea aureliană), idiomul latin, predominant în Dacia romană, a fost în permanent contact cu provinciile latinofone de la sud de Dunăre, până la așezarea slavilor în această zonă (602). -Relațiile complicate dintre Imperiul Bizantin, (unde limba greacă a devenit limbă oficială, începând cu sec. VII
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi împrumutat de la aromînii conlocuitori cu albanezii. Călcadză, ca și Ascura, așadar, pot fi două dintre apelativele moștenite de romînă și de alte idiomuri est-europene din latina populară, care, la rîndul ei, le-a preluat din greacă (prin numeroșii medici greci imigrați în Imperiul Roman) și pe care în Dacia le-au putut aduce coloniștii romani din Magna Grecia, cum se numea zona din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]