2,482 matches
-
face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal, pancreatita acută, colecistita acută, pneumonia, nevralgia intercostală. FORME ETIOLOGICE ALE PERICARDIEI LICHIDIENE Principalele cauze sunt reprezentate de: forma idiopatică, virală, uremică, neoplazică, reumatismală, purulentă. IDIOPATICĂ Este de obicei virală, fiind forma cea mai frecventă la tineri. În cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pericardic este mică, lichidul este seros, foarte rar hemoragic. Poate fi însoțită de miocardită. Evoluția este rapid regresivă de obicei în 1-2 săptămâni
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor acute se vindecă fără sechele. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: - evoluția simptomelor timp îndelungat, - imunosupresia, - revărsatul pericardic >20 ml, - lipsa răspunsului terapeutic la medicație antiinflamatoare
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală. Tratamentul medicamentos al pericarditei: antiinflamatoare nonsteroidice, colchicină, corticoizi. Majoritatea pericarditelor idiopatice sau de etiologie virală sunt autolimitate sau răspund la terapie antiinflamatorie nesteroidiană (NSAID): aspirină 650 mg × 4/zi sau orice alt NSAID. Dacă durerea și inflamația nu pot fi stăpânite cu NSAID se recomandă terapia cu colchicină 1-2 mg în
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
cauză genetică, alături de displazia aritmogenă de ventricul drept, non-compactarea de ventricul stâng, bolile miocardice cu depozite de glicogen, boli ale sistemului de conducere (boala Lenegre), miopatiile mitocondriale și boli ale canalelor ionice (sindromul Brugada, sindromul de QT lung, fibrilația ventriculară idiopatică) [1]. Pornind de la premiza că în practica clinică zilnică avem nevoie de o clasificare mai simplificată și mai ușor abordabilă, Societatea Europeană de Cardiologie publică în 2008 o altă împărțire a cardiomiopatiilor, realizată de un grup de medici din Israel
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
proces inflamator pulmonar. Poate fi unic sau multiplu. Pacienții au diferite vârste (24-77 de ani) și, atunci când sunt simptomatici, prezintă tuse, dispnee, dureri toracice, scădere ponderală [184]. Se asociază frecvent cu antecedente de boală autoimună (scleroză multiplă [77], fibroză sistemică idiopatică [97]), micoze sau infecții cu mycobacterii [151]. Fibromul Sinonime: tumoră fibroasă localizată intra-pulmonar, tumoră fibroasă solitară, mezoteliom fibros localizat intraparenchimatos, mezoteliom fibros intrapulmonar, tumoră fibroasă pleurală inversată. Toate sunt similare structural tumorii benigne fibroase solitare pleurale, care apare de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
În timpul expirului, cupolele diafragmului ascensionează, împingând către cranial bazele plămânilor, în paralel cu micșorarea dimensiunilor cuștii toracice. Împreună cu musculatura abdominală, diafragmul intervine în acte precum: voma, micțiunea, defecația etc. RELAXAREA DIAFRAGMATICĂ DEFINIȚIE. TERMINOLOGIE Relaxarea diafragmatică - sau eventrația diafragmatică, diafragmul ascensionat idiopatic, relaxatio diaphragmatica, insuficiența diafragmului, aplazia musculară neurogenă, hipoplazia musculară diafragmatică, diafragmul „en brioche” etc., reprezintă o anomalie congenitală rară în care o porțiune sau un întreg hemidiafragm este permanent ascensionat, menținându-și continuitatea, inserțiile costale și seroasele pleurală și peritoneală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
produse de electrocauter sau prin traumatizare directă. Gonflarea plămânului, în cazul deschiderii pleurei, pentru evitarea contactului nervului frenic cu acele de gheață a scăzut incidența paraliziei diafragmatice sub 2% [70]. Paralizia poate fi definitivă în 15-25% din cazuri. Paralizia diafragmatică idiopatică apare la adulți și este de obicei unilaterală însă au fost raportate și cazuri de bilateralitate [10, 12, 73]. ETIOPATOGENIE Eventrația diafragmatică adevărată este rezultatul unui defect congenital la nivelul musculaturii unui hemidiafragm. Defectul rezultă prin migrarea incompletă a mioblaștilor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
sau toracică a nervului frenic;infecțioase: difterie, tuberculoză, luess, tifos, poliomielită, herpes zoster, influenza, rubeolă, echinococcus, infecții pleurale etc.;neoplazice: cancer bronhopulmonar N2 (adenopatii mediastinale metastatice), tumori mediastinale maligne, limfoame;diverse: distrofie miotoxică, amiotrofie neurogenă, pericardită, intoxicație cu plumb etc.;idiopatică (probabil infecție virală nediagnosticată) [14, 20, 54, 56, 70]. MANIFESTĂRI CLINICE La nou-născuți eventrația diafragmatică unilaterală mare este însoțită de multe ori de hipoplazie pulmonară ipsilaterală și se manifestă prin insuficiență cardio-respiratorie severă în primele ore/zile de viață, ca
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
de diafragm și care duc, de asemenea, la ascensionarea dobândită a diafragmului:ascensionarea unilaterală poate fi produsă de cauze supradiafragmatice: pierdere de volum pulmonar (atelectazie, rezecție pulmonară, fibroză postradică, hipoplazie pulmonară congenitală), afecțiuni pleurale (pleurezie, mezoteliom pleural); cauze diafragmatice (ascensionare idiopatică, post-traumatică, frenoplastie); blocarea diafragmului (fractură costală, pneumonie, infarctare, abces, peritonită); cauze abdominale (hepatomegalie, splenomegalie, abces subfrenic, tumori abdominale, distensie gastrică sau colonică);ascensionarea bilaterală este cauzată cel mai frecvent de obezitate și sarcină, dar și de boli neuromusculare, boli ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
sondă nazotraheală și dacă ventilația este necesară timp de 3-4 săptămâni postoperator se intervine chirurgical pentru plicaturare diafragmatică [16, 39]. Paralizia diafragmatică bilaterală prin amiotrofie neurogenă (mononevrită frenică) poate fi tratată chirurgical prin frenoplicatură bilaterală [75]. În paralizia diafragmatică bilaterală idiopatică Celli și asociații au raportat rezultate bune prin utilizarea ventilației externe intermitente negativ-pozitivă [12]. Au fost citate cazuri de reconstrucție a nervului frenic [43] cu grefă nervoasă (sural, intercostal) interpusă [68] sau prin reanastomozare termino-terminală [9] în cazurile de secționare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
55]. Examenul obiectiv poate evidenția o tumoră periombilicală (semnul Sister Mary Joseph),adenopatie cervicală (Virchow) sau masă tumorală perirectală. Uneori, se evidențiază arii nodulare de necroză a grăsimii subcutanate: paniculită pancreatică [2, 56]. SINDROAME PARANEOPLAZICE MANIFESTĂRI TROMBOTICE ȘI TROMBOEMBOLICE Trombozele idiopatice pot fi prima manifestare a unui proces malign ocult, cancerul pancreatic fiind a doua localizare ca frecvență a malignităților însoțită de aceste manifestări, după cancerul ovarian și înaintea celui hepatic [57]. Dintre localizările digestive ale cancerului, cancerul pancreatic se situează
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
posibil ca incidența complicațiilor microvasculare la tineri cu diabet de malnutriție să fie mai redusă din cauza nivelelor lipidice scăzute (15). 2. Diabetul zaharat și hemocromatoza Din punct de vedere etiologic, hemocromatoza prezintă două forme distincte de boală: 1.forma primară, idiopatică sau genetică 2.forma secundară. Asocierea dintre diabet și hemocromatoză a fost pentru prima dată citată de Trosier, în 1871, iar ulterior Hanot a folosit termenul de „diabet bronzat” (20). Diabetul zaharat este frecvent asociat cu hemocromatoza, cu rate variabile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
cu neuropatii ischemice; - colorație cianotică, marmorată la expunere la frig sau permanentă, localizată pe membrele inferioare asociată cu tegumente reci, hiperhidroză întâlnită în livedo reticularis secundare unor boli (periarterită nodoasă, LES, crioglobulinemie, anevrism al aortei abdominale cu embolii colesterolice) sau idiopatice mai ales la femei tinere. Pentru punerea în evidență a modificărilor intermitente în colorația tegumentelor s-au imaginat și pus în practică câteva probe de postură: 1. semnul ischemiei de ridicare Buerger pentru extremitățile superioare: pacientul ridică mâna deasupra capului
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
cu celule gigante; d) disecția arterială e) cauze extrinseci: traumatisme penetrante sau iatrogene (metode invazive terapeutice și diagnostice), compresii externe (sindrom de apertură toracică superioară, sindrom de compresie poplitee); f) alte cauze: boli hematologice și de sistem (policitemia vera, trombocitoze idiopatice, disproteinemii, deficit de antitrombină III, anomalii ale fibrinolizei, tulburări de agregare plachetară, boli maligne, septicemii sau orice afecțiune cardiovasculară care determină reducerea debitului cardiac). 3. Traumatismele arteriale: închise (contuzii), deschise (plăgi) Fiziopatologie Secundar ischemiei periferice acute se produc o serie
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
bun și mortalitate redusă, cu risc minim de amputație de degete. Alte entități clinice incluse în sindroamele de ischemie periferică cronică sunt: arterita cu celule gigante (denumită anterior arterita temporală) și, respectiv, boala Takayasu (boala fără puls, aortopatia și arteriopatia idiopatică medială), boli rare cu incidență între 17,8 la 100 000 de locuitori în cazul arteritei temporale și respectiv, 2,6 cazuri (în special femei, sub 40 de ani) la 1 000 000 de locuitori în cazul bolii Takayasu. În
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
a reducerii frecvenței bolii și a tratamentului eficient al acesteia. Anevrismele infecțioase sunt foarte rare fiind uneori observate în infecțiile cu Salmonella enteritidis, tuberculoză etc. Mai rare sunt dilatațiile anevrismale ale aortei ascendente poststenotice apărute în cadrul valvulopatiilor aortice reumatismale. Dilatația idiopatică a inelului valvular aortic și a porțiunii inițiale a aortei ascendente conturează o entitate cunoscută sub numele de maladie anuloectaziantă a rădăcinii aortice. Există și posibilitatea apariției unor anevrisme congenitale fuziforme prin dilatație poststenotică într-o stenoză aortică valvulară congenitală
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
acestuia, duce la o insuficiență mitrala mai puțin severă, pacienții putând supraviețui timp îndelungat. Porțiunea de țesut necrotic este înlocuită cu țesut cicatricial în 4-6 luni, iar în cazurile cronice, porțiunea de cicatrice retractată nu poate fi distinsă de ruptura idiopatică a corzilor tendinoase. Ca rezultat al ischemiei cronice se pot rupe numai corzile tendinoase la originea lor pe un mușchi papilar, care de altfel, este intact sau cicatriceal. De asemenea, poate să apară și o ruptură idiopatică a corzilor tendinoase
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
distinsă de ruptura idiopatică a corzilor tendinoase. Ca rezultat al ischemiei cronice se pot rupe numai corzile tendinoase la originea lor pe un mușchi papilar, care de altfel, este intact sau cicatriceal. De asemenea, poate să apară și o ruptură idiopatică a corzilor tendinoase pe fondul unei cardiopatii ischemice. În majoritatea cazurilor, în timpul producerii IM acut, ischemia mușchiului papilar este insuficientă pentru a produce ruptura acestuia, însă el devine progresiv fibrotic, necontractil, subțire și alungit (disfuncțiile de mușchi papilar). Apare apoi
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
Concentrația medie a alaninei plasmatice à jeun variază între 150 și500 μMol/l. Valoarea scade progresiv în cursul postului, paralel cu scăderea glicemiei. Hiperalaninemia se întâlnește frecvent în afectarea gluconeogenezei hepatice, în special la copii. Se mai întâlnește în varianta idiopatică a hipoglicemiei cetozice (probabil datorită insuficienței de piruvat) (35). 3. Investigarea metabolismului protidic Determinarea capacității de depurare a plasmei se poate face prin studiul concentrației serice a principalilor cataboliți proteici: uree, creatinină și acid uric. 3.1. Ureea sangvină determinată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
Pericardita acută: A. uscată (fibrinoasă); B. lichidiană. II. Pericardita cronică: A. lichidiană; B. adezivă; C. constrictivă. CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul miocardic acut); C. uremie; D. neoplasme (în tumori primare ale pericardului, tumori metastatice ale pericardului); E. mixedem; F. colesterolică; G. chilopericard; H. traumatisme; I. anevrism aortic (rupt în sacul pericardic); J. postiradiere; K. după
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
caracterizate prin dureri toracice, frecătură pericardică, revărsat pericardic frecvent și modificări electrocardiografice. Pericarditele acute majoritatea secundare altor boli, au tabloul clinic caracterizat prin prezența sindromului pericardic și concomitent prezența fenomenelor generale caracteristice afecțiunii cauzale. Cele mai frecvente cauze sunt: forma idiopatică, virală, tuberculoasă, infecțiile bacteriene, neoplaziile și uremia [10, 20]. PERICARDITA ACUTĂ USCATĂ Afecțiunea pericardului în care foițele pericardice sunt îngroșate de depozite fibrinoase, care nu au consecințe hemodinamice. Sindromul pericardic din pericardita acută uscată este caracterizat prin prezența a trei
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
stâng; - Puncția pericardică: este cea mai sigură metodă care confirmă diagnosticul de pericardită exsudativă; se preferă procedeul Marfan (subxifoidian). Studiul lichidului pericardic ne oferă elemente importante de diagnostic etiologic: - aspectul lichidului pericardic: - seros: insuficiență cardiacă, mixedem, alergică; - sero-sanguinolent: pericadită acută idiopatică, pericardite virale, pericardita TBC, sindromul postinfarct miocardic (Dressler), uremie, boli de colagen; - hemoragic: neoplasme, post-traumatic, supradozarea anticoagulantelor, TBC, anevrism aortic rupt, alte etiologii după puncționări multiple; - exsudativ (cu conținut de proteine peste 3 g%): TBC, neoplasm, post-rontgenterapie; - exudat purulent: bacteriană
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Mai frecventă la tineri, apare în cursul unui puseu de reumatism articular acut, precedat de o angină streptococică. Este prezent întotdeauna un sindrom biologic inflamator: ASLO crescut, VSH accelerat, fibrinogen crescut, PCR prezentă. Evoluția este în general benignă. Pericardita acută idiopatică Ea realizează un tablou clinic și evolutiv destul de particular, dar etiologia rămâne adesea necunoscută. Debutul este brusc cu durere toracică și febră. Frecătura pericardică este netă, iar revărsatul pericardic de importanță variabilă. Adesea se asociază o atingere pleurală sau pulmonară
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cardiologie, sub aspect epidemiologic, patogenetic, clinic și terapeutic. Cardiomiopatiile dilatative (CMD) constituie un grup heterogen de boli de cauze diverse, caracterizate prin afectarea inițială și predominantă a miocardului. Acestea evoluează spre insuficiență contractilă primară și dilatație cardiacă. CMD poate fi idiopatică sau secundară: alcoolică, peripartum, toxice, anomalii metabolice, inflamatorii și infecțioase, neuromusculare, familiale [10, 20]. CARDIOMIOPATIA DILATATIVĂ IDIOPATICĂ Cardiomiopatia dilatativă idiopatică (CMD idiopatică) este o boală miocardică primară de cauză necunoscută, caracterizată prin dilatația VS sau biventriculară și insuficiență contractilă [20
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
de cauze diverse, caracterizate prin afectarea inițială și predominantă a miocardului. Acestea evoluează spre insuficiență contractilă primară și dilatație cardiacă. CMD poate fi idiopatică sau secundară: alcoolică, peripartum, toxice, anomalii metabolice, inflamatorii și infecțioase, neuromusculare, familiale [10, 20]. CARDIOMIOPATIA DILATATIVĂ IDIOPATICĂ Cardiomiopatia dilatativă idiopatică (CMD idiopatică) este o boală miocardică primară de cauză necunoscută, caracterizată prin dilatația VS sau biventriculară și insuficiență contractilă [20]. Etiologie - Miocarditele infecțioase; - Anomaliile imune; - Predispoziția genetică. Tablou clinic Debutul - insidios prin semne de debit cardiac scăzut
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]