614 matches
-
au ca valori de bază libertatea de opinie și de exprimare, deci le este permisă portretizarea și caricaturizarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, musulmanii își fundează opiniile pe prevederile islamului, care "interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret". Ceea ce pentru un creștin este permis, pentru un musulman este o insultă impardonabilă. Dialogul dintre poziții este imposibil: ceea ce este acceptabil pentru unii este inacceptabil pentru ceilalți și viceversa. Așadar, obiectivitatea discursului jurnalistic presupune
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
naționalist. Manualele alternative introduse începând cu 1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé, 1910, p. 49), fascinația războiului și cultul eroismului militar, atât de pregnante în discursul naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde centralitatea narativă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puterea de a schimba bestia și că însăși cultura transfigura instinctele"80. Era postmodernă, avertizează filosoful francez, este a vidului existențial, ca ultimă fază a democrației. Delirul mascator al nimicului a apărut din lungul hedonism al consumatorismului occidental, culminând în "idolatria valorilor juvenile". Dacă burghezul a fost figura centrală a modernismului, locul i-a fost luat, în postmodernism, de adolescentul fără personalitate: "Le Bourgeois este mort, vive l'Adolescent!"81 Înlocuirea conceptului de popor cu acela de jeunesse, observa și Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
religie a epocii moderne, care a convins milioane de oameni. Nu este realist să crezi că ea va dispărea Într-un interval rezonabil. Dar nu mă pot Împiedica să constat - privind lucrurile Într-un mod rațional - că este o simplă idolatrie. În spatele acestui chip nu se află nimic altceva decât speranțele, visele și credințele celor care l-au cioplit. Astăzi Îmi amintesc cu nostalgie de anii când eram naționalist; nu regret nimic și nu vreau să mă dezic de o parte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
evrei din diasporă care s‑au detașat de lege și de templu. Majoritatea eleniștilor convertiți se vor ghi‑ da după învățăturile evangheliei și mai puțin după anumite prescripții și porunci ale Vechiului Testament. Desigur, se știe că legea veche interzicea idolatria și confecționarea sub orice formă a idolilor 16, dar nu este mai puțin adevărat, că în ambianța cultică era îngăduit simbolul, mai ales cel de factură orientală cu sens decorativ, dar și cel figurat, chiar cu rol evocativ sau revela
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a înălța mintea omului spre cele veșnice și nepieritoare pentru a înlesni o transcendență menită să ne conducă spre divin, motiv pentru care imaginea este esențialmente liturgică. 3.1. Cum trebuie înțeleasă imaginea în lumina învățăturii biblice? Pentru a evita idolatria în venerarea imaginilor, sfântul Ioan Damas chinul spunea: Nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei! Pentru noi întreba‑ rea care se naște este: cum privim imaginea? Ca operă de artă, ca obiect sacru, sau în ambele sensuri? De‑a lungul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
le‑a arătat miracole extraordinare (...) dar totul a împlinit prin umanitatea ce și‑a asumat‑o pentru aceia care puteau să per‑ ceapă divinitatea numai prin acest mod. Astfel, a venera numai imaginea sensibilă a lui Cristos ar fi o idolatrie, pentru că însuși sfântul Paul spune: de acum înainte, noi nu mai cunoaștem pe nimeni după trup și, dacă l‑am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu‑l mai cunoaștem [astfel]. Cine așadar, ar putea fixa în culori moartea și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
un curent pronunțat spre vest al vânturilor, și, în 1686, explică acest fenomen. 38 Thomas Tenison (1636-1715) arhiepiscop de Canterbury, încoronează monarhii britanici. Este educat la Corpus Christ College, după care studiază medicina. Oponent permanent al Bisericii de la Roma, atacă idolatria practicată de ea ca fiind păgână și o definește ca "Romanism". Este foarte apreciat de regalitate și ia parte activă la conducerea țării. Devenit sfetnicul lui Lady Montagu, are o influență extrem de pozitivă asupra ei. 39 Gilbert Burnet (1643-1715), teolog
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
invizibile (divinitatea) și "realitatea" creștină, vie și corporală, a ființelor politice și a celor obișnuite. Oikonomia revela relația dintre ceea ce am putea numi imaginarul teologic și existență, precum și destinul adevărului Întrupării, atunci când trebuia să fie eficace, împotriva oricărei forme de idolatrie, mai ales în creștinismul primar. Mai mult, noțiunea a contribuit la joncțiunea dintre manifestarea istorică și imanentă a modelului divin (etern și transcendent), exprimată prin categoria temporalității, cu filosofia trinitară și cu christologia; totodată, a oikonomiei discursului religios, ca text
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ființă prin și în fenomenalitatea ideii de joc. Orice formă de joc se concretizează doar prin intermediul imaginației. În toate formele artei, în special în literatură, pictură, sculptură și muzică, simbolul face trecerea de la realitate la lumea magică. De exemplu, în cadrul idolatriei, un simbol este identificat cu un zeu sau descris în asociere cu un personaj mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
element fundamental al puterii comuniste; și chiar dacă este denunțat în 1956 de către Hrușciov* în „raportul său secret”, sub denumirea infamantă de „cult al personalității”, el va lua dimensiuni delirante în cazul lui Mao sau al lui Kim. Aceste practici de idolatrie și de totemism trimit la formele elementare definite de către Emile Durkheim drept „un sistem solidar de credință și de practici relative la lucruri sacre, adică aparte, interzise, [...] care-i unesc într-o aceeași comunitate morală, numită Biserică, pe toți cei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zece îngeri jurând că am avut dreptate nu vor conta. 5. Realismul politic refuză să identifice aspirațiile morale ale unei națiuni individuale cu legile morale care guvernează universul. Așa cum distinge între adevăr și opinie, la fel distinge între adevăr și idolatrie. Toate națiunile sunt tentate - și puține au reușit să reziste mult tentației - să-și deghizeze interesele și acțiunile particulare în scopuri morale ale universului. A ști că națiunile sunt supuse legii morale este un lucru, dar să pretinzi a cunoaște
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
național și impactul asupra puterii naționale contrazice experiența, despre care am dat câteva exemple mai sus5. O asemenea ignorare ar fi o eroare nu mai puțin importantă pentru o evaluare corectă a puterii unei națiuni în relație cu altele decât idolatria naționalistă a caracterului național. Militarismul Militarismul face același tip de greșeală în legătură cu pregătirea militară pe care geopolitica și naționalismul o realizează în privința geografiei și caracterului național. Militarismul este concepția conform căreia puterea unei națiuni consistă, în primul rând, dacă nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vezi controversa de la Valladolid, În cadrul căreia Bartolomeu de Las Casas le-a pledat cauza), a acceptat că și ei sunt bărbați și femei și, prin urmare, a justificat acțiunile prin datoria de a le salva sufletele, de a lupta Împotriva idolatriei, ignoranței și infantilismului lor, precum și Împotriva sacrificiilor umane pe care le practicau! Și ei erau oameni, desigur, dar de un nivel inferior: există, se considera pe-atunci, oameni pe care Dumnezeu i-a condamnat să rămână sclavi, care sunt servili
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai importantă chiar decât cifrele de afaceri ale industriei spectacolului: această schimbare se traduce În termeni de reprezentări sociale și de practici cotidiene. La imageria specifică tineretului trebuie să adăugăm funcția de adunare de tip aproape religios proprie acestor curente. Idolatria, admirația pentru purtătorii de mesaje uneori umanitare, adesea universale, cum sunt considerate vedetele, fac să reapară o nevoie fundamentală de credință la nivelul maselor. Rock-ul este așadar, și În acest sens, un factor ce activează speranța, adevărul și sinceritatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că niște frați Întru consum rock, rap sau techno asemenea cu toțiceilalți ar putea să aibă acces la o astfel de dimensiune, sacră, sursă de respect și de influență. Este și motivul pentru care păstrează În cadrul său această normă egalitară. Idolatria Îi apare ca o metodă de a rămâne sudată, de a alunga orice dorință de diferențiere din rândurile sale. Orice istorie a mișcărilor muzicale mai mult sau mai puțin alternative este străbătută de această pasiune ambivalentă (Chastagner, 1998). Ideea că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu îl privesc pe lider ci pe discipolii săi, pe cei care reafirmă faptul că fenomenul carismatic este o funcție a maselor și nu a liderului. În cele mai multe cazuri este posibil să evidențiem o metamorfoză a carismei inițiale într-o idolatrie organizată. Carisma începe întotdeauna cu un mic grup. Acesta implică inițial liderul și adepții săi apropiați la care ne putem referi ca la un cerc restrâns. În cele din urmă, adepții creează un fel de organizație, în perioada recentă, un
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
entuziasm și spontaneitate marchează încă mișcarea, însă și acestea dispar într-o fază ulterioară. Oamenii se schimbă, dar aceștia sunt de obicei mobilizați. De la mișcare la mobilizare se marchează un alt pas către o organizație formală și foarte adesea către idolatrie. Nevoia de a mobiliza masele în numele unității naționale sau a dezvoltării economice explică de ce multe culte ale personalității s-au răspândit în Africa. În mod semnificativ există multe cazuri de mobilizare a maselor dar foarte puține mișcări de masă. Mobilizarea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un mic grup. Dinamicile de grup explică cum relațiile personale din interiorul grupului se schimbă atunci când dimensiunea acestuia sporește. Sentimentele devin difuze, organizarea crește, o majoritate înlocuiește unanimitatea și se formează subgrupuri. Dimensiunile mari implică o anumită exigență a fabricării idolatriei. Pe măsură ce atracția pentru carismă se extinde, noii convertiți nu mai au un contact direct cu liderul. Acesta devine subiectul propagandei și deciziile sale sunt transmise spre bază de către înaltele autorități. În mod inevitabil apare o ierarhie pentru a trata într-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
carisma la congruența dintre imaginea personalității și aspirațiile maselor, sau interpretând-o ca pe o religie politică organizată 26. Subjugarea de ieri rămâne un fapt istoric, dar este necesar de subliniat că degenerarea leadership-ului carismatic tranzițional către un cult al idolatriei și o conducere tiranică a fost mai frecventă decât rutinizarea carismei în noi instituții. Pentru secolul al XX-lea noțiunea de carismă se aplică doar în cazul a puțini lideri politici. Aplicarea sa unui satrap precum Stalin sau unui commediante
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Stalin sau unui commediante precum Mussolini este înșelătoare. Numărul limitat al liderilor moderni autentici Gandhi, Atatürk, Khomeini și puțini alții transformă tipul de legitimitate carismatică într-unul rezidual. Pentru mulți lideri din ultimele decenii conceptul potrivit este cel de manipularea idolatriei. Dacă extindem analiza la America Latină, găsim numeroase personalități a căror carismă sau absența ei justifică o astfel de cercetare. Unele dintre numele acestor lideri printre care liderii eliberării naționale sunt: San Martin (Argentina), O'Higgins (Chile), Artega (Uruguay), Sucre (Bolivia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de Sion, de Bolintineanu, de toate somitățile cugetării române, mai ales de poeți, celebrează cu emfază Noua direcție inaugurată risum teneatis de d. Bodnărescu, Eminescu, Iacob Negruzzi și tutti quanti!" Ce a urmat, se știe. Receptarea poetului a oscilat între idolatrie și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
odată și-odată, cu această "făcătură", cultul lui Eminescu, un cult din care, la început, ar fi avut de câștigat, zic ei, și mentorul și Direcția nouă... Unii dintre aceștia chiar nu văd altă soluție decât "delenda" pentru totdeauna cu "idolatria mortifiantă" (Z. Ornea) care, vorba deceniului "Șase" (din veacul încheiat), astăzi, mai mult ca oricând, "așa și pe dincoace", ca să fim și noi, în sfârșit, "așa și pe dincolo"!... (Nu-i mai amintim cu nume și prenume, deși Mircea Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subțire (o va demonstra și în alte cărți: Complexul Bacovia și Duminica Mare a lui Grigore Vieru). Cărțile în pronunțare sunt un discurs informat și bine articulat, împotriva celor care, vorbind de cultul (și mitul) Eminescu, consideră această realitate drept "idolatrie mortifiantă", mereu dăunătoare și care, după opinia lor, trebuie să înceteze. Cele 31 de capitole ale ultimei cărți, cu sau fără voia "europenilor" nerăbdători, reprezintă încă o statuie cu identitate valorică, a poetului Mihai Eminescu. O statuie care se numără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]