623 matches
-
după Rusalii, căci atunci ielele (frumușelele) ar strica pe om. Cine a văzut ielele făcînd hore noaptea prin poieni și cîntînd, dacă o va spune, amuțește. Dacă te strigă cineva noaptea să ieși afară, să nu ieși, că te pocesc ielele. Ielele își au casa în munți. (Gh.F.C.) Zînelor li se mai spune și iele, sfinte, șoimane, șoimărițe, dînsele sau ale sfinte. Sînt trei sau nouă: dansează și cîntă pe arie, îmbrăcate în alb. Se scaldă în izvoare și bîntuie prin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Rusalii, căci atunci ielele (frumușelele) ar strica pe om. Cine a văzut ielele făcînd hore noaptea prin poieni și cîntînd, dacă o va spune, amuțește. Dacă te strigă cineva noaptea să ieși afară, să nu ieși, că te pocesc ielele. Ielele își au casa în munți. (Gh.F.C.) Zînelor li se mai spune și iele, sfinte, șoimane, șoimărițe, dînsele sau ale sfinte. Sînt trei sau nouă: dansează și cîntă pe arie, îmbrăcate în alb. Se scaldă în izvoare și bîntuie prin pă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bine să le pui în stratul de ceapă și de usturoi. (Gh.F.C.) De Crăciun și în cîșlegi, freacă-te pe tălpi și la subțiori cu usturoi. (Gh.F.C.) De Rusalii, poartă la brîu și la pălărie usturoi. (Gh.F.C.) Primăvara, cînd umblă ielele, copiii crestează un cățel de usturoi, se freacă cu el pe frunte, pe barbă, pe buci și îl pun apoi la căciulă. (Gh.F.C.) în noaptea de Sf. Andrei se ung cu usturoi țîțînele de la uși și pervazele de la ferestre. (Gh.F.C.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pînă la Sf. Dumitru. Moare cine îl samănă mai tîrziu. Usturoiul e cap și cere cap (de om). (Gh.F.C.) Cine fură usturoi miroase rău după moarte. (Gh.F.C.) Ferești copilul nebotezat de duhuri necurate dacă i pui usturoi sub limbă. (Gh.F.C.) Ielele sînt sufletele femeilor care au făcut vrăji. Ele nu vin la casele cu usturoi și cîntă: „Nup, cusnup, în casă c-usturoi nu mă duc!“ (Gh.F.C.) Ușă Cînd ușa se deschide singură, are să-ți vină cineva. Cînd trăsnește ușa e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lua nimenea mana de la vacă, unge-i țîțele cu baligă de-a ei. în presara Sf. Gheorghe se pun pe tomurluciul* porților și portițelor, apoi pe la grajduri, brazde cu iarbă verde și crengi de răchită, crezîndu-se că, făcîndu-se astfel, apoi ielele nu pot lua mana vaci lor, iară strigoaicele nu pot strica somnul copiilor, visul fetelor și norocul flăcăilor. Dacă cineva cu farmece îți ia laptele de la vacă, apoi ia un brostac*, pune-l într-o oală cu urina vacii, pripește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Scriitori români), Editura Minerva, București, 1972. CAMIL PETRESCU (1894-1957) Camil Petrescu s-a născut la 9 aprilie 1894 la București. A studiat la colegiile "Sf. Ana" și "Gh. Lazăr" și la Facultatea de Filosofie și Litere din București. Opere: Jocul ielelor (1916-1919); Act venețian (1919); Versuri (1923); Suflete tari (1923); Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930); Patul lui Procust (1933); Bălcescu (1948); Caragiale în vremea lui (1957); Un om între oameni (1957); Teze și antiteze (1936); Modalitatea estetică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este de o gravitate prostească, nu pricepe rolurile în care este distribuită. Dragostea Emiliei este pentru Fred, străină, pragmatică, inutil dramatică. Nimeni nu-și poate explica cum o femeie atât de "ștearsă" a devenit femeia divină pentru G.D. Ladima. Jocul ielelor Jocul ielelor este o dramă de conștiință care are ca punct de plecare unele concepții utopice nerealiste. Este o dramă de conștiință, referitoare la conceptele de justiție și iubire privite în mod absolut; o dramă ilustrată de antinomiile dintre condițiile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o gravitate prostească, nu pricepe rolurile în care este distribuită. Dragostea Emiliei este pentru Fred, străină, pragmatică, inutil dramatică. Nimeni nu-și poate explica cum o femeie atât de "ștearsă" a devenit femeia divină pentru G.D. Ladima. Jocul ielelor Jocul ielelor este o dramă de conștiință care are ca punct de plecare unele concepții utopice nerealiste. Este o dramă de conștiință, referitoare la conceptele de justiție și iubire privite în mod absolut; o dramă ilustrată de antinomiile dintre condițiile realității concrete
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
plan familial, Gelu Ruscanu oscilează între a păstra nepătată memoria tatălui și a renunța la publicarea scrisorii. Tema dramei: destinul individului superior într-o lume meschină, în care încearcă să-și impună valorile: iubirea, dreptatea, justiția socială, demnitatea umană. Jocul ielelor este alcătuită din trei acte și douăsprezece tablouri. Acțiunea se petrece în București, în anul 1914, în redacția ziarului Dreptatea socială. Gelu Ruscanu este directorul ziarului, Praida, Penciulescu, colegi de partid (toți sunt socialiști). Adept al ideii dreptății absolute, Gelu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Camil Petrescu. Eroul este de tip superior, caută un ideal, se raportează la lumea meschină, este lucid, intransigent față de sine însuși, incapabil de compromis, cu un simț al datoriei morale. Camil Petrescu impune în teatrul românesc "drama absolută". În Jocul ielelor, Gelu Ruscanu dezlănțuie o campanie de presă cerându-i lui Saru-Sinești, ministrul Justiției, să demisioneze, amenințându-l că va publica o scrisoare care dovedea că acesta și-a omorât mătușa pentru a beneficia de moștenire. Rivalii vin cu alternative ca să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pot să scriu decât ceea ce gândesc" va fi un reper important în programul estetic al lui Camil Petrescu. Caracterizarea lui Gelu Ruscanu Titlul piesei este exprimat sugestiv într-un motto așezat în deschiderea volumului de versuri: "Jocul ideilor e jocul ielelor". Titlul sugerează crezul artistic al lui Camil Petrescu. Simpatizant al ideilor socialiste, director al ziarului Dreptatea socială, Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei. Portretul fizic este reliefat în didascalii, un portret care scoate în evidență și trăsături morale: noblețea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat". Tiparul de idealitate a lui Gelu Ruscanu vizează "un ideal, gândit ca etern și pur, static în perfecțiunea lui astrală" (Elena Zaharia Filipaș). Suflete tari În timp ce protagonistul Gelu Ruscanu din Jocul ielelor era obsedat de dreptatea absolută, Andrei Pietraru din piesa Suflete tari aspiră iluzoriu spre iubirea absolută. De data aceasta, drama se consumă la nivelul propriei subiectivități și în final eroul eșuează. Suflete tari se vrea o replică la opera lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu sare și cu piperi, aducând-o în imposibilitatea de a vorbi. Când vin feciorii din cărăușie, face gesturi prin care ar vrea să spună ce s-a întâmplat și nora cea mică le tălmăcește în felul ei. Zice că ielele i-au luat gura și picioarele, dar ultima ei dorință este de a lăsa fratelui mai mare locul și casa dinspre răsărit, celui mijlociu pe cea dinspre apus , iar perechii mezine casa părintească. Baba muri chiar în acea zi, și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
amenitate de Al. Paleologu, Al. George și Nicolae Manolescu pe marginea acestui subiect. Ca un preambul, să subliniem că autorul volumului de eseuri Spiritul și litera constată, pe urmele lui G. Călinescu, tenta autobiografică a pieselor Suflete tari și Jocul ielelor, ca și a câtorva lucrări epice.121 Nu ignoră nici latura donquijotească a personalității lui Camil Petrescu, amănunt ce îi va servi perfect drept concluzie a sugestiilor sale: Poziția aceasta e un donquijotism, poate nu totdeauna aparent, dar funciar; comportarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
temei. Așa cum se desprinde și din titlul capitolului (Eros și luciditate), inclus în volumul Semne și repere, exegetul intenționează să elucideze un subiect pe cât de vast, pe atât de ambițios: iubirea, sub toate formele în care se manifestă de la Jocul ielelor și până la a doua variantă a Actului venețian din 1947, ca și raporturile complexe dintre conștiință și pasiune. Unde sfârșește rațiunea și când apare patologicul, sau dacă luciditatea exercită vreun control asupra erosului descătușat sunt întrebări care îl frământă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un smârc? Ai ochi? Vorbește!"216 Figura duhului patern se constată lesne în Jocul ielelor. Dramaturgul insistă în câteva indicații scenice asupra apariției defunctului Grigore Ruscanu, specificând că mișcările și gesturile tatălui trebuie să se desfășoare în paralel cu acțiunea propriu-zisă, în care protagoniști sunt Gelu și Maria Sinești. Toate piesele de mobilier și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tânăr și ar fi vrut să cunoască mai mult din bucuriile vieții. Toate aceste raționamente legate de duhul din Elsinore îl obligă să recunoască într-un monolog că "Nu-i bine, și a bine nu menește." În finalul piesei Jocul ielelor, spectrul lui Grigore Ruscanu repetă scenic gestul sinuciderii prin împușcare, în sincronie cu apariția prematură a luceafărului de noapte. Semnul apocaliptic însoțește dispariția imaginară a tatălui și anunță o a doua moarte, pe cea a lui Gelu. Terifiată, Maria Sinești
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să cânți din mine decât dintr-un flaut? Botează-mă cu numele oricărui instrument voiești, oricât m-ai zgândări tot n-ai să mă poți face să cânt."226 Două reprezentări arhetipale de factură hamletiană ușor de urmărit în Jocul ielelor sunt "dramul de rău" și "Danemarca-i o închisoare". Constatând cu dispreț că lui Claudius băutura nu-i displace, închinând prea des la ospețe, Hamlet consideră că făptura umană, oricâte virtuți ar avea, poate fi umbrită de o simplă pornire
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
secolului trecut, Paul Georgescu declara apodictic, însă cu prea puține argumente, că autorul Ultimei nopți...este cel mai eminescian scriitor român: "Problematica și tipologia eminesciană nimeni, în literatura noastră, nu le-a dezvoltat cu atâta afinitate ca autorul dramei Jocul ielelor. Mioara e Scrisoarea V, Act venețian reia Luceafărul, Ladima e Dan/Dionis, Ștefan Gheorghidiu, în războiul transilvan, reamintește (chiar și în pasiunea lui pentru îngerul-demon) de Toma Nour."246 Măcar la nivelul comparației dintre Luceafărul și Act venețian, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
noapte..., ediția citată, pp. 333-334 56 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 309 57 Idem, p. 311 58 Idem, p. 313 59 Cf. Al. Paleologu, Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970, pp. 127-134 60 Camil Petrescu, Jocul ielelor, în Teatru, vol I, ediția citată, p. 240 61 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 238 62 Idem, p. 329 63 Idem, p. 323 64 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 226 65 Idem, p. 240 66
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Eminescu, București, 1970, pp. 127-134 60 Camil Petrescu, Jocul ielelor, în Teatru, vol I, ediția citată, p. 240 61 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 238 62 Idem, p. 329 63 Idem, p. 323 64 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 226 65 Idem, p. 240 66 Charles Baudelaire, Albatrosul, (trad. de Al. Philippide), în vol. Florile răului, Editura Minerva, București, 1978, p. 11 67 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 99 68 Gaston Bachelard, Apa
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
p. 98 213 Cf. G. W. Knight, op. cit., p. 170 214 Camil Petrecu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 126 215 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 52 216 Idem, p. 131 217 Idem, p. 22 218 Camil Petrescu, Jocul ielelor. ediția citată, p. 236 219 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 16 220 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 252 221 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 197 222 Noțiunea de "duel" este mai greu de adaptat mentalității românești
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
citată, p. 126 215 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 52 216 Idem, p. 131 217 Idem, p. 22 218 Camil Petrescu, Jocul ielelor. ediția citată, p. 236 219 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 16 220 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 252 221 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 197 222 Noțiunea de "duel" este mai greu de adaptat mentalității românești. "Ceva din structura psihică a românului l-a ținut departe de practica duelului." v. A. Oișteanu, Duelul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Anamorfoze, Editura Meridiane, București, 1975, trad. și posfață de Dan Grigorescu, p. 74 226 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 121 227 Idem, p. 40 228 Se apreciază că, în contemporaneitate, același rol îl preia presa. 229 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 237 230 Camil Petrescu, Teatru, vol al III-lea, Fundația pentru literatură și artă, București, 1947, p. 290 231 Cf. G. Bachelard, Apa și visele, ediția citată, p. 86 232 William G. Doty, Mythography. The Study of
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îngerească. Ioana îi mărturisește că aude voci de sfinți și că are misiunea de a-l însoți pe Delfin la Reims, spre a fi încoronat. La rândul lui, Gilles crede în îngeri și sfinți, dar, spre deosebire de Ioana, și în diavoli, iele, pitici, lemuri care îl ating și-i șoptesc ceva nedeslușit. Înveterat în ale răului, Gilles o imploră să-l izbăvească și să-l accepte ca însoțitor și discipol. După victoria de la Orléans, cei doi pierd bătălia de la porțile Parisului, suveranul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]