930 matches
-
cafeaua și tutunul parfumat, ci și atmosfera de intimitate și bun gust, de discreție și de împăcare; așa se făcea că la Hamie intrau fără deosebire toți marii boieri, negustorii cu cheag și negustorii străini găzduiți în hanul măriei sale. Fostul ienicer îi primea zâmbind, sugerând fiecăruia că fusese așteptat în mod deosebit. Nici în încăperile mici, nici în sala mare de la intrare nu se ridicau glasurile, doar din când în când se auzea câte o tuse seacă sau cum cineva își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul de întâmpinare al fostului ienicer și se opri în mijlocul sălii ca să-și obișnuiască ochii cu întunecimea încăperii, căci afară lumina soarelui de toamnă era parcă amplificată nesfârșit de aurul frunzelor grădinilor. — Unde vor să se așeze înălțimile voastre, acolo o să se facă într-o clipă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu ne-am văzut. Plecându-se încă o dată, aproape gemând, fostul ienicer se pierdu printre brocarduri. Stolnicul zâmbi plictisit, iar spătarul, la un semn discret al ne-potului, începu conversația în grecește pe un ton foarte scăzut. — Domnia ta spui că ai fost la Atena după ce s-a întâmplat nenorocirea? — Da, am fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ton foarte scăzut. — Domnia ta spui că ai fost la Atena după ce s-a întâmplat nenorocirea? — Da, am fost, răspunse Ianache. Ce nu a făcut timpul mai bine de două mii de ani au făcut venețienii într-un ceas. Cu toată răscoala ienicerilor, turcii erau hotărâți să reziste și toată flota venețiană era ținută de către tunurile din port la distanță în larg. Akingiii și-au făcut conștiincios datoria până într-o zi, când, ca prin farmec, trei vase mari de luptă venețiene părăsiră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
afumat, a spus că el e ăl de-a dat foc Sloboziei acum trei ani, de era să ardă și biserica făcută de Leon Vodă - pomenit să-i fie numele. Boierii sorbeau cu buzele strânse cafeaua tare și fierbinte. Fostul ienicer își trase sufletul, respiră adânc și-și drese glasul. În timp ce povestea, realiză că de fapt avea în fața lui pe cei mai mari oameni ai țării și că aceștia n-au intrat întâmplător în prăvălia lui, doar de dragul cafelei. — Știu, jupâne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământ și așa aplecat de mijloc ridică doar capul și șopti printre dinți: — Măria ta, să trăiești, măria ta... — Cum? — Am vrut să spun să oprești, măria ta, pentru o săptămână vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul Dumitru. Te duci acum la spătărie și dai poruncă să stea vânzarea grâului de la jitnițele domnești și-o oprești și măria ta. Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe urmă, afacerile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajunge ce au, trec Dunărea și jefuie satele noastre? Sau poate în inși care, în loc să-și curețe țara de tătari, își dau foc legați de stâlpi, zic ei că pentru dreapta credință... Știu, a venit vremea împărăției sultanului să cadă, ienicerii s-au răsculat, l-au tăiat pe marele vizir, au schimbat chiar și sultanul și tot nu s-au potolit. Ar fi de ajuns doar un bobârnac ca iar să bată clopotele noastre la Constantinopol. Dar cine să-l dea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le dă Domnul Cantacuzinilor gândul cel bun, mâine se acoperă ceva din golul visteriei înaltului și prea luminatului sultan și asta după dorința sa, adică o să fie pace în Valahia Mare. Brâncoveanu făcu semn că dorește să plece iar fostul ienicer îl conduse, făcând temenele la fiecare trei pași și-i ținu chiar el scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și se așeză. Mersul acesta nervos nu trebuie să-l știe nimeni, nici Hamie. Lumea trebuie să-l creadă calm și moale. Își aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu care împăturise și pusese la loc răvașul la cingătoare: — Cum l-ai prins? ridicase el glasul. — Mai încet, măria ta, că nu ești răposatul Șerban Vodă, ușurel... M-a costat o pungă de taleri. Îți dau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La curtea mea n-or să fie vânzători, că eu nu am taine, ce se vorbește în divan află tot târgul”. Prin Hamie, bineînțeles. Dar Hamie, la ceasul în care se îmbina în zori noaptea cu ziua, primea niște foști ieniceri albanezi de-ai lui Köprülü și nimeni nu știa ce sfătuiau împreună. Acum că a murit, urmașii lui chipurile - pentru că n-avea urmași, fiind scopit de mic, de când fusese la școala de ieniceri - au vândut cafeneaua. A cumpărat-o un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zori noaptea cu ziua, primea niște foști ieniceri albanezi de-ai lui Köprülü și nimeni nu știa ce sfătuiau împreună. Acum că a murit, urmașii lui chipurile - pentru că n-avea urmași, fiind scopit de mic, de când fusese la școala de ieniceri - au vândut cafeneaua. A cumpărat-o un albanez cu banii dați de vodă și zvonurile se nasc parcă mai bine acum. Și se mai spune că vodă a pus și un grec să deschidă încă o cafenea. Și acolo slugile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu înțeleg. — Uite, domnul tău, Constantin Vodă Brâncoveanu, are aur, îl cumpără pe marele vizir, pe sultana validé, pe marele muftiu, pe toți, dar își dă copila de nevastă lui Duca. De ce? — Politică... — Politică? Da, da, marele vizir e din ieniceri albanez turcit, Duca și el este albanez, albanez creștin. Se pare că ne scapă ceva din gândurile lui vodă Constantin. Nu este vorba doar de sare. Se pare că momeala cu sarea o înghiți domnia ta, eu nu prea cred în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase ani de pe undeva din părțile de răsărit ale împărăției sultanului. A fost vândut ca rob unei căpetenii de ieniceri. Acesta l-a dat două zile pe săptămână să învețe carte pe lângă un dascăl de la școala copiilor de casă, în rest îl punea să-i facă toate treburile casei. Se spune că deși era copil îl ținea nemâncat și-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două zile pe săptămână să învețe carte pe lângă un dascăl de la școala copiilor de casă, în rest îl punea să-i facă toate treburile casei. Se spune că deși era copil îl ținea nemâncat și-l bătea în fiecare seară. Ienicerul se purta așa pentru că într-o bătălie fusese lovit la cap și în urma loviturii își pierdea treptat vederea. Spre seară se spune că nu mai vedea nimic. Și cum sta ienicerul la ceasul apusului și se ruga în genunchi, un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl ținea nemâncat și-l bătea în fiecare seară. Ienicerul se purta așa pentru că într-o bătălie fusese lovit la cap și în urma loviturii își pierdea treptat vederea. Spre seară se spune că nu mai vedea nimic. Și cum sta ienicerul la ceasul apusului și se ruga în genunchi, un câine se repede la el să-l muște fără ca ienicerul să-l vadă. Copilul, crezând că e turbat, se repede la câine și-l prinde cu mâinile goale de fălci ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cap și în urma loviturii își pierdea treptat vederea. Spre seară se spune că nu mai vedea nimic. Și cum sta ienicerul la ceasul apusului și se ruga în genunchi, un câine se repede la el să-l muște fără ca ienicerul să-l vadă. Copilul, crezând că e turbat, se repede la câine și-l prinde cu mâinile goale de fălci ca să-și apere stăpânul. Cu mâinile în fălcile încleștate a început să țipe după ajutor. Când au venit oamenii au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a uitat și la copilul plin de vânătăi de la bătăile primite și a spus că a fost turbat câinele și că și copilul o să turbeze. Dar că el îl cumpără cu un galben ca să vadă dacă îl poate vindeca. Ienicerul dăduse pe el trei galbeni și nu voia să se învoiască, prietenii însă l-au sfătuit să l dea. Așa a ajuns băiatul la Mavrocordat, care l-a dus la maică-sa acasă. Femeia a văzut copilul și s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-sa acasă. Femeia a văzut copilul și s-a speriat. Alexandru i-a spus că de fapt câinele nu fusese turbat și pentru o clipă femeia s-a liniștit, ca apoi să se sperie mai tare de ce ar putea face ienicerul când o să afle. Că așa este Stambulul, se află tot ce n-ar trebui să se afle. Și când a auzit Mavrocordat tânguielile mamei lui a luat băiatul și l-a dus la Patriarhie. Era pe atunci patriarh tot Dionisie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că sunteți neamuri. Eh, suntem, pe departe. Vezi cum își bate joc sultanul de credința noastră. Schimbă patriarhii după cum poftește... — Patriarhul l-a botezat Andrei; băiatul nu și aducea aminte dacă fusese creștin sau nu și nici cum îl chema. Ienicerul nu-l striga decât: ghiaur împuțit. Știa doar să citească arăbește. Ca să i se piardă urma, l-au trimis la Sfântul Munte la mânăstirea Ivir. — Grozav i s-a mai pierdut urma, n-am ce zice. Ce ți-am povestit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de năvălitori și pe când sărbătorea izgonirea armatelor regelui Sobieski, capugiul venit de la Istanbul intră în sala mare a palatului din Iași, îi puse pe umăr năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon, apoi ca un lătrat necruțător al soartei, ajunse în sala mare din iatacul doamnei: „Mazilit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei Rami Efendi. Că împărăția padișahului se zbate în lipsă de bani și că mutarea sultanului de la Istanbul la Odrii a nemulțumit și mai tare corpurile de ieniceri, bostangii și spahii de la Istanbul, care nu și-au mai primit solda de trei ani. Că marele muftiu Feiz Ullah Efendi a spus în micul divan că dacă s-ar schimba domnul valah, s-ar face rost de aur pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei! — Să trăiești, măria ta, salutară cei doi căpitani ieșind cu spatele. — Ce-i asta, măria ta? îndrăzni mitropolitul Theodosie. — Ce să fie, sfinția ta. Mâine în zori pleacă la Giurgiu și la Turtucaia slugile noastre să aducă toate muzicile ienicerilor de acolo ca să cânte a doua zi de Paște la dulapurile din Târgul de Afară. Le plătesc în aur. Vrem să fie sărbătoare mare. Noi și doamna noastră..., aci vodă se opri și privi spre soția sa care, albă ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Târgul de Afară oale cu vin, pâine și ouă roșii și să cânte muzicile turcești! Să afle toată suflarea că mă încuscresc cu toată boierimea din Moldova, că-n vinele mele curge sânge cantacuzinesc și că pot plăti toți ienicerii din Giurgiu și Turtucaia. Doamnă, înștiințeaz-o pe doamna Ilinca Mavrocordat de porunca noastră. Domniile voastre, se întoarse vodă spre Constantin și Ianache Văcărescu, faceți aceeași sărbătoare a doua zi de Paști la Mitropolie în Târgoviște, după care vă întoarceți aci să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Paști să fii la Odrii și să te întorci cum afli că a plecat de acolo imbrohorul împărătesc. Îl prinzi din urmă, numeri câți călăreți are solia, afli pe unde intră în țară... — Pe la Giurgiu, măria ta. — De unde știi? — De la ienicerii din cetate, au și primit scrisoare de la vizir să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor la București. Vodă oftă din greu. — Când te întorci să faci așa ca să ajungi la Giurgiu înaintea imbrohorului. Dai vești printre cunoscuții de acolo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]