1,116 matches
-
cutie în care să-l pun. Nu erau decât lemene în stive și cărbunii care zăceau într-un colț pe jos. Nu aveam altă soluție decât să-l iau cu mine în casă și să caut o cutie din carton. Iepurașul stătea cuminte în brațele mele, încât, ascuns sub palton, mami nu numai că nu l-a văzut, dar nici nu a bănuit că ascundeam ceva. Nici în casă nu am găsit nimic convenabil în care să-l țin, să nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
care să am grijă. Te rog, tata-mare! mă rugam cu vocea tremurând și cu ochii plini de lacrimi. -Spune ce vrei?! m-a întrebat speriat de insistențele mele. Fără să răspund, am scos mâna de sub palton și i-am arătat iepurașul mic și alb, care tremura în palma mea. -Tata-mare, dacă îl pierd să știi că mor! i-am spus repede, tremurând de teamă că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
alb, care tremura în palma mea. -Tata-mare, dacă îl pierd să știi că mor! i-am spus repede, tremurând de teamă că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine, când la iepuraș, uitând să-și răsucească mustața, ezitând în fața mea și a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
știi că mor! i-am spus repede, tremurând de teamă că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine, când la iepuraș, uitând să-și răsucească mustața, ezitând în fața mea și a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă totul. Tata-mare mi-a luat iepurașul din
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă totul. Tata-mare mi-a luat iepurașul din mână și după ce mi-a făcut semn cu capul, am ieșit amândoi în curte. -Îl ascundem în pivniță! mi-a spus. Și fără să mai aștepte să-mi dau cu părerea, a ridicat poarta mare din fier și am
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-Dacă o să-i fie frig? l-am întrebat îngrijorată . -Du-te și adu-i salopeta din magazie și vezi dacă poți să aduci o bucată de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-a întrebat supărat. -Dacă mâine intră mami sau tanti Oala? am continuat să-l întreb. -O să-i fie frică și o să stea ascuns și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
a fost greu să scot salopeta din magazie și să o arunc în pivniță, după care m-am furișat în casă și fără să mă vadă mami, am luat o bucată de cozonac, gândindu-mă că pentru un amărât de iepuraș ar fi mai bun decât pâinea. M-am întors în pivnița fără apă. Tata-mare îi aranjase un culcuș din salopetă lui în colțul dintre nisip si perete. -Mai bine de atât nici că se poate! mi-a spus mulțumit, după ce
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mai bun decât pâinea. M-am întors în pivnița fără apă. Tata-mare îi aranjase un culcuș din salopetă lui în colțul dintre nisip si perete. -Mai bine de atât nici că se poate! mi-a spus mulțumit, după ce a pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul în față și am fugit repede de am luat strachina lui Cartuș, care era plină cu apă. -Îi pui tu alta lui Cartuș! i-am spus când o lăsam lângă culcușul lui
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mine. Tata-mare nu era departe de adevăr, așa că tanti Oala de data aceasta l-a crezut și ne-a lăsat să ne pupăm în liniște și să ne șușotim la urechi nu despre minge, cum credea ea, ci despre soarta iepurașului. A doua zi Matei mă aștepta la școală cu un aer îngrijorat și important pentru soarta urechiatului. În ziua aceea am fost cei mai buni prieteni. L-am lăsat să se uite pe dictarea mea să-și corecteze greșelile fără
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cu dulceață, iar mărul i l-am oferit plină de bunăvoință. Ceilalți colegi ne priveau cu invidie, bănuind că un secret ne lega dintr-o dată, fără să știe ce putea fi. Dacă în fața lui Matei eram sigură pe mine în privința iepurașului, în sufletul meu era o adevărată furtună. Îmi era teamă că îl descoperiseră deja, sau era mort de foame sau de frig ori, în alt nefericit caz, să nu-l găsesc mâncat de pisică sau de Cartuș. Până la prânz i-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
buzunarele doldora, am ieșit în curte și cu ochii în patru și cu urechile ciulite, la prima ocazie am ridicat capacul pivniței și după ce l-am tras încet după mine, am coborât treptele cu viteză, mai să cad în nas. Iepurașul se plimba pe grămada de nisip în care țineau la păstrat morcovii pentru iarnă. Când mi-a simțit prezența, a zbughit-o în culcușul lui sau mai exact în salopetele lui tata-mare. M-am aplecat și l-am luat în
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
spre casă plină de indignare. Pe drum începuse să-mi încolțească sămânța răzbunării. O dată ajunsă acasă, fierbeam de mânie mai rău decât apa pentru ceai. Între două ieșiri la wc am dat o fugă în pivniță și spre satisfacția mea, iepurașul se chinuia să roadă un morcov destul de mare și de gros pentru dințișorii lui de lapte. “Este deștept, se descurcă singur!” mi-am spus mulțumită cel puțin în privința lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-am copiat tot caietul de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-am copiat tot caietul de data aceasta spre satisfacția mamei, care, deja supărată pe mine, reușea cu greu să-și ascundă nemulțumirea. A doua zi la școală, l-am anunțat pe Matei că iepurașul era în perfectă stare și nu avea decât să treacă să-l ia și să-l crească până când putea să facă din el o friptură la cuptor. În ziua aceea prietenia noastră luă sfârșit. La controlul de matematică i-am
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
că eu am luat zece, iar el câteva linii la palmă și două ore la colț, a realizat că îmi neglijase viclenia. Abia peste o săptămână tata-mare a reușit să-mi facă o cutie mare din scânduri și să scaotem iepurașul la suprafață, în bucătăria de vară. Între timp crescuse și se rotunjise ca o minge de rugby, mirându-ne amândoi cât de mult îi priise statul în pivniță. Numai că, într-o duminică dimineața, tanti Oala bătea la ușa noastră
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
salvat! Pentru prima dată, în fiecare după-amiază, eu cu tata-mare ne ofeream serviciile să spargem lemne pentru mami, cât și pentru ei. Eram așa de friciți magazie amândoi că, încet, am început să fiu geloasă, simțind că dintre noi amândoi, iepurașul îl preferă pe tata-mare. Nu-mi manifestam nemulțumirea, de teamă ca acesta să nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate. În primăvară iepurașul devenise mai mare chiar decât motanul Miți, care, imediat ce zărea o
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
încet, am început să fiu geloasă, simțind că dintre noi amândoi, iepurașul îl preferă pe tata-mare. Nu-mi manifestam nemulțumirea, de teamă ca acesta să nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate. În primăvară iepurașul devenise mai mare chiar decât motanul Miți, care, imediat ce zărea o crăpătură la ușa magaziei, încerca să se furișeze, ca să nu-l amintesc pe Cartuș, care atunci când spărgeam lemne stătea cu urechile drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
scuturat de praf, l-a întrebat: -Parcă ai fi venit la furat, măi copile, așa a sărit pe tine?! Nu bănuia că era aproape de adevăr, iar Matei, rușinat, nu știa ce să mai mormăie. Mi-a aruncat o privire de iepuraș speriat și tot scuturându-și hainele, mi-a spus: -Am glumit cu tine, ce crezi că dacă nu am nici mamă și nici tată, bunica mă pune să fur găini?! Și fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a întors spatele
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lui. Nu știam ce sa cred? Matei era șmecher și nu rata nicio ocazie să nu aibă un cât de mic profit. Dacă era adevărat, merită să-i fur un pui, poate se lipsise de o mâncare bună dându-mi iepurașul, dar dacă mințea, atunci avusese ce merită de la Cartuș. În ziua aceea și multe altele după incidental cu Cartuș, eram preocupată să aflu adevărul. Nu știam dacă era un secret. Într-o seară, așezată pe vine, pe marginea trotuarului, le-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
locuia nimeni, urmând ca noi să-l prindem. M-am întors acasă cu inima ușoară pentru că Nuța putea să ne ajute, dar, în același timp, ideea că s-ar putea să nu reușească și să fiu nevoită să-i dau iepurașul care, între timp, devenise un iepure în toată firea, îmi frigea sufletul. În noaptea aceea m-am zvârcolit până la ziuă. Matei îmi crease neplăceri din cauza iepurașului și ce mă îngrozea era că nu știam cum avea să se termine toată
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
că s-ar putea să nu reușească și să fiu nevoită să-i dau iepurașul care, între timp, devenise un iepure în toată firea, îmi frigea sufletul. În noaptea aceea m-am zvârcolit până la ziuă. Matei îmi crease neplăceri din cauza iepurașului și ce mă îngrozea era că nu știam cum avea să se termine toată povestea. La școală Matei, după povestea cu Cartuș, îmi vorbea foarte puțin. Adesea mă simțeam o hoață, cu toate că intențiile lui nu fuseseră prea cinstite, îi dădeam
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
De la distanță o auzeam pe Cameluța care, cu o voce plângăreață, căuta să o convingă pe mama ei de ce își murdărise hainele; bineînțeles fiind departe de adevăr. Trecusem prin atâtea emoții că, în seara aceea mi-am anulat vizita la iepuraș, mai mult de teamă să nu fac altă boroboață și să mă dau de gol. Știam că tata-mare avea mai multă grijă de el decât aveam eu și îi aducea fel de fel frunze și foi de salată. Înainte să
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
e alungată doar de-un susur de izvor, Ca-n ,,Dumbrava minunată”, fluturii-s în voia lor, Păsărelele sprințare, te răsfață-n melodii, Toate parcă vor a spune: Dacă pleci, să mai revii!” Din boscheți, își scoate capul câte-un iepuraș fricos, Din tufiș, o căprioară te privește curios. . . . Valuri vin dinspre câmpie, cu miresme-amețitoare, Iar pădurea te îmbie, c-o mirifică splendoare. . . Anotimpurile, TOATE, toate cu mirajul lor, Au AICI, ceva aparte, îți stârnește APRIG DOR!. . . Vrei s-auzi a
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
IARNĂ în deplinătatea ei? Când ninsoarea o să-și cearnă, ia-te după pașii mei. O CĂSUȚĂ ȘI IZVORUL, dorm având aprig străjer, Viscolul, dansând zăpada, trosnind crengile de ger! . . . Păsările zgribulite, vor să le pui de mâncare, Un mistreț și iepurașii lasă urme pe cărare. Urmărind cum viața curge peste iarnă, înainte, Mângâi tâmplele cărunte, topind gânduri în cuvinte Și te bucuri că și-n iarnă, te trimite-aici un dor, Toate, parcă-ascund o taină. . . Poți pătrunde taina lor! Iar când
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
ce-a-nvățat vulpea la școală, concertul din grădină, omul cu casa în cap, despre flori și culori, șapte gîște în sandale ... dar avea mai multe cărți publicate, numai că nu mi le aminteam eu pe toate ... a, da și “Iepurașul e cuminte, numai cînd se-nvață minte”, care era o capodoperă. Nu știu ce e de făcut! E greu să te bagi în lumea asta cuprinsă de ură, pentru că nu se poate schimba nimic peste noapte, dar probabil că există un plan
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]