758 matches
-
antică, caractere nobile și mari erau răsplătite de acest demos desculț și palavragiu cu ostracismul; imperiul bizantin venit în urmă, e cuibul vicleniei, deșertăciunii și corupției în toate; noul regat grecesc e o jertfă a celei mai obraznice și mai ignorante demagogii..." Că Eminescu avea dreptate în privința incapacității elenismului modern de a se mai ridica la înălțimea grecității antice, stă dovadă și mediocritatea statului de astăzi, ajuns în pragul falimentului financiar. Panslavismul venea, la rându-i, cu geopoliticienii lui, între care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
putere, dacă nu dai de boală. Avem de învățat de la natură, unde totul are un rost și îmbie la dragoste. Natura are muzica ei liniștită, ziua, noaptea, are dreptatea ei, e ca o carte deschisă spre învățătură. Nu poți rămîne ignorant cu un asemenea maestru. Poți să înveți iubirea și e aproape destul, suficient. Căci cine are dragoste are totul. N-am văzut dragoste în politică, doar o sfîșiere de hiene, o continuă luptă și ranchiună. Dar Cerul se cucerește fără
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
scoțând bani din nenorocirea unor oameni. Nu ne-am dat seama că astfel noi înșine ca nație am devenit mai săraci, spiritual și cultural, legându-ne, totodată, numele de niște regimuri netrebnice. Coborârea în iad Prea sentimentali și, uneori, prea ignoranți, mulți au înțeles și practicat greșit naționalismul în Europa interbelică. Rațiunea le-a fost copleșită de pasiune, care, sub impactul devastator al exagerării, a degenerat în patimă. Naționalismul exacerbat i-a făcut să intre într-o sală de marmură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sine", totul este aflat în interdependență, o țesătură de relații. Nu este nevoie de alte reguli decît cele cuprinse în cărțile sfinte. A impune altceva poate însclăvi. Este mai bine să fii dominat decît dominator. Este mai bine să fii ignorant decît "cunoscător". Căci nimeni nu poate cunoaște cu adevărat acumulînd cunoștințe. Or, un ignorant e ca un teren curat pe care se poate reconstrui. "Acolo unde este Nous-ul, acolo este comoara" (Evanghelia Mariei, p.10). Căci nu are importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
studiu de caz la nivelul României, în scopul de a determina nivelul de guvernanță corporativă al companiilor cotate la Bursa de Valori București. Studiul este original prin problematica tratată (spre exemplu: identificarea, măsurarea și oferirea de explicații posibile cu privire la atitudinea ignorantă a companiilor privitoare la practicile de guvernanță corporativă) și contribuie la lărgirea sferei cercetărilor și practicilor de guvernanță corporativă. Documentarea și studiul întreprins au avut în principal următoarele obiective: identificarea deficiențelor care conduc la un nivel nesatisfăcător al transparenței și
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă și adevărată: religia, religiosul se nasc din incultură și din lipsă de cunoștințe. Credinciosul se mulțumește cu credința pentru că este ignorant. Faptul de a te pleca în fața divinităților, a miturilor, a iluziilor ține de o lipsă de informații asupra adevăratelor cauze a ceea ce se întâmplă. Când filosoful demn de acest nume își face simțită prezența, preotul dă înapoi. Când domină clerul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Înalt inteligentă și este fundamental bun), cît și principiul antropic, potrivirea deplină dintre univers și oamenii care Îl populează. Iată Însă că gnosticismul respinge amîndouă aceste principii: chiar atunci cînd Demiurgul gnostic se arată destul de bun, el rămîne inferior și ignorant, În vreme ce ființele omenești nu aparțin acestei lumi. Poziția aceasta a fost definită, tradițional, drept pesimistă și totuși ea reprezintă, evident, o formă extrem de radicală de optimism acosmic, deoarece ființele omenești aparțin unei lumi mai Înalte și mai bune decît aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și analizate de R.C. Zaehner În lucrarea sa clasică Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. Un repertoriu al legendelor populare În care figurează un zeu creator ignorant este dat În articolul meu „A Dualistic myth in Romanian Folklore”, În Dialogue 4/5, 1980, pp. 45-50. 19. Școala istorico-culturală (Kulturhistorisch), numită și „Școala de la Viena”, condusă de părintele Wilhelm Schmidt, a susținut ideea dezvoltării religiei potrivit unor „cicluri
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui punct nevralgic, și mai de temut Încă decît trecerea de la spiritualitate la realitatea psihică. Barbelognosticii susțineau că Neliniștea, zbuciumul psihic al Sophiei, e Însoțită de un avort spontan: rodul acestuia este o creatură masculină, Arhontele sau CÎrmuitorul dintîi (Proarchon), ignorant și Îndrăzneț (in quo erat ignorantia et audacia). Sophia a conceput fără ajutorul unui partener, singurul partener posibil fiind propriul ei zbucium, care este și partenerul fiului ei avortat, Arhontele, cel care clădește pe fundul universului firmamentul și Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pieirii 49. Asistînd la faptele MÎntuitorului, unii dintre Arhonți se lasă convinși de Sophia să părăsească lumea inferioară a Cosmocratorului (CÎrmuitorul Universului). Motivul Arhonților pocăiți este comun În gnosticism, Însă ST oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată, nu o Mamă. Și alte texte gnostice vor insista pe supremația masculinului asupra femininului: „Feminitatea există
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
promovează entități feminine, atît ca importante ipostaze pleromantice, cît și ca principii inferioare care produc „devoluția” Ființei, ducînd astfel la apariția lumii. Distincția este limpede În Prima apocalipsă a lui Iacob (1 ApJc), unde Ahamot este o entitate inferioară și ignorantă, produsă de Sophia 61. La fel, În valentiniana Evanghelie a lui Filip (EvPh) Ehamot este Înțelepciunea, În timp ce Ehmot este „Înțelepciunea Morții”62. Regăsim o distincție de același tip, de astă dată Între Barbelo și Sophia, În AJ63, ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
I.29.4. 110. TT I 77.18 sq. 111. PS 31, p. 28 S.-T. 112. P XIII.45 113. PSem VII.21. 114. Iren. I.30.3-4. 115. Hipp. V.24.14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care se autofecundează, un VÎnt În formă de șarpe; și, În fine, toate acele tratate care nu menționează mitul Sophiei, deși aluziile la el par să fie, de cele mai multe ori, inevitabile. Pentru că dubla caracteristică a Demiurgului este de a fi ignorant și lăudăros, aroganța fiind consecința logică a sentimentului său de unicitate, datorat necunoașterii Mamei și, prin aceasta, a Pleromei pe care Mama o reprezintă, ne-am putea aștepta ca majoritatea variantelor mitului să specifice că el Își ignoră complet originea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de foc scînteietori”6. Ca și În alte texte 7, Demiurgul este numit aici Samael și Sakla(s). HA8 precizează că Samael, „Zeul Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din umbra aruncată de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamantattako) este un animal androgin, arogant și leontomorf 10. Sethienii lui Ipolit și-l reprezintă pe Demiurg ca pe un VÎnt Înspăimîntător cu formă de șarpe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cer și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la mulțimea puterilor ieșite din el, Ialdabaot Își proclamă unicitatea. Mai puțin specifică În privința entităților care derivă din Ialdabaot, STT pretinde că ignorantul Arhonte Își emite GÎndul printr-un Cuvînt care plutește pe deasupra apelor, asemenea spiritului În Cartea Genezei (Gen. 1:2). Acesta desparte uscatul de umed; din primul Își face pămîntul de sub picioare, din cel de-al doilea făurește cerul. Prin intermediul Cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a „psihicului” din antropologia valentiniană, În vreme ce principiul răului este Vrăjmașul, Diavolul, reprezentantul Materiei și al oamenilor „hylici” sau „htonici”. Ignorant, chiar „prost și nebun”, acest Dumnezeu al Legii se arată de obicei dornic să primească mesajul pe care Îl aduce MÎntuitorul, căindu-se sincer și cerîndu-și iertare. El nu este un inamic ireductibil care nu renunță, chiar din poziția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cîte unui sector al lumii terestre sau infernale, iar deasupra lor stă Arhontele numit Tată, Zeu, Demiurg, Rege, Judecător, Lege etc., care este instrument și glas al Logosului În lume200. Arhontele se arată drept și onorabil, Însă este totodată și ignorant. El va fi manipulat de Spiritul Invizibil să producă ființe pneumatice care Îi depășesc propria esență 201. Înclin să consider că Aion este identic cu Arhontele și că a treia creație a Logosului nu e spirituală, ci „psihică din dreapta”, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Textul se desfășoară peste măsură de complicat În detalii, Însă tiparul său de bază e simplu: o opoziție triadică tipic valentiniană (Între pneumatic - psihic - hylic) se găsește reluată În mod repetat și la multiple niveluri. 10. Cercetări cu privire la originea Demiurgului ignorant În articolul său The Origins of the Gnostic Demiurge 202, Gilles Quispel pune apariția Demiurgului În legătură cu informația dată de scriitorul musulman Al-Qirqis@2@n@1@ din secolul al X-lea, care atribuie sectei evreiești precreștine a magarienilor din Palestina ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reușește să adauge o notă de subsol la istoria diteismului evreiesc, semnalat de H. Graetz Încă din 1846. Din păcate, mărturiile samaritene nu oferă nimic care să explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
EvPh, unde este considerat a fi Legea care-i ucide pe cei ce Își caută hrana În ea271. Bricolajul executat de gnostici pe baza textului Genezei este circular, În sensul că servește mai Întîi pentru a stabili că Demiurgul este ignorant, iar apoi dovedește acest lucru prin metodă exegetică. Dar oricît de multe ar explica acest procedeu, trebuie căutate alte motive pentru multiplicarea de către gnostici a entităților divine și pentru Înverșunata apărare a liberului arbitru, combinată cu polemica Împotriva astrologiei. Hans
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
parte, prin repudierea canonului neotestamentar 30. Dintre Evanghelii, Marcion a acceptat numai pe cea a lui Luca, pe care o consideră Întemeiată pe Evanghelia despre care vorbește apostolul Pavel În Gal. 2:2 sq., deși adulterată și ea de iudeo-creștinii ignoranți, oameni induși În eroare de cei doisprezece apostoli care „n-au cunoscut adevărul” (noncognoverunt veritatem)31 și mai ales de Petru, „omul Legii” (legis homo)32. Canonul marcionit mai cuprinde și zece din cele paisprezece epistole ale lui Pavel (Galateni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să treacă prin suferință pentru a o putea mîntui; În ambele cazuri există o Pleromă necunoscută, transcendentă, și, În ambele cazuri, demascării falsei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. CUPRINS - Cuvînt Înainte - Cuvînt de mulțumire - Introducere Capitolul I: Dualismul: o cronologie Capitolul II: Mituri despre gnosticism: o introducere Capitolul III: Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută Capitolul IV: Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul: un pseudodualism Capitolul IX: Cele două religii ale catharilor Capitolul X: Arborele Gnozei Capitolul XI. Nihilismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pricep repede, au instinctul argumentației și vorbirea abundentă, au o curiozitate copilărească (secolul al XIX-lea). În legătură cu educația și instrucția, stereotipurile pun în evidență ignoranța: trăiesc mai mult după legea firii decât după religie (secolul al XVI-lea); aveau preoți ignoranți (secolul al XVII-lea); cu puțină pietate și cucernicie, făcându-și pe tăcute multe cruci și ținând post, inculți, nu se preocupă de învățăturile divine (secolul al XVIII-lea); lipsa sentimentului religios ce ține de chiar esența ortodoxiei. Lipsa de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]