1,391 matches
-
Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele lui de versuri S. cultiva, în spirit modern, mai multe formule poetice, demonstrând un proteism stilistic pe care caută să îl disciplineze într-o „ordine-sinteză”, ordine constructivă, în sensul integralismului lui Ilarie Voronca, dar fără imagismul supraabundent și alchimia demonica a autorului Zodiacului. Se poate vedea la el o căutare ferventa a clasicismului, a durabilității acestuia în forme austere de miniatură, sonet și pastel modernizat. De aceea, critică l-a considerat totuși
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
primelor șase basme, la care mai adaugă încă nouăsprezece, în 1893 ies Alte basme culese din gura poporului, precum și câteva volume de povești și snoave, care îi aduc laude și încurajări din partea lui B. P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Émile Picot. Ele se definesc printr-o accentuată notă realistă și un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
al XIX-lea secol, București, 1898; Émile Richebourg, Vrăjitorul alb, București, [1898]. Repere bibliografice: Traian Demetrescu, Amintiri literare, „Revista olteană”, 1888, 11; Iorga, Pagini, I, 16-17, 21; Al. Macedonski, Basme de D. Stăncescu, L, 1893, 10; Rosetti, Dicț. cont., 173; Ilarie Chendi, Umanitate și progres, F, 1898, 9; Ion Achimescu, În memoria lui D. Stăncescu, „Carmen”, 1899, 10; Lys [Al. Antemireanul], Dumitru Stăncescu, „Epoca”, 1899, 1140; [Șt. Tuțescu], Dumitru Stăncescu, „Ovidiu”, 1899, 19-21; Chițimia, Folcloriști, 371-387; Tomescu, Ist. cărții rom., 156-157
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
Tractatuum in psalmos series altera, psalmus 88 : SL 78, éd. G. Morin, 1958. Ignațiu, Epistulae interpolatae et epistulae suppositiciae, Epist. 9, 5, 2 ; Epist. 10, 2, 3 : éd. F.X. Funk and F. Diekamp, Patres apostolici, vol. 2,. Tubingen, 1913. Ilarie de Arles, Tractatus in septem epistulas catholicas : In epist. Iacobi ; In epist. Iohannis I ; In epist. Iudae : SL 108B, éd. R.E. McNally, 1973. Ioan Cassian, Conlationes xxiiii, collatio 8, 4 : CSEL 13, éd. M. Petschenig, 1886. Ioan Cassian, De incarnatione
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
punct de sprijin demersului nostru. . M. Eliade, Traité d’histoire des religions, Paris, 1983, passim. . Augustin, Commentaire de la première épître de saint Jean, text latin, intr., trad. și note de P. Agaësse, Paris, 1961, SC 75. . Commodian, Instr. 44, 6; Ilarie de Poitiers, De Trinitate 2, 23; 6, 42.43.46; 7, 38; 9, 22; Pseudo‑Ieronim, Exposit. in Cant., hom. 12; Ambrozie, De fide 2, 15. . „Eshatologia creștină primară era o adaptare cristocentrică și o îmbinare a diferitelor tradiții iudaice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de „luminare” a satelor, scoțând, împreună cu Artur Gorovei, „Răvașul poporului” (1907-1909), foaie în care tipărește sfaturi destinate a ameliora muncile agricole, informații diverse, dar autoritățile suprimă publicația, suspectând-o că face agitație politică printre țărani. În 1909-1910 își asumă, alături de Ilarie Chendi, D. Anghel și St. O. Iosif, redactarea revistei „Cumpăna”. Aici semnează proză, articolul Cărți pentru popor, cuprinzând considerații amare privind starea țărănimii. Din 1906, când luase ființă la Iași revista „Viața românească”, își îndreaptă tot mai mult simpatia către
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tipărit. Cuprinsul este mai ales „literar și umoristic”; s-au publicat și numeroase poezii, povestiri și disertații. Selectarea materialelor se făcea de o „comisie critizătoare”, alcătuită din trei-cinci persoane, foarte activă în perioadele când în fruntea ei s-au aflat Ilarie Chendi (1894-1897) și Octavian Goga (1901-1904). Chendi propune transformarea „Rosei cu ghimpi” într-o foaie publică tipărită. El sugerează și titlul, „Echoul tinerimii”, lansând totodată, spre a face față cheltuielilor de imprimare, apeluri cu liste de prenumerare și colectare de
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
scrisă de studentul Ghiță Pop (1891). Această activitate nu a fost bine văzută de autorități, care în 1896 efectuează două percheziții la sediul societății, verificând biblioteca, arhiva și procesele verbale ale ședințelor, multe materiale fiind confiscate, între care „operatele” lui Ilarie Chendi asupra nuvelelor lui Ion Russu-Șirianu și Valer Moldovan, ca și piesa lui Ghiță Pop; sediul a fost sigilat, iar arhiva retrocedată cu aspre observații de respectare strictă a statutelor. Momente de reviriment cunoaște societatea în anii 1901-1904, când își
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
În 1904 este deschis un concurs pentru lucrări dramatice, întrerupt în 1908, reluat în 1913, când premiile vor fi acordate însă din fondurile unor donații. Din prima comisie de premiere, alături de Iosif Vulcan, Vasile Goldiș și Iosif Blaga, făceau parte Ilarie Chendi și St. O. Iosif. Ultimului îi sunt premiate câteva transpuneri din literatura germană (Dragoste cu toane de Goethe, Wilhelm Tell de Schiller). În 1913 apare „Revista teatrală”, publicație ce înlocuiește vechiul anuar al societății. Animatorul revistei, Horia Petra-Petrescu, numit
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
Ion Gorun, Constanța Hodoș, George Moroianu, Zaharia Bârsan. În numărul 13/1902 Al. Davila tipărește un fragment din Vlaicu-Vodă. Se publică traduceri din Gottfried Bürger, Ada Negri, Paul Verlaine; în numărul 32/1902 apare studiul Humorul lui Eminescu, aparținând lui Ilarie Chendi. Odată cu plecarea lui Vlahuță și Coșbuc de la conducerea S., redactorii ascunși în umbra „comitetului” sunt Ilarie Chendi și St. O. Iosif, iar un articol-program semnat de Chendi, Semne bune (1/1903), mărturisește o mai decisă îndrumare a revistei spre
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
din Vlaicu-Vodă. Se publică traduceri din Gottfried Bürger, Ada Negri, Paul Verlaine; în numărul 32/1902 apare studiul Humorul lui Eminescu, aparținând lui Ilarie Chendi. Odată cu plecarea lui Vlahuță și Coșbuc de la conducerea S., redactorii ascunși în umbra „comitetului” sunt Ilarie Chendi și St. O. Iosif, iar un articol-program semnat de Chendi, Semne bune (1/1903), mărturisește o mai decisă îndrumare a revistei spre sursele de inspirație istorică: „Studiul istoriei este cărarea cea mai sigură pe care putem să ieșim la
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Din depărtare, Către pace), sau Octavian Goga, care semnează poemul Cântăreților de la oraș și căruia i se reproduc versuri apărute în „Luceafărul” ș.a. Se alătură Corneliu Moldovanu, D. Nanu, la îndemnul înflăcărat al lui Iorga. Istoricul, adus în redacție de Ilarie Chendi, semnează texte precum Rostul închipuit și cel adevărat al literaturii (34/1903), în care poetul român este îndemnat „să stea cu luare-aminte, ca unul care ar aștepta să i se coboare o revelație, pentru a cuprinde în el sufletul
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Cu începere din 1928, este secretar general de redacție la „Dreptatea”, oficiosul Partidului Național Țărănesc. În noiembrie 1911 devine membru, iar un timp va fi și secretar al Societății Scriitorilor Români. Un șir de note polemice intitulate Opera d-lui Ilarie Chendi (1906), unele apărute inițial în „Epoca”, sunt strânse de S. într-o broșură care a stârnit multe discuții. Cu o dezinvoltură pe care o poate explica doar tinerețea autorului, se expun aici păreri despre rosturile criticii și, mai ales
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
și, mai ales, despre menirea criticului, lectura atentă a operei lui Hippolyte Taine, Jules Lemaître sau Émile Faguet făcându-se simțită în fiece pagină. Dar scopul real al scrierii este unul polemic, iar ținta o constituie activitatea publicistică a lui Ilarie Chendi, judecată în termeni frecvent inadecvați, nedrepți. Următoarea carte, tipărită după un lung răstimp sub titlul Între rețele (1919), adună în paginile ei impresii din război. Vor urma culegerea de portrete Contimporanii (I, 1920) și alta de note și articole
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
păreri, oricând demne de luat în seamă, privitoare la arta scriitorului și la destinul operei. S. apare, din aceste pagini, în postura unui comentator matur, bine orientat în meandrele vieții literare din primele decenii de după 1900. SCRIERI: Opera d-lui Ilarie Chendi, București, 1906; Între rețele, București, 1919; Contimporanii, I, Arad, 1920; Într-un sat de contrabandiști, Arad, [1920]; Pribeag, București, [1920]; Miron Grindea, București, 1921; Oameni care nu vorbesc, București, [1923]; Doine din război, Arad, 1925; Vadul hoților, București, [1926
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Vasile Damaschin (și sub pseudonimul Dan Valentin) ș.a. G. Tutoveanu semnează un număr de medalioane dedicate lui Al. Vlahuță, Ștefan Petică, Al. Antemireanu, iar în articolul Un singur argument condamnă critica literară autohtonă, mai cu seamă „îndărătnicia copilărească a lui Ilarie Chendi”, „savantlâcul parfumat al domnului Eugen Lovinescu”, „indiferența diplomatică a domnului M. Dragomirescu”, probleme dezbătute și în însemnările intitulate Ilarie Chendi, Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu. Alte medalioane literare scrie V. Damaschin. Alături de G. Tutoveanu, eseuri publică I. A. Bassarabescu și
SCRISUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289581_a_290910]
-
Petică, Al. Antemireanu, iar în articolul Un singur argument condamnă critica literară autohtonă, mai cu seamă „îndărătnicia copilărească a lui Ilarie Chendi”, „savantlâcul parfumat al domnului Eugen Lovinescu”, „indiferența diplomatică a domnului M. Dragomirescu”, probleme dezbătute și în însemnările intitulate Ilarie Chendi, Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu. Alte medalioane literare scrie V. Damaschin. Alături de G. Tutoveanu, eseuri publică I. A. Bassarabescu și Constantin T. Moroșanu, în timp ce Olga Alexa și Aurel Greifenberg traduc versuri din Lucrețiu, Horațiu și Properțiu. Revista oferă, de asemenea
SCRISUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289581_a_290910]
-
Davidescu, Scarlat Froda, Tita Bobeș, Dem. Dobrescu, Grigore Gafencu, Mihail Manoilescu, I. Gr. Periețeanu, I. Nădejde, Timoleon Pisani, Adrian Maniu, Hortensia Papadat-Bengescu, Dragoș Protopopescu. Semnatarii primului număr au fost Paul Zarifopol, Perpessicius, Mircea Bârsan, Petre Cătunaru, F. Aderca, Vladimir Streinu, Ilarie Voronca, George Silviu, Șerban Cioculescu, prea puțini continuând pe întregul parcurs. Dintre materialele cu tematică profesională semnalabile sunt În jurul organizării muncii intelectuale, Învățământul românesc în complectă descompunere, Profesori universitari „fără rușine” și profesori universitari „cu”, Premiile literare la noi, apărute
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
chiar „tembelism” în alterările de text etc.), apoi comenta amiabil romanul Moartea unei republici roșii al lui F. Aderca și Drumul cu plopi al lui Cezar Petrescu. Se mai recenzează (semnat T.M., inițialele fiind ale lui Tudor Mușatescu): Restriști de Ilarie Voronca și „Buletinul Institutului de Literatură”, Românii dintre Vidin și Timoc de Emanoil Bucuța (text scris de Camil Petrescu), volumul de nuvele Rătăcire de I. Al. Brătescu- Voinești (comentariu nesemnat). Inaugurând revista presei literare, Ilarie Voronca constată o preocupare simptomatică
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
lui Tudor Mușatescu): Restriști de Ilarie Voronca și „Buletinul Institutului de Literatură”, Românii dintre Vidin și Timoc de Emanoil Bucuța (text scris de Camil Petrescu), volumul de nuvele Rătăcire de I. Al. Brătescu- Voinești (comentariu nesemnat). Inaugurând revista presei literare, Ilarie Voronca constată o preocupare simptomatică pentru criza din societatea românească: morală, de autoritate, a cărții etc. și impută „Vieții românești” de a fi „rămas” la o literatură de nivelul Otilia Cazimir și Olga Vrabie. În numărul 2, fără semnătură, se
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
E. Lovinescu au fost Perpessicius, Ion Pillat, căruia i se tipăresc versuri începând cu numărul 34/1919 (În stepă), Tudor Vianu, care publică de la numărul 45/1920 (De la fereastră), Vladimir Streinu, care colaborează de la numărul 22/1922 (Pe sufletul meu), Ilarie Voronca (Gară de provincie, 44/1922) ori Camil Petrescu, dând o mare parte din Ciclul morții. Discernământul mentorului de la S. se deschide spre formule variate, dacă nu chiar opuse. El decelează modernitatea liricii lui Lucian Blaga, sesizându-i fiorul existențial
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
I, 2003) prezintă amănunțit cele două mari reviste conduse de filosoful culturii („Noua revistă română” și „Ideea europeană”), relațiile lui cu Junimea și în special cu Maiorescu, dar și cu I. L. Caragiale, polemicile cu Mihail Dragomirescu, A. C. Cuza, N. Iorga, Ilarie Chendi, E. Lovinescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga - inclusiv cele pe teme literare, relațiile cu G. Coșbuc, F. Aderca, Ovid Densusianu, N. Cartojan, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu. Sunt luate în discuție creația literară
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
prejudecăților”. O carte de hotar în activitatea lui S. o reprezintă În căutarea formei (1979). Autorul ei se află încă sub tutela lui G. Călinescu în privința relației dintre istorie și literatură, folosește încă fișele cercetărilor pozitiviste în privința lui Ion Heliade-Rădulescu, Ilarie Chendi sau Ion Agârbiceanu. Însă aglomerarea trimiterilor la critica mai nouă și mai ales revelația cărților lui Mircea Zaciu și Adrian Marino sunt semne vizibile ale unui nou drum al criticului. De altfel, încă din 1972 scrisese o carte de
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
semnate de Nicolae Manolescu și Dumitru Micu (Viziuni inedite în romanul românesc contemporan, 6/1964), Tudor Arghezi (Pompiliu Constantinescu, 7-8/1965), Al. Piru (Arghezi, poet universal, 4/1966), Ștefan Aug. Doinaș (Despre structura poetică bacoviană, 6/1966), Ov. S. Crohmălniceanu (Ilarie Voronca, 5-6/1974), Eugen Simion, Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Virgil Nemoianu, Mircea Zaciu, Adrian Marino, Șerban Cioculescu, Mircea Iorgulescu, Gelu Ionescu, Vladimir Streinu, Georgeta Horodincă, Horia Bratu, Florian Potra, Dan Hăulică, Lucian Raicu, Andrei Ionescu ș.a. Traducerilor din literatura universală
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
1921, la ,,Sburătorul”, cu versuri în maniera parnasiana, de înrâurire barbiana. E. Lovinescu îi propune să semneze Mihail Cosma, pseudonim pe care îl va adopta și folosi încă un timp și după plecarea definitivă la Paris, în 1928. Prieten cu Ilarie Voronca (acesta era căsătorit cu sora lui S., Colomba), congener al grupului alcătuit din Ștefan Roll, Șasa Până și Geo Bogza, nutrind o mare admirație pentru Victor Brauner și Tristan Tzara, renunță treptat la formulă tradiționalist-simbolistă, abandonând un intreg volum
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]