822 matches
-
ȘI DEVENIRE "Semnul poetic" a fost definit în opoziție cu semul lingvistic, în funcție de realitatea extralingvistică, reală, empirică (semnul lingvistic), imaginară (semnul poetic): "semnul poetic nu mai trimite la realitatea înconjurătoare, empirică, așa cum o face semnul verbal, ci la o realitate imaginată, în funcție de o semnificație generală pe care semnul poetic o degajă".15 Definirea poeticității presupune o dublă abordare a "semnului", pe de o parte, din punct de vedere semantic, prin identificarea raportului semn-referent, și, în al doilea rând, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ia naștere textul de graniță. Textul literar, specific stilului beletristic, are forță de sugestie și expresivitate, adresânduse imaginației și sensibilității lectorului; atributele definitorii sunt: - ficționalitatea - trăsătură esențială a textului artistic, care nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice - constă în degrevarea limbajului de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Aceasta conferă textului atributul literalității, constând în capacitatea limbajului artistic de a sem nifica altceva decât limbajul comun, uzual. Ficționalitatea este o altă caracteristică esențială a creației artistice. Astfel, textul literar nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat. Acesta poate imita realitatea (raportul realitate-ficțiune este mimetic) sau o poate contrazice/deconstrui (raport nonmimetic între universul ficțional și lumea fizică). Opera literară se alcătuiește prin convergența a două planuri solidare: planul formei (planul expresiei, lumea verbală) și cel al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență surprinde condiția neobișnuită a artistului modern, imaginând actul scriiturii întrun uni vers carceral. În acest context, motivul întunericului și motivul singurătății devin simboluri ale condiției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce și revelează făptura vinovată, imperfectă, limitată. În primul rând, eul poetic apare ca o ființă captivă întro lume ostilă, fără a renunța însă la actul creator. Discursul său liric nu mai caută acum frumusețea, ci „urâtul“ existențial, fiindcă lumea imaginată pare un univers carceral, în care artistul rămâne, iremediabil, prizonier. În al doilea rând, pentru a exprima această viziune, poetul creează un nou limbaj liric, care contribuie de asemenea la modernitatea acestei poezii. Lexicul poetic își anexează, astfel, „teritorii interzise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o lume meschină și închisă în proprile sale răutăți și acte impotente! Agresivitatea sexuală, sexul rece sunt echivalări ale impotenței contemporane! În felul acesta, pasiunea modernă de a mai vorbi despre sex și de a mai consuma sex la modul imaginat își află sfârșitul în manifestarea ei virtuală. Ceea ce moare nu este atât plăcerea de a consuma sex (virtual sau real), cât pasiunea modernă de a vorbi despre sex și de a fi în sex printr-un mod pasional de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înlocuitorilor" în relație cu ceva firesc și autentic. A interpreta și a face o analiză (istorică) sunt două regimuri cognitive diferite. Pentru hermeneuți nu există decât interpretări. Pentru istorici interpretarea se situează la interferența dintre cunoaștere reală, cunoaștere gândită, cunoaștere imaginată. Distincția e pur didactică. Cunoașterea reală ține mai mult de ceea ce este în afara noastră, de ceea ce este acțiune și în acțiune. Cunoașterea gândită este o modalitate de a gândi subiectul. Cunoașterea imaginată este legată de "stilistica" autorului, de expresiile lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la interferența dintre cunoaștere reală, cunoaștere gândită, cunoaștere imaginată. Distincția e pur didactică. Cunoașterea reală ține mai mult de ceea ce este în afara noastră, de ceea ce este acțiune și în acțiune. Cunoașterea gândită este o modalitate de a gândi subiectul. Cunoașterea imaginată este legată de "stilistica" autorului, de expresiile lui originale, de modul cum își transpune în cuvânt subiectul cunoscut și gândit. În concepția lui Foucault, discursurile sunt însoțite de "trei mari sisteme de excludere"159. În opinia mea, ar mai fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vom socoti ca o datorie a noastră să-l întrebăm ce fel de om e, să vedem ce "realitate" îl atrage și cum o apreciază." Forma personală a viziunii artistului este amprenta indeniabilă a operei. Raportul dintre autor și universul imaginat se apropie azi, ca expresie, de concepția lui Wayne C. Booth, prezentă în Retorica romanului: autorul implicat. Iată, și în 1926, convingerea lui Ibrăileanu: "...d. Rebreanu, înzestrat cu o remarcabilă forță de observație și creație, nu are (...) concepția generală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
varianta ei evaluatoare, al dezavuării zgomotoase. Pentru G. Călinescu, literatura este, ca și lumea, tot o scenă, în care actorii pot apărea la rampă împinși de un regizor atotputernic, sarcastic în mărinimie și tolerant în verdict, un deus, asemănător divinității imaginate rîzînd. L'homme pense et Dieu rit. Nimic nu se potrivește mai fericit naturii călinesciene decît această meditație asupra lumii literaturii moderne, în expresia pe care, în a sa L'Art du roman, i-a dat-o Milan Kundera. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
avut un sens." Actul rememorării scenei, prezent cu tot ritualul înfățișat și îndeplinind o certă funcție metatextuală, act recuperator în ordinea temporală, are două concurente narative: pe de o parte, scena în sine (reprodusă ca joc de replici, "obiective" și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un cataclism, este întretăiată de reflecții generale ("Cu ocazia dragostei, femeilor le devine orice indiferent"), de adevăruri intime, reiterate în momente asemenea, de Ioana (" Cînd era deznădăjduită, își începea lamentația obișnuită: <<Nu mă iubești, Sandule>>) și chiar de o scenă imaginată, gîndită de un Sandu care se pune în locul Ioanei, empatic: "Pot reconstitui toată starea sufletească a Ioanei înainte de sosirea ei la Brașov (...). La fiecare stație din lungul călătoriei și-o fi spus: << Pe aici a mers el.>> Și pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se află în câmpul nostru vizual. Sunetul hors-camp5 este un procedeu filmic ce presupune existența unui cadraj destul de strâns că sursa ei să nu se vadă. Deși Eliade nu descrie un cadraj, acesta rezultă inevitabil din ajustarea privirii la subiectul imaginat. Privirea se adaptează natural după obiectul privit. La fel si vizualizarea imaginativa. Dacă, de exemplu, privim inscripția de pe un timbru aflat pe o masă de expoziție, ne vom apropia acel timbru până când putem o vom putea vedea clar. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ai propria reflexie asupra evenimentelor, asupra personajelor. Vizionând un film, de asemenea, ai propria imagine pe care o suprapui poveștii. Și cititorul și spectatorul sunt imaginea perfectă a acelui lector în fabula pe care îl descrie Umberto Eco: în lumea imaginata de un scriitor și, extrapolând, regizor cititorul-și, extrapolând, spectatorul suprapun propria lor lume imaginara și imaginata. Partituri excepționale, atât românul lui Rebreanu, cât și filmul lui Mureșanu vin în fața cititorului-spectatorului cu imagini realist-credibile, născând emoții autentice. Sursă incontestabila de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o suprapui poveștii. Și cititorul și spectatorul sunt imaginea perfectă a acelui lector în fabula pe care îl descrie Umberto Eco: în lumea imaginata de un scriitor și, extrapolând, regizor cititorul-și, extrapolând, spectatorul suprapun propria lor lume imaginara și imaginata. Partituri excepționale, atât românul lui Rebreanu, cât și filmul lui Mureșanu vin în fața cititorului-spectatorului cu imagini realist-credibile, născând emoții autentice. Sursă incontestabila de material didactic, filmul, însă, trebuie utilizat cu discernământ, elevilor făcându-li-se aproape farmaceutic distincția între litera
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să fie aproape necunoscută în Iași. Tehnopolis și-a propus ca prin atragerea continuă de noi locatari în cadrul Parcului ori în imediata vecinătate să creeze un efect de aglomerare a firmelor pe suprafața de 10.000 m.p. Efectul de aglomerare imaginat vizează crearea de noi locuri de muncă și creștere economică, pe măsură ce noi investiții, alături de forță de muncă calificată sunt atrase în Parc sau în imediata apropiere a acestuia. În realitate, parcelele destinate utilizării lor de către firme, aflate în imediata apropiere
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
beneficii și la pierderi. Așadar, se ridică întrebarea legitimă, în ce măsură are dreptul administrația publică a participa la închierea unui contract de asociere în participațiune asumându-și riscul unor pierderi din patrimoniul colectivității locale ieșene? Problema este una reală, iar nu imaginată, dat fiind că decontul pentru operații în participație pentrul anul 2010 evidențiază rezultatele financiare negative ale Tehnopolis, înregistrându-se o pierdere de 359.400,08 lei, iar pentru anul 2011 pierderea a fost de 183.000 lei256. În mod tradițional
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
modul în care contactul cu ,,locurile bune" și ,,locurile rele", descrise mai ales în primul roman al autorului, provocă același tip de reflexe căldură amețitoare, transă, leșin până la pierderea conștiinței. Teoria propusă de Durand postulează ideea unei sinonimii între ,,actul imaginat" și ,,actul verbal", mai exact, Durand definește un concept prin celălalt. Cele trei verbe fundamentale pentru teoretician sunt: a (se) înălța, a coborî și a reuni. Plecând de la aceste considerente, putem observa influența teoriei heraclitiene asupra concepției lui Durand. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
propria moarte și încerc cu răbdare, cu exactitudine, și chiar cu oarecare minuțiozitate să-i stabilesc coloritul exact, modul precis în care se va petrece și îmi închipui lesne mai multe tablouri, dureri diferite sau căderi în inconștiență 309. Ipostazele imaginate ale propriei sale morții sunt reprezentări grafice de mare profunzime. Scrierea lui Blecher devine pictură. E interesant să observăm în acest ultim roman ,,metaforele obsedante" ale degradării și descompunerii eului în drumul său către moarte. Căderea este fără îndoială o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
comună: imaterialitatea. ,,Metafora obsedantă" a acestui text este cea a identității dezirabile. O primă ipostază a eului o avem în imaginea omului negru care apare atât de des în textul blecherian. Interesant este că ulterior, în același roman, prezența feminină imaginată va avea aceleași atribute: Visai că mă găseam pe străzile unui oraș plin de praf, cu mult soare și cu casele albe; poate un oraș oriental. Mergeam alături de o femeie în negru, cu voaluri mari de doliu. Ciudat însă, femeia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tristeți ce vin și trec, lunecând peste spume. Umbrele păsărilor care zboară, ca niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva în spațiu, a rotundei noastre palnete 342. Lumea reală și cea imaginată funcționează după o altă logică. Relația eu real eu imaginat poate fi rescrisă sub forma material imaterial. Reiterant, apare dorința eului de a se desprinde de material: Într-o astfel de lume oamenii n-ar mai fi fost niște excrescențe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care zboară, ca niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva în spațiu, a rotundei noastre palnete 342. Lumea reală și cea imaginată funcționează după o altă logică. Relația eu real eu imaginat poate fi rescrisă sub forma material imaterial. Reiterant, apare dorința eului de a se desprinde de material: Într-o astfel de lume oamenii n-ar mai fi fost niște excrescențe multicolore și cărnoase, pline de organe complicate și putrescibile, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aerul adevărat al lumii 344. Teatrul, bâlciul, cinematograful vor deveni, de asemenea, alternative la realitatea în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să găsească în realitatea imaginată numită metaforic ,,ireal" ipostaze ale unui ,,sine" dezirabil. Este un roman nu numai al metamorfozării realității, dar mai ales al eului creator, aceste trsansformări continue asigurând trecerea către suprarealitatea ultimului roman, desprins parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
morală nu își dobîndește sensul justificabil decît în virtutea motivației antitetice care determină deformarea maladivă și sănătatea psihică. Ceea ce morala numește "Bine" nu este altceva decît contrariul vanității culpabile: mîndria modestă, adică încrederea calmă în propria valoare, nu pur și simplu imaginată, ci realizată, atestată de acțiunile ce decurg din motivele supraconștiente: moralitatea trăită. B) METODA DE ANALIZĂ Pentru filosofie, moralitatea trăită rămîne un fenomen imprecis căreia ea încearcă să-i găsească condiția și să-i deducă preceptele. Pentru psihologia extra-conștientului, moralitatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a formei supraconștient obiective a imaginației este furnizată de faptul că toate creațiile mitice ale popoarelor care posedă o cultură elevată simbolizează diversitatea raporturilor motivările dintre om și divinități, simboluri ale profunzimii misterioase a vieții reale, în funcție de aspectul lor exterior imaginat, miturile sînt adesea foarte diferite, dar întotdeauna identice în sensul lor ascuns. Toate miturile vizează misterul. Interinfluența culturilor, datorită marilor diferențe dintre ele, nu poate fi suficientă ca să explice această conformitate. Spaima față de ambianța neexplicată este accidentală. Ea își are
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]