1,575 matches
-
nuvelele și schițele adunate în cartea de debut se disting întrucâtva de inadaptabilii din proza sămănătoristă, în parte și datorită unei influențe venite de la scriitori germani și ruși. Personajele nu au însă un relief pregnant, prozatorului lipsindu-i atât puterea imaginativă, cât și acuitatea observației. Cu totul rar, câte o notație relevă ceva din polimorful mediu bucovinean. Lirismul, prezent aici, devine preponderent în Printre stropi, volum ce adună un fel de poeme în proză în registru minor. Câteva poezii, publicate târziu
MARIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
a poeziei sale, și anume transpunerea cu rafinament și sensibilitate a unui filon liric autentic, de esență elegiacă. Începuturile poetului trădează o puternică influență eminesciană. Viziunea romantică asupra lumii este complinită de un anumit descriptivism care pe alocuri denunță inconsistența imaginativă și imperfecțiunile formale. În această primă fază, ilustrată de volumele Lumini și Yodler (1935), M. urmărește să comunice idei bine definite, în detrimentul emoției estetice, diluată până la dispariție. Intrarea în pădure (1936) aduce o schimbare, o mai bună decantare a motivelor
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
continuă poveștile de familie în aceeași tonalitate robustă, autoarea realizând un fel de fotografii-instantanee, conturate cu ironie simpatică și tehnici fără pretenții. Un jurnal, pe care M. îl ține încă de la vârsta de doisprezece ani, îi oferă materia literară, prelucrată imaginativ în cărțile sale. Dacă umorul sec al primelor proze reprezenta reacția unei priviri lucide la cenușiul lumii, volumul intitulat sugestiv Schițe de roman (1989) își schimbă tonul, adaptându-l fiecărei situații și lăsând să pătrundă tipuri noi de personaje, fiecare
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
prolifereze haotic, fabulos, se așază ca fundament al unei construcții ce tinde spre contururi imense, visată a fi de o perfecțiune sferică. Astfel, va deschide, la noi, calea disciplinei istorice moderne, chiar dacă, din moment ce se hazarda în ipoteze ingenioase și țesea imaginativ acolo unde informația lipsea, unul sau altul din rezultate a putut să fie infirmat de studii ulterioare. În Istoria critică a românilor, demersul ambiționa să refacă istoria spiritualității românești. După o prezentare a formării statelor medievale românești, cercetarea se concentrează
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
a compoziției și nu direct din problemele puse, din caracterele eroilor sau din specificul evoluției colective înfățișate”, specificul poeziei lui Emil Botta „constă într-un iute joc de măști alternând între grimasă tragică și tiflă ironică, joc susținut cu frenezie imaginativă”. Și o execuție fără drept de apel a unui autor pe care îl crede supraevaluat de critica autoritară a momentului: „Tezistă, sufocată sub o avalanșă de speculații aride, cu inimă artificială și cu articulații rigide, literatura lui Al. Ivasiuc e
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
de la Paris, într-o perioadă în care la Budapesta regimul bolșevic era în continuare atotputernic, consoarta suveranului României să se fi gândit la un proiect atât de tenebros și chiar să fi lansat ideea în circuitul diplomatic european. Oricât de imaginativă și ambițioasă ar fi fost regina Maria, pare cu totul improbabil ca ea să fi putut spera că poate obține ceva de la suveranul englez George al V-lea, ale cărui prerogative „constituționale“ îi limitau drastic implicarea în chestiuni de politică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
logica aristotelică a fizicii clasice, ci logica cuantică, de tip statistic, este de tip cumulativ. Scenele care se Înlănțuie după o lege care ne scapă la fiecare pas sfârșesc prin a genera și a conglomera o nebuloasă emotivă, afectivă, senzorială, imaginativă. Fragmentele, meteoriții, asteroizii, rămășițele de scene, imagini, simboluri, miteme alcătuiesc un nor figurativ care ne copleșește prin el Însuși, nu În virtutea astrului arhetipal inițial din care provin, ci ca nebuloasă remanentă, care ne bombardează imaginația și ne distruge convențiile de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cunoască așadar nu prin concepte, ci prin imagini fantasmatice. Desigur, și psihanaliza presupune reacții emotive (transfer, regresie, abreacție etc.), dar ea le stimulează și le gestionează printr-un discurs noțional (interpretarea Însăși), În timp ce aici ar fi vorba de o explorare imaginativă. Metoda s-ar plasa la nivelul imaginației și nu la cel al intelectului. În sfârșit, cred că o subhermeneutică a imaginarului ar căpăta o eficiență sporită dacă ar fi extinsă de la cercetarea individuală la cercetarea de grup. Aceasta deoarece individul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exemplu, În Renaștere imaginarul era văzut ca o realitate ontologică, care ține atât de psihicul uman, cât și de cel cosmic, ca o forță intermediară Între intelectul cosmic și corpul lumii sau materia. În sensul acesta imaginarul uman, numit vis imaginativa sau phantasticon pneuma, era conceput ca o forță care putea intra În relație cu pneuma mundi, cu anima mundi, cu acea rețea de energii și influențe cosmice prin care poate fi controlat Întregul univers. Imaginarul avea o funcție de-a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a lor În funcțiune, nu? Doru Pop: Textul acesta introductiv s-a dorit a fi tocmai așa ceva. Să Încerc să explic unul dintre mijloace. De exemplu, se poate face o analiză pe nivelul motivațional. Folosind schema motivaționistă, putem deduce structurile imaginative ale unui grup. De altfel, iarăși, chiar ce se Întâmplă aici, la Întâlnirile Phantasma, constituie un gest, un act ce ține de metodologia calitativă. Întâlnirile de la Phantasma aparțin categoriei de interpretare În grup Delphi, o categorie a grupului focus. Grupul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
modul cum gândeau, ce imaginar aveau intelectualii din estul Europei, mai exact din România - e doar un exemplu. Dar, tot cu titlu de exemplu, există chiar o aplicare „pe loc” a tehnicii. Vrem să aflăm care este atitudinea sau structura imaginativă a unui grup; vrem să aflăm cum gândesc profesorii de la Universitatea „Babeș-Bolyai” reforma educațională. Se alege un grup, principalii decani, să zicem, sunt așezați la o masă rotundă, ei discută, totul se Înregistrează, se consemnează și se analizează ca o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Adept convins al filosofiei transcendentale, Humboldt ia de bună ideea, strecurată oarecum În treacăt În Critica rațiunii pure, potrivit căreia sensibilitatea și intelectul ar putea avea o rădăcină comună 3, stipulând nici mai mult, nici mai puțin decât autosuficiența facultății imaginative. Să ne oprim o clipă asupra diferenței deja sensibile dintre maestrul filosof și discipolul ce se dorea antropolog. Pentru primul, e oarecum necesar ca imaginația să fie sau productivă, Însă ca facultate transcendentală (oferind așadar schemele celor douăsprezece categorii ale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii”1. Iar forma limbii (mai cu seamă cea semantico-gramaticală, internă) conține În fiecare moment al istoriei chintesența experienței mundane și imaginative a unei comunități. Pe de altă parte, există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În sine guvernat de principiul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interior sau aș putea privi pentru o clipă măcar cu ochii tăi, am fi șocați, poate, până la nebunie. Dar asta nu Înseamnă că noi n-am opera perpetuu cu o prezumție de comunicativitate. De fiecare dată când vorbim, ridicăm Împreună imaginativ, dinaintea ochilor noștri, o lume. Ea e, În fondul ei, cea pe care credem Împreună că o cunoaștem dintotdeauna; doar o parte infimă, cantitativ, a sa e modificată, scoasă În față, reconstruită de Însuși actul vorbirii. șîl știi pe Petrică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de acreție sau e vorba pur și simplu de o extrapolare de la nivelul psihologiei individuale către una colectivă? Apoi, dacă locurile memoriei apar printr-o anumită decantare la nivelul memoriei colective, te-aș mai Întreba care sunt factorii afectivi, fantasmatici, imaginativi, ideatici, ideologici care determină selecția anumitor locuri și nu a altora? Ceea ce ai făcut În textul tău a fost să definești procesul. Dar mi se pare că un pas prin care ar putea fi continuată această discuție este de a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy end-ul. Inconsecvențele
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
ale funcționării limbajului liric. Simularea și prelucrarea pe calculator a operelor literare este un alt domeniu luat în considerare. În afara unor operații auxiliare, de bibliografie și colaționare, calculatorul poate fi folosit și în identificarea și descrierea unor sisteme macrosintactice: structuri imaginative, de caracterizare, structuri care exprimă punctul de vedere ș.a. Autoarea insistă și asupra contribuțiilor școlii românești de lingvistică și poetică matematică, formată de Solomon Marcus, recunoscută și apreciată pe plan mondial. În volumul Receptarea poetică (1980) perspectiva lingvistică, bazată pe
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
de poeticitatea lui, așa cum consideră lingvistul american, ci și toate celelalte funcții ale limbii (referențială, expresivă, metalingvistică etc.) se modifică, generând poeticitate. Trecând la receptare, sunt urmărite efectele pe care diferitele modificări ale funcțiilor limbii le produc asupra lectorului: senzorial-perceptive, imaginative, participativ-afective sau de surpriză, tensiune etc. Perspectiva axiologică se sprijină pe paradoxul kantian al judecății de gust: „judecata de gust este universală fără raportare la concept”. Sunt prezentate diferitele soluții date paradoxului kantian al judecății de gust - apriorică, subiectivistă, naturalistă
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
eteriștilor, secvențe din pregătirea revoluției de la 1848. G. pare că se lasă în voia amintirilor, urmărindu-le meandrele după cursul capricios al memoriei, de unde și numeroasele digresiuni. Istorisirile, mai întotdeauna adevărate, suferă o transfigurare, chiar dacă memorialistul nu face parte dintre imaginativi. Nu mai puțin expresive decât tablourile de epocă, portretele, cu un accent pus, fără pedanterie, pe înfățișarea vestimentară, sunt interesante în latura morală. Scriitorul e captivat de existențele aventuroase, în care se strecoară și puțin mister: Teodoros, care ar fi
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
înzestrată cu o neobișnuită energie de fixație. Pe de o parte, ea enunță supratema întregii creații - raportul de forțe dintre literatură și viață (indiferent în ce parte înclină temporar balanța). Pe de alta, deconspiră și ilustrează fibra cinematografică a înzestrării imaginative, ca și a tehnicii lui G. El s-a bucurat de o primire excelentă încă din start, deși a rămas multă vreme - printre colegii mult mai prolifici de generație -, autorul unei singure cărți. O carte de care etichetele critice (ca
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
unui tânăr, care însă nu ajunge la împăcarea dintre inimă și minte. Sursa de inspirație este paradigma înțelepciunii de a trăi și a înțelege iubirea din Cântarea Cântărilor și din lirica persană (Omar Khayyam, Hafiz, Firdousi). Exaltarea senzuală și delirul imaginativ, trecute prin gingășia și simplitatea sufletească a poetului-pescar, sunt coordonatele esențiale ale acestor texte. În culegerea de proză scurtă Valetul de pică (1980), predomină obsesia iubirii neîmplinite, pe fondul experienței de război a autorului. Apare aici și nuvela Fata barâșnicului
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
carte căreia i-a păstrat o afecțiune specială. E un roman al iubirii, văzută ca formă esențială de viață cosmică. Sunt urmărite două suflete, căutându-se prin epoci istorice diferite, în întrupări succesive. Reconstituirile de civilizații apuse relevă o putere imaginativă flaubertiană, care face din episoadele narațiunii nuvele relativ autonome, cu numeroase scene crude (o jupuire în Hastinapur, un masacru caldeean al prizonierilor, o flagelație romană, o execuție pariziană prin ghilotinare) și culoare locală. Ciuleandra e un mic roman preocupat să
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
funcție substitutivă - așa cum cuvântul „bun” are în propoziția „Acest cuțit este bun” - pentru un ansamblu de trăsături empirice. Propozițiilor de acest fel (1) li se pot găsi deci, cu relativă ușurință, corespondențele limbajului formal al logicii. Cu un oarecare efort imaginativ este posibilă circumscrierea, prin condiții, în tiparul raționamentului desfășurat și a celei de a doua propoziții (2) în formulări de genul: „Dacă dorești să fii respectat într-un grup care promovează adevărul, atunci... (2)” sau „Dacă dorești să contribui la
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cum am precizat deja, o aranjare a mobilierului într-un anume mod poate să permită sau, dimpotrivă, să îngreuneze comunicarea. În ceea ce privește însă contextul psihopedagogic (spre exemplu, cel creat de un emițător în timpul unei povestiri și legat direct de mesaj, context imaginativ, dar care se întrepătrunde cu cel real, oferind elemente de autenticitate comunicării), lucrurile sunt mai nuanțate; acest context poate să depindă, într-o măsură mult mai ridicată, de actorii comunicaționali sau de condițiile sociale care anticipează structuri comunicaționale. Iată câteva
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unui curs prezentat oral etc.; - utilizarea informațională a scrisului, care presupune înregistrarea experienței (într-un raport de activitate, spre exemplu), analizele, utilizarea persuasivă a scrisului etc.; - utilizarea personală a scrisului, ce se observă în special în jurnale și scrisori; - utilizarea imaginativă a scrisului, care presupune redactarea unor povestiri/elemente de proză și poezie. Este evident că fiecare utilizare este determinată de un anumit context și are un anumit nivel de adecvare în funcție de scopurile pe care ni le propunem. În același timp
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]