1,581 matches
-
în palimpsest (cele feminine, de pildă), scenele caligrafiate bogat, trimiterile istorice și autobiografice întrețesute în pânza lirico-nostalgică a textului participă la individualizarea acestei scrieri, definită ca „o pastorală citadină” (Ion Vartic). În sfârșit, în publicistică și eseuri, vademecumuri erudite și imaginative, B. practică o stilistică imnică, exaltată, care provoacă și difuzează eficient emoția. El știe să descopere și să aproprie de cititor, cu gesturi de iubire aproape mistică, istorie, oameni, comunități, locuri („sufletul de la granițe”, mai cu seamă), obiceiuri, datini, scriitori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
of Delhi, and then trampled on by an enormous elephant with the new vice-roy seated at its back. Dacă nu ar fi fost om politic de anvergură, istoric neprofesionist și pictor amator, Churchill ar fi putut fi un remarcabil de imaginativ regizor de horrors. Tot Churchill s-a opus creării Republicii Irlanda. De altfel, el singur și-a definit precis poziția: I did not become His Majesty's First Minister in order to preside over the dissolution of the British Empire
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe unica voință de a trăi, de a exista. Lupta neîncetată pentru a nu rămîne În Încremenirea momentului. Vaporizarea tremurului al palpitului Înseamnă disoluția, explozia eului liric care contaminează astfel totul. Visul, alături de opiu, de reverie, duce la o expansiune imaginativă.” Eroul este acela care se află necontenit În centru”(Emerson) Hyperion este aidoma unui pescar care se joacă cu prada sa. Citesc din Poulet: „... de la concentrare la dispersie și de la dispersie la concentrare printr-un proces reînnoit sufletul se epuizează
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pămînt/ să nentîlnim cu timpul sfînt”. „Părea un fulger nentrerupt/ rătăcitor prin ele”... Vedea, ca-n ziua cea dentîi/ cum izvorau lumine”... „e un adînc asemene /uitării celei oarbe”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Întîlnim În aceste exemple tot decorul imaginativ romantic. O analiză tematică a nucleelor poematice generative va trebui să țină seama de palierele nominale și verbale care vor circumstanția rețeaua de semnificații, textura ontologică. ... Hyperion caracterizat prin grilă claudeliană „mă nasc, mă emit, mă ivesc, mă aprind, sunt
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
să recunoaștem că poema este structurată pe două nivele: unul terestru și unul stelar, ceresc. Nivelul terestru ne oferă destule elemente care pot veni În sprijinul teoriei noastre. Eroina se află plasată compozițional În „nigredo”, În partea Întunecată a athanorului imaginativ. Ea „este luna Între stele”, se află În „umbra negrului castel”, “În umbra falnicilor bolți” Luceafărul este pentru ea un denominator „al nopții mele domn” iar chemarea ei este făcută, invocată În scop de „luminare” și viața-mi luminează”. Luceafărul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cherestegia, adică să piardă din avere. Dar Vetei, potrivit propriei mărturisiri, i se bate și ochiul drept, «de vreo trei zile», alt semn fatidic. Grija ei pentru viața amantului e copleșitoare, un fapt banal capătă proporții catastrofale și Veta construiește imaginativ scenarii, Înzestrată cu simțul dramatizării; așa că, deși În fața ei «juca comèdii», ea nu cunoaște bucuria contemplației artistice („N-am văzut, zău! n- am văzut nimic, n-am auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu...”), refugiată În zona lăuntrică („Nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
normală și endocrină (hipo- sau hipercalcemia, spasmofilia, hipertiroidismul, disfoliculina, acidoza); factorii psihici. Intervenția psihicului se manifestă ca amplificare sau adaos psihic (frică, anxietate, oboseală etc.). ca fixare psihică (durere de urmă, durere - amintire Leven), ca psihologie (durere psihogenă, corticogenă, centrogenă, imaginativă, obsesivă, psihosomatică, nevrotică, cerebralgie, algohalucinoză etc., Oppenheim, Lhermite, Mallet, Stenvers). De obicei există o „durerea psihizată” - reziduală (Păunescu - Podeanu). Durerea fiind un simptom subiectiv și reacție psihică, are un caracter individual personal și poate fi punctul de plecare al unei
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
a) suprasimplificarea; b) proiecția (îi atribuim caracteristici care sunt ale noastre). Cunoașterea individului prin mijlocirea “clasei logice generale” căreia îi aparține, deși este necesară, nu este suficientă. Cum reușim să ajungem chiar la individ? Aici intervin procedee “intuitive”, “instinctive” sau “imaginative”, care nu fac parte din arsenalul științific al medicului, dar care sunt ajutate de cultura literară. Transpunerea aceasta imaginativă (R. Dymond, 1949; F. Massarik, 1959) este o tentativă de a “înțelege” activitățile altora care nu sunt imediat inteligibile; dar o
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
îi aparține, deși este necesară, nu este suficientă. Cum reușim să ajungem chiar la individ? Aici intervin procedee “intuitive”, “instinctive” sau “imaginative”, care nu fac parte din arsenalul științific al medicului, dar care sunt ajutate de cultura literară. Transpunerea aceasta imaginativă (R. Dymond, 1949; F. Massarik, 1959) este o tentativă de a “înțelege” activitățile altora care nu sunt imediat inteligibile; dar o adevărată înțelegere o realizează prin simpatie (sau atitudine simpatetică) și este o participare (Bergson). Schematizând, am putea spune (W
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
structura relațiilor sociale determină principiile de bază ale comunicării și prin aceasta duce la modelarea conștiinței. Relațiile sociale stabilite într-o societate determină aspectul formelor de clasificare și de cadrare, precum și ale diferitelor forme de discursuri (regulativ, instucțional, interpersonal și imaginativ). Clasificarea nu se referă la ceea ce este clasificat, ci la relația între conținuturi, la gradul de menținere a limitelor (granițelor) dintre conținuturi. Ea este cea care ne face să ne concentrăm atenția asupra puterii delimitărilor și este un factor cheie
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un flux continuu de teme și atitudini. Scriitorul nu e, în fond, un imaginativ, uneori nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul, consemnează datele pe care i le oferă realitatea, însoțindu-le cu un comentariu satiric sau transpunându-le în registru psihologic (până prin 1894) ori prelucrându-le în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Această identificare stranie este un adevărat topos comportamental la începutul secolului al XIX-lea, un semn de distincție între artiști și filistini: "Blake a exploatat zvonurile legate de nebunia să pentru a insista asupra importanței realității mentale și a perspective imaginative individuale", după cum susține Lăură Dabundo (1992, p. 288). Mai mult, punând sub semnul întrebării ideea de "nebunie" din literatura romantică, Damon susține că, în epoca în care trăiește Blake, insanitatea "nu era nimic mai mult decat "Entuziasm"" (1924, p. 207
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Siris, Blake atribuie antropomorfizarea lui Dumnezeu concepțiilor teologice ale lui Isus, Avram și David, ale căror vederi intra în coliziune cu abstracțiunile lui Platon și Aristotel: "Jesus aș also Abraham & David considerd God aș a Mân în the Spiritual or Imaginative Vision" (E: 663). Această implică ideea că Isus însuși se identifică, subtil, cu Omul Adevărat: "Jesus considerd Imagination to be the Real Mân" (E: 663). În fine, după ce și-a atașat propriile interpretări la o tradiție biblică respectabila, prin această
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-ului. Funcția primară a imaginației în contextul vieții unui individ este aceea de a stabili o conexiune empatica între imanent și transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către subiect. Antropomorfizarea unui peisaj de altminteri static îi permite eului să experimenteze starea de iubire divină, precum susține Blake în Annotations
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
world of Dross is beneath my Notice & the Notice of the Public (subl. în text, n.m.)" (E: 580). Doar prin exercițiul constant al acestei facultăți poate eul creator să aprehendeze realitatea numenala. Conținuturile fenomenale ale universului pot afecta negativ componentele imaginative umane, în sensul că le pot încetini activitatea, precizează Blake în Annotations to Wordsworth's Poems: "Natural Objects always did & now do Weaken deaden & obliterate Imagination în Me" (E: 665). Aproape devine superfluu să afirm că, la un nivel pur
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conținuturile deja estetizate ale experienței vizionare și de a le traduce material în opera de artă tangibilă. În contextul imaginației, trebuie menționat că datele vizionare care trebuie să fie incorporate într-o opera de artă finisata sunt rafinate de facultatea imaginativa, care implică participarea activă a eului creator. În contextul inspirației, conținuturile vizionare sunt livrate direct, unica funcție a eului creator fiind aceea de a le aprehenda cât mai fidel. Atâta vreme cât se manifestă starea de inspirație, eul creator joacă doar un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
descoperim mai întâi ce anume înțelege Blake prin "viziune". Motivul principal este că acela că procesul de creație artistică blakeană nu poate fi separat de dezvoltarea și exercitarea capacității vizionare 100. Frye crede că, reunind principiile de bază ale vietii imaginative, operă de artă blakeană nu este nimic altceva decât "o viziune, unificată mental, a experienței" (1990, p. 24). Concepția estetică predominantă a lui Blake 101 are la bază convingerea că numeroase momente vizionare îi permit să creeze în pofida condițiilor sau
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
furnizate de experiență vizionara. Astfel, în A Descriptive Catalogue, Blake însuși insistă asupra faptului că viziunile empirice demonstrează elemente concrete și logice: "The Prophets describe what they saw în Vision aș real and existing men whom they saw with their imaginative and immortal organs [...]. A Spirit and a Vision are not, aș the modern philosophy supposes, a cloudy vapour, or a nothing: they are organized and minutely articulated beyond all that the mortal and perishing nature can produce" (E: 541). Forță
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
adresează unor mulțimi de oameni, nu unor indivizi izolați într-un turn de fildeș. Astfel, în [A Vision of the Last Judgment], poetul include o confesiune interesantă referitoare la natură operei sale: "The Nature of my Work is Visionary or Imaginative it is an Endeavour to Restore what the Ancients calld the Golden Age" (E: 555), îndreptând cititorul în direcția redescoperirii, în ordine estetică, a purității și a armoniei ontologice originare. Acest comandament poate fi înțeles prin raportarea la unul etic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ultimă stare funcționează că o sinteză a precedentelor. Singură interpretare cu care sunt, în general, de acord, este cea oferită de Alexander Gourlay: "Blake distinge "viziunea simplă", obișnuită, de forme mai rafinate ale viziunii, care percep lucrurile în maniera metaforica, imaginativa și eternă" (2003, p. 286). Totuși, formularea este prea succinta pentru a fi pe deplin limpede. Conform propriei mele definiții și sper că voi putea aduce suficient de multe dovezi în acest sens în secțiunea a patra a studiului meu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de iluminare din mintea poetului, moment care, asemenea momentelor de recunoaștere ale lui Proust, îl leagă pe acesta de o serie de momente care se întind până la crearea lumii" (1990, p. 163). Pe de altă parte, Fuller insistă asupra perspectivei imaginative augmentate atât de eul creator, cât și de destinatarul mesajului poetic, cititorul: "Subiectul poemului Milton este trezirea imaginației a lui Milton, a lui Blake și a cititorului până la potențialul sau antropo-divin maxim" (1988, p. 162). El argumentează, în continuare, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prefațează Chapter 3, intitulat To the Deists, el atrage atenția asupra ereziei Moralei Naturale sau Religiei Naturale, care constituie un adversar al creștinismului. Prefață la Chapter 4, intitulată To the Christians, proclama credință de o viață a vizionarului în percepția imaginativa a religiei că exercițiu al libertății 206. În pofida unei linii ideatice relativ clare, poemul rămâne un document literar dificil. Curran enumeră câteva dintre obstacolele hermeneutice care-l pândesc pe cititorul avid să-i descopere sensurile: "bogăția referințelor biblice care caută
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mai serios posibil, atenția asupra pericolului cu care ne confruntăm în ceea ce privește exactitatea informațiilor furnizate de o ecranizare. Este știut faptul că majoritatea scenariilor adaptate după române tind fie să modifice, dintr-un spirit exclusiv comercial, conflictul cărții, fie, dint-o imposibilitate imaginativa la nivelul imaginilor vizuale, să sară peste o serie de amănunte care, uneori, apar drept cruciale în opera scrisă. Pe cale de consecință, există pericolul că elevul să rămână cu un set de informații eronate, iar performanțele sale la evaluări să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ce presupune existența unui cadraj destul de strâns că sursa ei să nu se vadă. Deși Eliade nu descrie un cadraj, acesta rezultă inevitabil din ajustarea privirii la subiectul imaginat. Privirea se adaptează natural după obiectul privit. La fel si vizualizarea imaginativa. Dacă, de exemplu, privim inscripția de pe un timbru aflat pe o masă de expoziție, ne vom apropia acel timbru până când putem o vom putea vedea clar. Iar dacă ne imaginăm această inscripție, vom vizualiza timbrul în întregimea să, si nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la imobilismul de tip «Muncă-Protecțieă. Totuși, acest potențial de energie nu va fi ușor de captat cu metodele tradiționale de management”<footnote Ibidem, p. 123. footnote>. Noua orientare antitehnocrată are, printre semnele sale distinctive, ambiția personală, pasiunea, uneori idealismul, curiozitatea imaginativă, legate de un realism pragmatic. Întreprinderea trebuie să fie novatoare și tolerantă, să aprecieze practicarea și responsabilitatea salariaților la toate nivelele. Suplețea organizării muncii trebuie să fie Însoțită de o definire clară și precisă a ceea ce Întreprinderea așteaptă de la salariați
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]