743 matches
-
cel mare al lui Ja’far as-Sadiq (699-765), al VI-lea imam șiit, care este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât ismailite cât și non-ismailite, imamul as-Sadiq l-a desemnat inițial pe Isma'il, ca fiind succesorul la conducerea poporului. Nu există
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât ismailite cât și non-ismailite, imamul as-Sadiq l-a desemnat inițial pe Isma'il, ca fiind succesorul la conducerea poporului. Nu există nici un dubiu privind istoricitatea acestei desemnări, care se află la baza doctrinei sectei ismailite. Conflictul a apărut în contextul în care fiul, Isma'il
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a dus la divizarea șiismului în șase grupuri, două dintre ele fiind identificate ca secte ismailite timpurii. Majoritatea comunității șiite l-a recunoscut pe fratele cel mai în vârstă al lui Isma'il, 'Abd Allah al-Afțaḥ, ca fiind noul lor imam, aceștia au devenit cunoscuți sub numele de "aftahiyya". După mortea lui 'Abd Allah al-Afțaḥ majoritatea susținătorilor săi s-au îndreptat către fratele vitreg, Musa al Kazim, considerat cel de-al șaptelea imam al duodecimanilor, față de care își exprimaseră deja supunerea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
il, 'Abd Allah al-Afțaḥ, ca fiind noul lor imam, aceștia au devenit cunoscuți sub numele de "aftahiyya". După mortea lui 'Abd Allah al-Afțaḥ majoritatea susținătorilor săi s-au îndreptat către fratele vitreg, Musa al Kazim, considerat cel de-al șaptelea imam al duodecimanilor, față de care își exprimaseră deja supunerea. Grupurile ismailite timpurii, care s-au desprins din duodecimani abia după moartea lui Ja'far as-Sadiq, și care l-au susținut pe Isma'il și fiul său, Muhammad, au prins viață ca
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
și care l-au susținut pe Isma'il și fiul său, Muhammad, au prins viață ca facțiuni proismailite sau protoismailite. Grupul protoismailit a negat moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și au continuat suținând ca Ismail este adevăratul imam după as-Sadiq și că se va întoarce în cele din urmă ca "mahdi". Al doilea grup, proismailit, afirmă moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și îl recunosc pe fiul său, Muhammad, ca imam. Proismailiții consideră ca imamul as-Sadiq
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
suținând ca Ismail este adevăratul imam după as-Sadiq și că se va întoarce în cele din urmă ca "mahdi". Al doilea grup, proismailit, afirmă moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și îl recunosc pe fiul său, Muhammad, ca imam. Proismailiții consideră ca imamul as-Sadiq l-a desemnat personal pe Muhammad ca succesorul de drept al lui Isma'il, după moartea tatălui său. Grupul proismailit este cel care a evoluat și s-a perpetuat de-a lungul secolelor, devenind o
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
adevăratul imam după as-Sadiq și că se va întoarce în cele din urmă ca "mahdi". Al doilea grup, proismailit, afirmă moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și îl recunosc pe fiul său, Muhammad, ca imam. Proismailiții consideră ca imamul as-Sadiq l-a desemnat personal pe Muhammad ca succesorul de drept al lui Isma'il, după moartea tatălui său. Grupul proismailit este cel care a evoluat și s-a perpetuat de-a lungul secolelor, devenind o singură grupare, cea de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
o singură grupare, cea de azi, a ismailiților. Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
majoră. Astfel, reforma doctrinală a lui 'Abdallăh a împărțit mișcarea ismailită în două facțiuni rivale, prima facțiune compusă în principal din isamailiții din zona Yemenului, Egiptului, Nordul Africii a recunoscut continuitatea imatului și faptul ca Abdallăh și strămoșii lui sunt imamii de urmat, iar cea de a doua facțiune condusă de Hamdan Qarmat și viitorii qarmați. Abdallăh al-Mahdi decedat în anul 934 a fost primul calif-imam fatimid, succesorii săi au condus un stat important care avea să devină curând un imperiu
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
și Siria, principala fiind Alamut , din Munții Elburz, în apropierea Mării Caspice. A continuat lupta ismailiților împotriva abbsizilor suniți și s-a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat statul în numele imamilor ascunși. În 1162, un al doilea misionar, tot cu numele de Hassan, a fost numit liderul nizariților. Sub titlul de imam Hassan a anunțat în timpul lunii Ramadanului (1164) că imamul ascuns i-ar fi anunțat apropierea învierii. Acest eveniment a
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat statul în numele imamilor ascunși. În 1162, un al doilea misionar, tot cu numele de Hassan, a fost numit liderul nizariților. Sub titlul de imam Hassan a anunțat în timpul lunii Ramadanului (1164) că imamul ascuns i-ar fi anunțat apropierea învierii. Acest eveniment a marcat începutul unei noi ere spirituale în care șaria a fost abolită de către nizariți. Hassan a continuat însușindu-și titlul de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat statul în numele imamilor ascunși. În 1162, un al doilea misionar, tot cu numele de Hassan, a fost numit liderul nizariților. Sub titlul de imam Hassan a anunțat în timpul lunii Ramadanului (1164) că imamul ascuns i-ar fi anunțat apropierea învierii. Acest eveniment a marcat începutul unei noi ere spirituale în care șaria a fost abolită de către nizariți. Hassan a continuat însușindu-și titlul de imam ascuns și a obligat comunitatea să i se
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Hassan a anunțat în timpul lunii Ramadanului (1164) că imamul ascuns i-ar fi anunțat apropierea învierii. Acest eveniment a marcat începutul unei noi ere spirituale în care șaria a fost abolită de către nizariți. Hassan a continuat însușindu-și titlul de imam ascuns și a obligat comunitatea să i se supună doar lui, ignorând șaria. Ordinul a rămas în vigoare până în vremea imamului calif, Jalal ad-Din Hasan, care a declarat că învierea nu era cea din urmă și nizariții trebuie să revină
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
unei noi ere spirituale în care șaria a fost abolită de către nizariți. Hassan a continuat însușindu-și titlul de imam ascuns și a obligat comunitatea să i se supună doar lui, ignorând șaria. Ordinul a rămas în vigoare până în vremea imamului calif, Jalal ad-Din Hasan, care a declarat că învierea nu era cea din urmă și nizariții trebuie să revină la respectarea șariei. Nizariții au continuat să conducă propriile state în Persia și Siria până la invaziile mongole de la mijlocul sec. al
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
figură centrală care să-i conducă, nizariții au supraviețuit invaziei mongole. Timp de aproape două secole câteva comunități nizarite s-au dezvoltat independent adoptând doctrina sunnită sau sufită pentru a reuși să scape de persecuții. La mijlocul sec al XV-lea imamii nizariți au reapărut în peisajul Persiei centrale reluând misiunile și activitățile literare. Nizariții și-au elaborat propriile învățături, inițial concentrate în jurul doctrinei șiite -"ta'lim" a imamului din acea vreme. Ismailiții nizariți provin dintr-o minoritate musulmană progresivă având standarde
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
sufită pentru a reuși să scape de persecuții. La mijlocul sec al XV-lea imamii nizariți au reapărut în peisajul Persiei centrale reluând misiunile și activitățile literare. Nizariții și-au elaborat propriile învățături, inițial concentrate în jurul doctrinei șiite -"ta'lim" a imamului din acea vreme. Ismailiții nizariți provin dintr-o minoritate musulmană progresivă având standarde înalte de viață și de educație, numărul lor se ridică la câteva milioane fiind împrăștiați în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a ismailiților șiiți a continuat în Egipt până la sfârșitul dinastiei fatimide în 1171, când s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care se va întoarce la un moment dat în viitor. Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții au menținut tradiția fatimidă și au păstrat majoritatea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
ilită a ismailiților șiiți a continuat în Egipt până la sfârșitul dinastiei fatimide în 1171, când s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care se va întoarce la un moment dat în viitor. Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții au menținut tradiția fatimidă și au păstrat majoritatea textelor din această perioadă. Ei și-
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
numărul lor se ridică la 17.000 în Yemen și încă câteva mii în India. Nusayriții din nordul Siriei constituie o altă sectă ismailită existentă și astăzi. Sunt numiți astfel după Muhammad Ibn-Nusayr, susținător al celui de al XI-lea imam alid. Adepții lui Ibn-Nusayr constituie un exemplu remarcabil de grup care a trecut direct de la păgânism la ismailism. Nusayriții, la fel ca alte secte șiite extreme, și spre deosebire de ismailiți, îl consideră pe 'Ali întruparea divinității. De aici provine denumirea de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
islamice adaptând-o pentru a îndeplini nevoile comunităților musulmane de azi. Au contribuit semnificativ, de asemenea, la cauze umanitare. Hoja este grupul majoritar condus de Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
-o pentru a îndeplini nevoile comunităților musulmane de azi. Au contribuit semnificativ, de asemenea, la cauze umanitare. Hoja este grupul majoritar condus de Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah" sau "Alakh" (nume sanscrit), Rahman (cel milostiv) și
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
în subgrupuri, dintre care cel mai numeros, "dawudi", numără cca. 130.000 de adepți. Buhurii ismailiți provin în special din regiunea Gujarat din India și sunt conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i"-ul absolut”) care menține contactul cu imamul ascuns. Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
de "ta'lim", învățătura aflată mai presus de discuțiile dintre oameni. De aici derivă un alt nume al lor, "ta'limiya". Această învățătură, promovată mai ales de Hasan Ibn Sabbah, nu poate, în viziunea lor, să fie propovăduită decât de „Imamul infailibil”, în calitatea lui de emanație a inteligenței divine. În consecință, ei cer adepților, supunerea oarbă față de învățătura imamului ismailit, insistând și mai hotărât decât duodecimanii, cu privire la infailibilitatea lui și la calitățile lui supraomenești. Ismailiții au organizat una dintre cele
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
ta'limiya". Această învățătură, promovată mai ales de Hasan Ibn Sabbah, nu poate, în viziunea lor, să fie propovăduită decât de „Imamul infailibil”, în calitatea lui de emanație a inteligenței divine. În consecință, ei cer adepților, supunerea oarbă față de învățătura imamului ismailit, insistând și mai hotărât decât duodecimanii, cu privire la infailibilitatea lui și la calitățile lui supraomenești. Ismailiții au organizat una dintre cele mai subtile și eficiente mijloace de propagandă din istoria islamului. Din locurile lor de recluziune au început să trimită
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]