594 matches
-
de la 1900 până în prezent). Contribuțiile bune și rele ale iluminismului secolelor al XVIII-lea până la începutul celui de al XIX-lea au fost intens analizate. Multele sale merite au fost umbrite de unele exagerări raționalist-tehnologice, în dauna tradițiilor mitologico-religioase, a imanenței umane față de transcendența divină, dependentă mai mult de cuvânt decât de acțiune. Cu toate acestea, doi ierarhi ortodocși români din secolul al XVIII-lea, mai telurici decât alți prelați ancorați "în spirit", episcopul Chesarie din Râmnicu Vâlcea, pe la 1770, și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ascetul lumii urbane“, la care voi reveni mai jos, secularizarea nu joacă nici un rol: nu este presupusă nici o corespondență între figuri sau personaje aflate la distanță istorică una de cealaltă. Modernitatea, la Benjamin, reprezintă o monadă isto rică, a cărei imanență se cere a fi descrisă ca atare. Flaneurul, prin felul în care privește vitrinele sau străbate străzile orașului, întreține o relație analogică cu modul în care ascetul deconstruiește identitatea lucrurilor pe care le-o dă utilizarea lor curentă. Cei doi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se pierde, fac imposibile regă sirea, dincolo de mai multe corespondențe structurale, a unei lecturi „magice“ a informației. Capitolul 4 ORAȘUL CA TEXT Interesant este modul în care, pentru Benjamin, restaurarea conceptului de „experiență“ sau, altfel spus, regăsirea absolutului în detaliile imanenței se realizează prin intermediul instanțelor marginale, prin personaje uitate și locuri culturale trecute de obicei cu vederea. Forța mesianică, despre care vorbeam în capitolul 3, este slabă în sensul că nu urmează căile regale ale istoriei, cele încărcate de semnificație sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
principiu ori ca esență transcendentă a lumii, ci ca formă sesizabilă în forme cotidiene, gesturi, personaje, atitudini. Orientarea „epistemologică“ a lui Benjamin, despre care am vorbit la început, presupune încercarea de a descrie unitatea dintre istoric și meta fizic, ca imanență absolută a suprafeței tensionate a lumii. Pe de o parte, Benjamin descrie mișcarea haotică a Moscovei, închisă între limitele prezentului dominator, monumental; pe de altă parte, mișcarea incertă a prezentului mereu provizoriu, „poros“, specific orașului Napoli. Pierderea cu bună știință
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lucrurile și, totodată, transcendent în sensul că nu poate fi cunoscut prin experiență. Dumnezeu este real în sensul că există, dar nu este, totuși, o realitate de natură factuală, accesibilă cunoașterii prin experiență. Küng afirmă că Dumnezeu reprezintă transcendența în imanență, eternitatea în temporalitate, prin urmare absolutul în relativ. Ceea ce cuprinde totul și pătrunde totul nu este un obiect, o entitate despre care se poate enunța ceva. În formulările lui Küng: „Teologul poate, desigur, să găsească un cuvânt care depășește noțiunile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
credința și îndoiala; gîndirea mitică și gîndirea critică; empirismul și raționalismul; existența și ideea; particularul și universalul; problematizarea și refondarea; filozofia și știința; cultura umanistă și cultura științifică; vechiul și noul; tradiția și evoluția; reacțiunea și revoluția; individul și colectivitatea; imanența și transcendența; pe Hamlet și pe Prometeu; pe Don Quijote și pe Sancho Panza etc. Desigur, în orice cultură există dialogică, însă în majoritatea culturilor această dialogică a fost mai mult sau mai puțin încorsetată de dogme și interdicții, iar desfășurarea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cel care și-a dat moartea, urmând impulsul care îi este cosubstanțial, cel al trecerii de la ființă la nimic. De fapt, acceptând interdicția kantiană conform căreia cunoașterea noastră nu poate trece dincolo de limitele experienței, Mainländer își propune să rămână fidel imanenței și neagă așadar faptul că putem cunoaște natura principiului divin și transcendent. Mai mult, profesează un "ateism științific" potrivit căruia esența principiului divin este constitutiv incognoscibilă. Cu toate acestea, el reține că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rezultatul unui act motivat de voință"61 sau rezultatul unei acțiuni a transcendenței, de altfel necunoscută și incognoscibilă pentru noi, și anume ca actul prin intermediul căruia transcendența, sau "supra-ființa" care stă deasupra ființei (Über-Sein) și precedă lumea, se dizolvă în imanența lumii, așadar în non-ființă (Nicht-Sein): geneza lumii își are originea în voința lui Dumnezeu de a trece de la supra-ființă la nimic, este "autocadaverizarea lui Dumnezeu". Tot ceea ce noi vedem în lume este manifestarea unei asemenea voințe de autonimicire (Selbst-ver-nicht-ung). Mainländer
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ajunge cei înțelepți. • Lumea adevărată, inaccesibilă în imediat, dar promisă celui înțelept, celui evlavios, celui virtuos ("celui păcătos care ispășește")97. În a doua etapă a istoriei platonism-nihilismului se deschide fractura dintre lumea ideală și lumea sensibilă, dintre transcendență și imanență, din moment ce chiar și pentru înțelept lumea ideală este doar o promisiune, așadar fiind deocamdată inaccesibilă. În același timp este devalorizată lumea sensibilă: existența terestră decade în domeniul aparenței, a ceea ce este trecător, chiar dacă i se prezintă posibilitatea de a ajunge
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
poate rămâne absolut Altul, că nu intră decât în raportul discursului, înseamnă a arăta că nici măcar istoria identificare a Aceluiași nu ar putea pretinde să realizeze totalizarea Aceluiași cu Altul. Cel Absolut Altul a cărui alteritate este depășită de filosofia imanenței pe planul pretins comun al istoriei își păstrează transcendența și în sânul istoriei. Același este în mod esențial identificare în ceea ce îi este diferit, este istorie, sistem"429. Pentru a sublinia diferențele dintre identitate și alteritate, accentul este pus pe
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
natură ar fi, în fața formării oamenilor corupți. 1. Autosuficiența Pe acest prim aspect sistemic (pe care el îl numește status, adică o condiție ce tinde să se stabilizeze), Papa Francisc îl pune în lumină și îl aprofundează, când afirmă că imanența traduce, în sens antropologic, caracterul stabilității corupției, întrucât „în cel corupt există o autosuficiență de bază”, un fel de a fi autosuficient ce îl conduce la auto-absolutizare. Cel corupt tinde să devină sistem și își creează sistemul său de viață
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și își creează sistemul său de viață din care este exclusă, în mod progresiv, orice referință la ceva care îl transcende: un ideal, Dumnezeu, istoria, natura, valori înalte chiar și numai din punct de vedere uman. Și o astfel de imanență a omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult năzuințele inimii spre orizonturi tot mai aproape de imanența sa, de egoismul său”. Tocmai asupra acestui aspect al imanenței
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
numai din punct de vedere uman. Și o astfel de imanență a omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult năzuințele inimii spre orizonturi tot mai aproape de imanența sa, de egoismul său”. Tocmai asupra acestui aspect al imanenței omului corupt întâlnim prima distincție între păcat și corupție, ceea ce conduce la imposibilitatea iertării pentru cel corupt. Bergoglio precizează: „Nu trebuie să confundăm păcatul cu corupția. Păcatul, mai ales dacă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
imanență a omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult năzuințele inimii spre orizonturi tot mai aproape de imanența sa, de egoismul său”. Tocmai asupra acestui aspect al imanenței omului corupt întâlnim prima distincție între păcat și corupție, ceea ce conduce la imposibilitatea iertării pentru cel corupt. Bergoglio precizează: „Nu trebuie să confundăm păcatul cu corupția. Păcatul, mai ales dacă este repetat, conduce la corupție, nu însă cantitativ (atâtea păcate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se spovedește; coruptul respinge conștiința și trăiește în păcat, și fără această conștiință nu poate să caute iertare și să-și schimbe viața. Primul motiv pentru care omul corupt nu poate fi iertat derivă din caracterul de stabilitate, sistematic, de imanență, de autosuficiența inimii corupte, de traducerea corupției în formă de viață obișnuită. Este prima manifestare a „înlocuirii lui Dumnezeu cu propriile forțe”, un fel de a-și pune toată încrederea în tezaurul imanent (al banului, al bogățiilor, al bunurilor materiale
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
fi iertată, „în mod simplu pentru faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există o indiferență față de transcendență: în fața lui Dumnezeu care nu obosește să ierte, coruptul se prezintă ca autosuficient în expresia mântuirii sale: obosește să ceară iertare”. Adevărata imanență, ca prima cauză a lipsei de iertare, constă în faptul că cel corupt, construindu-și propriul sistem de mântuire, se plictisește să ceară iertare: nu este Dumnezeu care nu oferă iertarea, dar e pur și simplu cel corupt care nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
spirituale profunde. În mod precis: o dată anesteziate rădăcinile sale morale, „cu dificultate cel corupt poate ieși din această stare din cauza unei remușcări interioare”. Fără o remușcare interioară nu se mai caută răscumpărare și ajutor pentru a ieși din corupție. Aspectul imanenței este vizibil în faptul că omul corupt se atașează de ceea ce crede că este tezaurul, adică de putere, fie politică, economică, spirituală sau religioasă. Aici subversiunea logicii creștine este puternic subliniată de Papa Francisc: începând de la Isus, puterea poate fi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
conchidem că pentru cel corupt există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că el însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece: boala trebuie recunoscută ca
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
în care apare: nici dreptul și nici facultatea naturală nu-i permit să treacă dincolo. Nu-i este dat să se înalțe la Dumnezeu, nici să-i cunoască existența, nici chiar prin aportul lucrurilor vizibile». Continuă enciclica, spunând că metoda imanenței este legată de agnosticism. Pusă deoparte teologia naturală, «credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
de a înțelege lumea "omului". Acest tip de analiză a fost abordat în Relațiile Internaționale de mai mulți teoreticieni. Richard Ashley a expus una dintre dimensiunile relației dintre putere și cunoaștere prin scoaterea în evidență a ceea ce Foucault numește "regula imanenței" între cunoașterea statului și cea a "omului". Argumentul lui Ashley (1989a), simplu spus, este că "arta modernă a guvernării statului este arta modernă de a guverna omul". El caută să demonstreze că "paradigma suveranității" dă naștere simultan la o anumită
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o televiziune mută este de neconceput. Ne este greu să ne proiectăm într-o imagine de televiziune, mai greu decât într-o imagine de cinema sau pe o scenă de teatru, din simplul motiv că suntem deja înăuntrul ei. Întrepătrundere, imanență maximă. Prezentatorul "se invită în casa oamenilor"; iar noi vibrăm împreună cu el, în conversație, pe platou. Totul a devenit apropiat. Platoul nu mai este un spațiu separat de al nostru, un timp în afara timpului nostru. Acestea se confundă. Apare o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de altă parte, Kuhn apare ca fiind un gânditor romantic a cărui ideologie socială are următoarele coordonate metodologice: a) respingerea atomismului și individualismului; b) prioritatea concreteții istorice în raport cu universalul; c) sublinierea importanței concretului, în detrimentul legilor generale și abstracte și d) imanența valorilor, care sunt unite cu faptele (David Bloor, Knowledge and Social Imagery, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1976, pp. 64-65). 157 Idem, p. 61. 158 Anthony Giddens, Politics, Sociology and Social Theory. Encounters with Classical and Contemporary Social Thought, Stanford
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]