841 matches
-
de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea și ești pierdut. M-am prefăcut eu cât m-am prefăcut, însă imbecilii pur sânge au mirosul fin. Simt până la urmă când unul nu e din rasa lor. Mai venea câte un deștept care făcea pe prostul, care nu avusese noroc în meseria lui și căuta să se chivernisească altfel. La început reușea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deștept într-o societate de proști e un defect pe care nu ți-l poți ascunde la nesfârșit, într-o zi ceva te trădează. Un nimic și adevărul iese ca o pată de ulei la suprafață. Iar impostorii prinși de imbecili nu sânt iertați niciodată. Pe unul l-au aruncat cu capul în jos de pe un pod într-o noapte. Încât mi s-a făcut frică. Dacă mă prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedea de departe, nu știa de glumă. Așadar, acolo se afla sala cu oglinzi! Francisc era la fel de înalt și de zdravăn clădit ca Profetul, dar spre deosebire de Profetul, a cărui statură impunea respect, el nu impunea decât teamă. Avea ceva de imbecil puternic în stare să te strivească mîngîindu-te. Am renunțat să-l provoc. M-am oprit singur și m-am întors. A doua zi m-am apucat de lucru cu toate că era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră funerară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai avea buzele rujate. Era și împurpurată la față. ― Ce mă privești așa? reluă ea. Și cum probabil ghicise că-i observasem roșeața din obraji, mă lămuri că tocmai făcuse o baie fierbinte. Mă trata, așadar, ca pe un imbecil care nu aștepta decât s-o strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încît să i se dea, ușor, la o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare și nu mai era nevoită să mă trateze ca pe un artist: "Treci la bucătărie, imbecilule, și la spălat vase. Dacă te descurci cu o singură mână. Dacă nu, ia-ți catrafusele și pleacă unde vrei. Roag-o pe curva ta din cătun să te țină dacă vrea. Aici să nu mai calci. Încă nu ești destul de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: "O să-mi plătiți voi toate astea". Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu care trebuia să mă răfuiesc eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Conjurația imbecililor Dacă apare pe lume vreun geniu adevărat, îl vei cunoaște sigur după acest semn, și anume toți imbecilii se vor uni întro conjurație împotriva lui. Jonathan Swift Thoughts on various subjects, Moral and diverting Cuvânt înainte Probabil cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Conjurația imbecililor Dacă apare pe lume vreun geniu adevărat, îl vei cunoaște sigur după acest semn, și anume toți imbecilii se vor uni întro conjurație împotriva lui. Jonathan Swift Thoughts on various subjects, Moral and diverting Cuvânt înainte Probabil cel mai bun mod de a prezenta acest roman - care la a treia lectură m-a surprins chiar mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreau să paralizez din cauza incompetenței tale. Te rog, încearcă să te ridici, domnule Reilly. Domnul Gonzalez privea la muntele de la picioarele sale. Îl părăsi curajul. Te ajut eu. Nu cred că e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce crezi c-or să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a soarelui la asfințit. Și-a așezat rucsacul pe fotoliul bunicii și s-a apucat să-l golească asemeni unui copil nerăbdător să vadă o grămadă de jucării noi. Cărțile curgeau una după alta: El Aleph și Alte Povestiri, Conjurația imbecililor, Un Joc Numai Al Său, Administrarea Durerii, Opere Complete de Borges, Narcis și Gură-de-Aur, Regii Mambo Cântă Cântece de Dragoste, Peisaj Pictat În Ceai, Femeia galbenă și Frumusețea Spiritului, și două cărți de Milan Kundera, scriitorul ei preferat, Cartea Râsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
văd cum venea după mine pe coridor gata-gata să-mi smulgă brațul. — L-ai făcut imbecil. — Ești sigură? CÎți ani aveam? — Eram destul de mici, cred că aveai opt ani. Mi-e greu să cred că am Îndrăznit să-i spun „Imbecilule“! — Aveam niște baloane și, ca să te pedepsească, ți-a spart balonul. Mi-aduc foarte bine aminte. Mi-am spus atunci că o să ți-l dau pe al meu. Îl am din nou În fața ochilor pe tata, care mă Învață cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a ajutat să modelez urme de păsări pe zăpadă. De ziua lui, i-am confecționat o scrumieră din ipsos, peste care am dat un strat de lac ce dădea impresia că scrumiera era din ceramică. Cum i-am putut spune imbecil unui om pentru care am confecționat cu dragoste și pricepere o piesă unică, frumoasă și funcțională, pe care toată lumea din casă o numea de-acum „scrumiera lui François“? Cum am putut? Ce făcuse tata ca să mă facă să-i vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-mi ceri iertare“. Oare nu tocmai citind cartea asta crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi putut să născocească și povestea cu balonul spart și reacția mea, cînd am exclamat „Imbecilule!“. Aveam ochii Încercănați, căscam la ore, eram ușor iritabil, astfel că maică-mea m-a dus la un medic - o somitate, un specialist În probleme de adolescență și tulburări de pubertate, cineva căruia i se luau interviuri la radio și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
distanță de copac. ă Acolo, indică Salitov. ă Poate să fi sărit de pe asta, domnule? La asta vă gândiți? întrebă Ptițin. ă Ce? izbugni Salitov. ă Doar voiam să spun, domnule... ă Nu dau doi bani pe ce vrei tu, imbecilule. Ți-am ordonat să investighezi mormanul acela din zăpadă. Refuzi să execuți ordinele mele? ă Nu, domnule. Bineînțeles că nu, domnule, spuse Ptițin, înțepat de severitatea lui Salitov. Dar era hotărât să se dovedească demn de apobarea ofițerului stern. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
D-d-d-da. ă Numele? I-ai auzit vreodată adresându-se unul altuia pe nume? ă Cred că d-d-da. ă Bun. Deci care sunt numele lor? ă Acesta este Ra-Ra-Ra-Ra. Bâlbâiala băiatului se uscă. ă Ra-Ra-Ra? Ce fel de nume este Ra-Ra-Ra, imbecilule? ă Ra-Ra-Rataziaiev! reuși acesta să scoată numele la iveală. ă știu că este Ra-Ra-Rataziaiev, prostule. Nu-i nevoie să-mi spui mie că ăsta-i Ra-Ra-Rataziaiev. Vreau să știu despre celălalt. Bărbatul cu care vine aici. ă Govorov. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea și ești pierdut. M-am prefăcut eu cât m-am prefăcut, însă imbecilii pur sânge au mirosul fin. Simt până la urmă când unul nu e din rasa lor. Mai venea câte un deștept care făcea pe prostul, care nu avusese noroc în meseria lui și căuta să se chivernisească altfel. La început reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deștept într-o societate de proști e un defect pe care nu ți-l poți ascunde la nesfârșit. Într-o zi ceva te trădează. Un nimic și adevărul iese ca o pată de ulei la suprafață. Iar impostorii prinși de imbecili nu sunt iertați niciodată. Pe unul l-au aruncat cu capul în jos de pe un pod într-o noapte. Încât mi s-a făcut frică. Dacă mă prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vedea de departe, nu știa de glumă. Așadar, acolo se afla sala cu oglinzi! Francisc era la fel de înalt și de zdravăn clădit ca Profetul, dar spre deosebire de Profetul, a cărui statură impunea respect, el nu impunea decât teamă. Avea ceva de imbecil puternic în stare să te strivească mângâindu-te. Am renunțat să-l provoc. M-am oprit singur și m-am întors. A doua zi m-am apucat de lucru cu toate că era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai avea buzele rujate. Era și împurpurată la față. — Ce mă privești așa? reluă ea. Și cum probabil ghicise că-i observasem roșeața din obraji, mă lămuri că tocmai făcuse o baie fierbinte. Mă trata, așadar, ca pe un imbecil care nu aștepta decât s-o strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încât să i se dea, ușor, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare și nu mai era nevoită să mă trateze ca pe un artist: „Treci la bucătărie, imbecilule, și la spălat vase. Dacă te descurci cu o singură mână. Dacă nu, ia-ți catrafusele și pleacă unde vrei. Roag-o pe curva ta din cătun să te țină dacă vrea. Aici să nu mai calci. Încă nu ești destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]