1,629 matches
-
zâmbesc înapoi sedusă de șarmul lui înnăscut. Știa prea bine cât e de fermecător și se folosea fără rușine de acest atu. — Să o lăsăm baltă. Mai bine îmi spui vești proaspete. Sigur sunt mai interesante ale tale. Ăsta era imboldul de care avea nevoie. A plonjat într-o descriere a noului proiect la care lucra, o producție La Traviata, cu o companie de teatru avangardist; acțiunea avea loc în anii ’70, într-o închisoare de femei din Australia, cu Violeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să râdem de el, plini de cruzime. Aceste două dorințe erau ca parfumul și miasma: nu se anulau reciproc, ci, dimpotrivă, se subliniau. Dorința de a-mi lipi fața de fața părintelui slăbea pe măsură ce el se depărta pe coridor, pe când imboldul păcătos de a duce vestea cea bună și de a face pe eroul creștea în timp ce coboram scara spre locul unde-l lăsasem pe Burkeviț. Și, deși știam că această grabă înfrigurată îmi subminează propria demnitate de erou, totuși nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fost în starea de indiferență rece, dacă, privind spre scenă, Ivanov se plictisea, ar fi simțit el oare nevoia să-și lovească vecinul, să-l lovească doar pentru că acesta a tușit? Nu numai că n-ar fi simțit un asemenea imbold, dar e foarte posibil că i-ar fi fost milă de acest om bolnav, care tușește. Pentru a termina cu Ivanov, ne rămâne doar să completăm locul gol pe care l-am lăsat atunci când am înșirat sentimentele care-i sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
om bolnav, care tușește. Pentru a termina cu Ivanov, ne rămâne doar să completăm locul gol pe care l-am lăsat atunci când am înșirat sentimentele care-i sunt omului accesibile la teatru. Fapt e că n-am spus nimic despre imboldul de a râde care e solicitat atât de des de acțiunea dramatică și care este extrem de important pentru exemplul nostru. Acesta este important pentru că înlătură complet supoziția conform căreia ura lui Ivanov împotriva vecinului său care tușește este întemeiată, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul unde se afla. Își stăpâni cu greu imboldul de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața lui Vasilică care în sfârșit se dăduse de gol. Intenționa să-l ia la întrebări pe agent, să afle ce căuta acolo și de ce îi urmărește. Se hotărî să aștepte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umed. Respira greu, aproape gâfâind în timp ce în nări îi pătrundea un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii lui care păzeau perimetrul? Primul imbold fusese să coboare repede de la locul lui și să se repeadă spre el. Se răzgândi însă și mai așteptă puțin, voia să vadă ce are de gând bătrânul. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Se aplecă în față, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-se de podul de lemn. O ură fără margini venea dinspre negura aceea. Pielea i se făcu de găină, în timp ce puținul păr pe care îl avea pe ceafă i se zbârli pe loc. Spaima îl copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrarea (212 pagini, pe hârtie A4, având pe o pagină separată o „Notă a profesorului Gh. Vraciu, purtând data de 25.04.1983). Tot cam prin acest timp, Toader Gh. Miron Boca, fostul agronom, ajuns la o vârstă înaintată, din imbold propriu sau rugat de alții, s-a apucat să scrie „Mica monografie a satului Luca, comuna Filipeni, jud. Bacău”, bazată, în cea mai mare parte, pe experiența de viață proprie de 90 de ani. Cele două lucrări manuscrise sunt o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
clasă cu el. Să nu mă-ntrebați nici ce nume de familie, nici ce față avea. Părea că ajunsesem la un punct mort, și m-am temut că portăreasa Începea să-și piardă interesul. Am hotărît să-mi urmez un imbold lăuntric. Acum mai locuiește cineva În apartamentul familiei Fortuny? — Nu. Bătrînul a murit fără să lase testament, iar femeia, din cîte știu, e tot la Buenos Aires și n-a venit nici la Înmormîntare. — De ce la Buenos Aires? — Fiindcă n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o prevedea. S-a târât cu greu în sus pe scări. Parcă picioarele nu voiau să-l ducă mai departe, iar în fața ușii a zăbovit multă vreme încercând să-și adune puterile să intre. Îi era îngrozitor de rău. Simțea un imbold să coboare la loc scările, repede, să mă ajungă din urmă și să mă roage să-l însoțesc. Avea senzația că e cineva în atelier. Își amintea de câte ori așteptase un minut sau două pe palier ca să-și tragă sufletul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe atât de intensă cum e curiozitatea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
clipă la realitate, măturând acele fantezii erotice. Se rușina de acest instinct. Dar pentru ce, la urma urmei? Emoția iubirii e dovada unor sentimente nobile și numai o inimă superioară prin Învățătură și virtute e În măsură să Îi simtă imboldul, să transforme o biată maladie a trupului Într-o condiție extatică... Iar el trebuia să o lase pe mâna pungașului aceluia de Cecco Angiolieri și a jocurilor lui de cuvinte obscene? Poate că exact În clipa aceea mâinile sienezului lunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a se desface În bucăți. După o clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și ieșirea din ulicioară. Sub imboldul acelei noi primejdii, forțele i se redeșteptară. Se ridică În picioare, rezemându-se cu spatele de zid și rămânând nemișcat, În așteptare. Își duse mâna la mânerul dăgii și se pregăti să Îl alunge pe intrus, dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în deșertul de plumb al adolescenței, lucru care nu prea bucură pe nimeni. În vechiul jurnal al lui Rainer mai scrie că misiunea (oricare ar fi aceea) este dificilă, dar oare n‑ar trebui ca tocmai acest lucru să fie imboldul de a te ocupa de această problemă și, astfel, de a câștiga forță? Pentru asta e nevoie de disciplină, respect, toleranță și abnegație. Astăzi, Rainer minte pe oricine‑ar vrea să‑l asculte, și chiar și pe ceilalți, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva pentru el. Și apoi, un zâmbet perfect Îi lumina fața. N-am mai văzut de-atunci un asemenea zâmbet, care părea să dea de Înțeles că Încă de când se născuse n-a zâmbit decât atunci când simțea cu adevărat acest imbold. Mai mult decât caseta primită, m-a impresionat faptul că Încă mai existau japonezi cu un zâmbet așa de minunat. Îmi doream să-l revăd măcar o singură dată, așa că i-am rugat pe colegii mei să mă trimită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pier-de interesul pentru matematicele heuristice, se adâncește în scrutarea fundamentelor, pentru a părăsi curând cercetarea însăși. Atingem aici defectul acestei structuri particulare, care face și slăbiciunea și originalitatea ei: imposibilitatea de a se interesa la un conținut oarecare, fără un imbold exterior. * E sigur că Hilbert a fost un mare matematician. Dar felul lui de a fi mare e puțin special. Hilbert nu are nimic din verva creatoare a unui Euler sau Lagrange, din ardoarea constructivă a unui Gauss. Nimic din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2012, am trăit un moment istoric. Am primit vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne-a făcut o mare bucurie, aducând în această mănăstire harul și binecuvântarea Preafericirii Sale și multe alte daruri importante. Această vizită ne-a dat un imbold, o încurajare pentru continuarea și finalizarea lucrărilor, pentru sporul nostru duhovnicesc, pentru care îi mulțumim. De altfel, îl vom invita pe Patriarhul nostru să ne mai viziteze și când vom termina partea de sus a bisericii, pentru a o sfinți
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea visului / să nu mai văd / cruzimea Lumii / izgonind în gol / Îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Deși un suflet exilat, ființa se lasă purtată de o stare de trezire a conștiinței, chiar de extaziere. Și-acest imbold transpare ca un „dor dureros de ieșire din sine”. Zeiască pare-această dorință de libertate din templul stabilității. Ființa aspiră spre culmile depărtărilor „care n-au chip și nume”, spre-acele trepte ale Inuabilului, aspirație (în)spre-acel „nimb” al nemuririi (Mihai
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
-n primăvară! Atunci, pășește dîrza, pîrleazul te așteaptă El este cîteodată simbol pervers de poartă Dar asta nu înseamnă că vei fi pîngărita - Iluzia aceasta este doar o ispita Ci, vin-o, cade noaptea și eu încremenesc Iubirea noastră are imbold pur îngeresc Să te despic în două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
al urmașilor, toate s-au prăbușit. Pumnii i se încordară fără să vrea și-și încruntă sprâncenele. Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, bezmetic, fără țintă, numai pentru că nu putea sta pe loc. O fracțiune de secundă avu imboldul de a fugi pe ușă afară, nemaisimțindu-se capabil să depene în fața preacinstitului său interlocutor povestea rușinoasei trădări a Florindei și îndoielile care l-au stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi își învinse frica și vorbi fără întrerupere
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
și consătean de valoarea Profesorului Vasile Burlui. Aceste reuniuni, festivități au fost veritabile Sărbători ale Spiritului. Comuna Suceveni, localitate în care, de regulă, „nu se întâmpla nimic”, a cunoscut un impuls relevant, o revigorare a vieții socio-culturale și civice, sub imboldul activităților legate de personalitatea emblematică a Profesorului univ. Dr. Vasile Burlui, devenit un reper al istoriei contemporane a localității. * * * Acum îndeplinesc o altă datorie morală și științifică, referindu-mă la lucrarea MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI, avându-l ca autor pe cunoscutul
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI DE POMPILIU COMŞA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364016_a_365345]
-
partea sudică a țării. Din informațiile ziarelor, unii au acționat din altruism - acei localnici care s-au dus să-i caute pe cei dați dispăruți, pur și simplu din dorința de a ajuta, poate din datorie morală, loialitate și chiar imbold religios, dar mai mult din sacrificiu, riscându-și sănătatea, poate chiar integritatea vieții pentru a salva alte vieți, ceea ce s-a făcut și în al doilea caz, al nămeților care au acoperit case ți drumuri, în timp ce alții au dat dovadă
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
în timpul peregrinărilor mele pe mare, îmi mai alunga gândurile. Încercam să retrăiesc impresiile nopții petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simțeam un imbold în șlițul pantalonului scurt. “ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viața mea liniștită și netulburată de nimic și de nimeni?” Doream să mă detașez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]