550 matches
-
obișnuiește și azi, când cineva moare pe un vapor în largul oceanelor și în câteva provincii din Australia. Reminiscențe găsim și-n unele părți ale Asiei, rezumate însă în practici locale. Cât despre incinerațiune ea a fost practicată din timpuri imemoriale și aproape de toate popoarele. Îmbălsămarea și mumificarea constituie-n sine un ceremonial, ce face parte integrantă din "Cultul morților" și aparține îngropării. (Flacăra Sacră, II, 11, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (VIII) Element creator
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după chipul și asemănarea lui Dumnezeu" ca spirit, a reținut, ideea că Dumnezeu este "lumină" și prin "lumină" s-a materializat omenirii și, ca atare, și-a ales, chiar de la început "focul" ca simbol al divinității. De aceia, din timpuri imemoriale până astăzi, credincioșii indiferent de rase și religii aprind lumini în temple și biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
biserică și credința creștină, cea atât de largă și îndrumătoare spre adevărata civilizație. Singura luptă pe care o duc purtătorii de facle ai cremațiunii, este de lumina poporul să nu confunde incinerarea cu multele superstiții practicate de el, din timpuri imemoriale, ci să o socotească în primul rând ca pe un element de progres și binefacere, iar în al doilea să-și aducă necontenit aminte adevărul istoric și filosofic că: generații noi se nasc peste generații putrede; moartea alimentează viața; societățile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
facă slujbă religioasă și cenușa să-i fie aruncată în vânt sau în apă. Contravine această dorință aliniatului 1 de mai sus? NU, vom spune noi, pentru că incinerarea deși o noutate în țara noastră există la diferite popoare, din timpuri imemoriale, iar legiuitorii noștri civili au admis-o și încadrat-o în diverse legi, ca una ce nu aduce nici-o atingere moralei și ordinei publice. Rămâne partea sufletească la care și Biserica creștină are un cuvânt de sus, căci și ea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și uneori mânați numai de dispoziția de moment. Cu voce tare sau în șoaptă, ne bombardau cu jargonul tradițional, întrecându-se în ingeniozitate în materie de șicane, dintre care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe recruți mi s-a întipărit în amintire ca istorioară mai degrabă caraghioasă, chiar dacă nu sunt sigur dacă reacția celui șicanat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder, filmul derulat înapoi și adeseori cârpit oferă la început puține date. Nici foaia de ceapă, adineaori încă atât de elocventă, nici cea mai transparentă bucată de chihlimbar în care o insectă din vremuri imemoriale arată ca și cum ar fi din ziua de astăzi, nu-mi pot fi de vreun ajutor. Trebuie din nou să caut în Grimmelshausen, căruia devălămășia asemănătoare a războiului i-a ajutat să deprindă frica și să ajungă la aventurile vânătorului von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială și pluristratificată) omul cu etaje. Numai că Andrei Oișteanu, preocupat de etnologie, simbologie și antropologie, este un artist; colajele sale suprarealiste dezvăluie o adevărată și o barocă, manieristă patimă a deghizării de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și el în minte: Avem într-adevăr nevoie de mai multe informații; dar Patricia, aflată aici lângă mine, scutură din cap înspre tine și zâmbește." "Spune-i Doamnei, îi comunică Gosseyn Trei, că femeile îi refuză pe bărbați din timpuri imemoriale și se simt îndreptățite s-o facă. Așa că nu e cazul ca cineva să zâmbească." Probabil că li se păruse adevărat, pentru că nu mai primi nici un răspuns. 9 Și-acum? Se așezase pe unul dintre scaunele confortabile. Stătu acolo, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pare să indice că dușmanul rasei Dzan din Galaxia a Doua este la fel de vulnerabil ca oricine și că unii din rândul lor se vor preda și se vor pune la dispoziția adversarilor lor, așa cum au făcut soldații încă din timpuri imemoriale." Câtă vreme dură acest schimb mental de idei cu duplicatul său Gosseyn, el continuase să meargă alături de bărbatul cel uscățiv. Acum, Gosseyn îi aruncă o privire, întrebându-se dacă remarcase tăcerea. După fața lui. Breemeg nu dădea semne că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
responsabil pentru excesele regimului său, dar fusese un pion într-o luptă interstelară pentru preluarea controlului, pe care de fapt n-o înțelesese niciodată. Urmașii lui erau bărbații cei mai venali de tipul cunoscut în politica de pe Pământ din vremuri imemoriale. Lyttle nu dădu nici un nume: și acesta era un lucru cât se poate de înțelept. Indivizii numiți aveau tendința să-și regleze conturile, la nivelul la care operau. Altă afirmație era că nu se mai auzise nimic de oamenii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orânduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest, toată, o bubă, În anii din urmă, mai ales. Potopul, o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese plămînii, pînă la ultima alveolă, plini de otravă Încă de la prima inspirație, la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de rușine față de păcatul de a avea un copil din flori, ar bate din palme la lecturarea ei și ar blagoslovi-o pe biata fată că s-a scăpătat fără cununie... Ancorarea în morala ce dăinuie pe la noi din vremuri imemoriale, nu poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români nau preaslăvit realismul socialist? Adică au copiat timpul și oamenii lui, au fotografiat, au arhivat. Acesta este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
ceva atât de oribil. Venise pe plaja de la Tortuguero ca să vadă cum broaștele țestoase uriașe ieșeau din ocean, ca să își depună ouăle în nisip. Ca biolog, știa că era vorba de o migrațiune uriașă, la care planeta asista din vremuri imemoriale. Țestoasele femele erau angajate într-una dintre cele mai mari demonstrații de dragoste maternă, târându-se mult pe plajă, depunându-și ouăle pe pământ, acoperindu-le cu aripioarele obosite și apoi curățind frumos nisipul curat, așa încât să ascundă orice urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe la garduri, dar el nu vede asta... Tina mea, am văzut-o pe Loredana de câteva ori masturbând-o pe Tara, aia se așeza cu picioarele în sus, în fața șemineului, pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda cățelei, negruța noastră parcă râdea, se uita cu o privire galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
însărcinate. pietre nebune, le spun, cerbul nopții nu pe voi vă caută, vă nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
picioarelor în ciorapi fini de mătase, eliberate din încălțările ușoare de primăvară. În traficul relativ degajat de la nouă dimineață pe Splaiul Independenței până la copacul cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
falduri adânci și de un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului. Este ca tristețea pe care o poți vedea în ochii clovnului când un public vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un verde mai închis, în care ghicești niște văi tăcute. E un adevărat mister în adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului. Este ca tristețea pe care o poți vedea în ochii clovnului când un public vesel râde de giumbușlucurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
revoluții și progrese în societate și în guvernare. Urmărind tendințele prezentului, nici chiar Ieyasu nu putea să nu-și reproșeze prostia de a fi vâslit în contra curentului. Dintre oamenii care se împotriviseră soartei, nici unul nu scăpase cu viață, din timpuri imemoriale, cum Ieyasu știa foarte bine. La temelia gândirii sale stătea regula cardinală care spune că observatorul trebie să discearnă între micimea omului și imensitatea timpului și să nu i se opună celui care a prins momentul. Astfel, ceda, pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aici, ne-a avertizat și a luat-o înainte, fără grabă, însă cu o hotărâre pe care nu avea de gând s-o explice. Am înțeles că, de fapt, era posibil ceva inimaginabil: nu călătorisem în trecut, într-o vreme imemorială a dinozaurilor, ci pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un nume pompos, pe care-l luase în derâdere, pentru o acțiune lipsită de orice fel de primejdii. Era, într-adevăr o treabă facilă, care se dovedise de cele mai multe ori plictisitoare, deși exploatarea și comercializarea tutunului erau interzise din timpuri imemoriale. Unii spuneau că înainte chiar de plecarea primilor oameni în Marea Aventură a Spațiului. Dar ca dintotdeauna, existaseră indivizi care își făcuseră un mod de viață cu astfel de ocupații interzise. Lui i se părea o slujbă nici mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor împădurite din rezervația cu același nume. De altfel, printre amuletele lor ritualice figurează un cap antropomorf de maimuță ce în timpuri imemoriale a ocupat un loc privilegiat în generosul lor panteon de zei și zeițe. Maimuța s-a adresat cu ușurință în limba makonde șefului tribului, Ndonde, dându-i prețioase sfaturi agricole, alături de prognoza vremii pentru următoarele zile. Dialectul întrebuințat de maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se vădește de fapt evenimentul crucial al Modernității în calitate de trecere de la domnia umanului la cea a inumanului: acțiunea a devenit obiectivă. Suprafața Pământului este asemenea subsolului său fizico-matematic: cu turbioane de atomi, cu bombardări de particule, cu toată această agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]