543 matches
-
de actul poetic reprezintă nu atât transcenderea realului deja actual, ci intuirea potențelor transcendente actului, deschiderea unui dincolo subzistent, dintotdeauna existent, al realului însuși. Într-adevăr, "fără deschiderea într-un "dincolo" dintotdeauna, aripile spiritului s-ar atrofia"15. Or transcendența imemorială a posibilului este inaparentul intuit pe verticala trans-ascendenței, la altitudinea unui alt nivel de structurare a realului. Esența poeziei este, prin excelență, verticalitatea", rupturile de nivel, "treceri fulgerătoare de la un palier al realului la altul"16. O trecere prin spațiul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totul de subiectivitate sau de ego, o "conștiință fără locuitor"2. Uzurpată, întâmpinată de o "prezență insesizabilă" care i se substituie, ea se vestește drept altceva negator, un non-eu care vine de departe, dar nu din trecut, ci dintr-un imemorial al sinelui, urcă din "rădăcina lucrurilor, bătrână": "atunci se naște cel cu totul altcineva, vine de altundeva, de altcândva", "cel ce se anunță este altceva decât tine, este/ cu totul altceva decât om"3. Cum să fie rostit cel cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plecate". Aproape-nimicul unui real care nu ne aparține, nu ne privește în atonia înstrăinării, de la distanța unui chip de nerecunoscut. De acolo poezia nu poate începe, din muțenia fără rest a unei memorii fără imagine. Nu vine sus, ci atârnă imemorial într-un timp care nu mai e al nostru. O punere în distanță a vederii, în dimensiunea unui acolo spre care ea se îndreaptă dincolo, trece de ceea ce-i aparține, se aruncă în gol. "Te văd umblând prin camere, fâșia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ascultării, în lumina în care el nu are ce arăta. Căci trupul adunat, chemat la mărturisirea altuia, e trupul concentrat, cristalizând imaginal în jurul purității. În această dispoziție revelatoare, el nu mai e inferiorul, șarpele ispitei subjugând materia. Nu e răul imemorial, mai vechi decât moartea. Trupul e robul nemanifestării, legat de ceea ce îl dezleagă. Esența lui nu e autonomia, manifestarea de sine, nici măcar în cuvântul care îi dă expresie, putere de formulare. Forma în care ființează acum e neformulabilă, atât de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau o învăluire, un cearcăn de vizibilitate de unde se deschide perspectiva în adânc. Dispunere concentrică în care conținutul se străvede prin conținător, cuprinsul prin cuprinzător: bezna dezvăluită în lumina care o învăluie. Un sâmbure al răului mai bătrân decât moartea, imemorialul pol negativ al ființei. Nu e adevărul, ci inversul său, dar nu în sensul maniheist al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ÎMPĂRȚIT... VIBRAȚII fost odată - dar nu ca niciodată - a fost odată cu adevărat, a fost o superbă manifestare a bucuriei și luminii. Iar locul nu a fost al celorlalte tărâmuri, ci al cetăților Slatina și Craiova și nu în niște timpuri imemoriale, ci în urmă cu câteva zile, mai precis în martie 29 și 30, ale anului 2003. Tot ce s-a întâmplat a fost sahaj și din nou sahaj! Vremea a fost cu noi, bucuria, de asemenea, iar gropile din șosele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
deasupra satului Potoc, care sat rămâne al Moldovei. (Până la Ștefan cel Mare Țara Sepenicului a fost sortită sacrificării în schimbul unei prietenii cu Polonia). ...Țara Sepenicului este o veche țară românească, curățită de pădure de mâini harnice de români. Din timpuri imemoriale hotarul către Polonia este fixat și a rămas tot timpul neschimbat. În granițele ei istorice Țara Sepenicului a fost stăpânită și apărată timp de multe secole de români. Din Țara Sepenicului au pornit rând pe rând elemente de seamă. De
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din istoriografia bizantină, Agathias sau Procopius din Cezareea. Din textele clasice redescoperite de renascentiști cu privire la acest partener persan al vechilor greci și romani 3, Europa Occidentală a reținut mai ales și pentrumulte secole numele îmbălsămat de mister Zoroastru, pecete nominală imemorială, care a împărțit cu Pitagora, Platon sau Hermes paternitatea acelei prisca theologia căutată de școala neoplatonică a lui Marsilio Ficino, mag, alchimist, filosof și înțelept, un alt nume pentru Atlandida înțelepciunii primordiale și a răspunsurilor ultime 4. Prin alambicurile metafizice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cei implicați în mecanismul ticăloșit al terorii l-ar fi sabotat, ori ei s-au arătat prea adeseori mai zeloși decît stăpînii. În Arhipelagul Gulag, Alexandru Soljenițîn pledează, cum e firesc, pentru un proces al comunismului și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un ritm alert, la masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii marginale, apoi urmează versiunile în engleză, franceză, spaniolă. Un Turn Babel care încearcă să-și reconstituie coerența imemorială prin întoarcerea la „fiorul liric”, în măsura în care acesta reușește să fie transmis unui auditoriu alolingv. Dacă nu, recursul minimal este sonoritatea, muzicalitatea rostirii despre care vorbesc mai mulți scriitori din colonia noastră multinațională. Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din scenografia cu care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special pentru străinii, tot mai puțini, care vizitează zona - se destramă de îndată ce părăsești micul spațiu proteguitor al cătunului lui Kupala (un scriitor din alte timpuri, ce par deja imemoriale). În autobuz, dialoghez cu o doamnă din comitetul de organizare belarus, o profesoară universitară, foarte cultivată. Nu cred că e spioană, sinceritatea ei e contagioasă, se manifestă fără opreliști în acest univers rustic, departe de atmosfera de lagăr de la Minsk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a rășinilor din alte veacuri, semnificația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. (Matei, II, 13-14) Așadar, cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de pământ este calea de trecere imemorială, naturală dintre Asia și Africa, cordonul ombilical care leagă Palestina de mama Egipt, locul unde se încrucișează drumurile tămâii. Acum nu mai poți trece. Dar, venind dinspre Ierusalim, te poți duce la Erez, poarta de nord, și de acolo la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adevăr. Atâta doar că este în norma statului "evreu", cel al evreilor din lumea întreagă care pot veni să se instaleze aici fără măcar a spune parola, străini de acest pământ și, în același timp, la ei acasă din vremuri imemoriale. "Un evreu care vine aici se poate integra în două luni, îmi spunea cu puțin timp în urmă Franz Bouwen, din ordinul Călugărilor Albi ai Sfintei Ana. Eu locuiesc aici de treizeci și șapte de ani, am învățat araba și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Uniunea Sovietică. Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că persistă atâtea amintiri urâte... O datorie de sânge bimilenară. Datorie imemorială, reparații interminabile. Oricât de îndepărtat ar fi, acest fundal evidențiază suferințele provocate vechilor creștini din Ierusalim. Fiscul israelian reclamă unei comunități catolice foarte prestigioase niște arierate uriașe, din care aceasta nu are niciun bănuț. Altele ar fi expuse acelorași somații
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aseamănă cu niște plăci tectonice pentru că au fost încărcate cu un destin etnic. Perși și asiatici au devenit nestorieni, egipteni, armeni și abisinieni monofiziți, iar bizantinii calcedonieni? Reciproca este și ea valabilă. Digul creștin s-a ancorat într-un gregar imemorial, cu prețul a numeroase fisuri pentru a nu se volatiliza în morală școlară. Înrădăcinarea-fărâmițare este plătită cu prețul cel mai mare: dacă, orice-ar face ea, Polonia aparține Occidentului prin catolicismul ei, Europei răsăritene și slave îi vine greu să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pește din mare/ Sare din mare-afară,/ ’ N grădina cu flori,/ Flori ce le pășteară/ Și nu le pășteară,/ Rău le tăvăleară” (Ciocănești Ialomița). Prezentul acțiunii în illo tempore este urmat de un imperfect indicativ arhaic, fapt ce adâncește evenimentele în imemorial, arhetipal. Scara pe care coborâm în inima sacrului se parcurge dinspre profanul închis prin trecere al perfectului compus, spre prezentul fără durată și imperfectul rememorării faptelor exemplare. Proba prin care trece fecioara se apropie, prin caracterul critic al pierderii, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
facem legătura cu grădina emblematică a fetei de măritat, florile minunate crescute parcă din chiar trupul ei spun pețitorilor că pot veni, fiindcă tânăra știe să cultive inflorescențe deosebite. Vegetația și viața însăși au nevoie de fecioară să readucă din imemorial puterea de a rodi, fiindcă doar femeia cunoaște taina germinării. La nivel social, doar fata care este vrednică să facă florile să crească frumos și să folosească puterea lor tămăduitoare și magică merită să treacă în etapa superioară a familiei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le dublează cu ipostaza lor lumească (pâine, soare, vin). Finalul cântecului devine o încercare de oprire a trecerii, prin urarea vântului, considerat în credințele populare o divinitate pe care nu trebuie niciodată să o superi. Textul citat duce până în vremuri imemoriale detaliul inițiatic surprins în basmul din Păuleasca, Argeș, și demonstrează, o dată în plus, coincidența simbolică a celor două etape existențiale. În lipsa acestor asocieri, fereastra coșciugului din cap poate fi lesne ignorată, ca având rol utilitar. Studiul lui Petru Caraman asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu exclude răsfățul întru pornografie (reciclatul Emil Brumaru, o seamă de poeți tineri). Până și poezia "de concepție", jocul noțional-reflexiv al versului, rău văzut de criticii din școala lovinesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
examinăm rece, distant, cu indiferență. Nu. Și nici nu era tratat ca un obiect de muzeu de piciorușul căruia îi agăți o hârtiuță cu numărul de inventar stând acolo uitat, abandonat și părăsit într-un cotlon, acoperit succesiv de straturi imemoriale de particule microscopice sub formă de praf. Nu. Ceasul ăsta era un prieten, un membru al familiei care fusese lângă noi ani de zile și participase în felul său la toate frământările și bucuriile noastre. Așa că îl iubeam. Da. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Flacăra, 4 mai 1978) CIOCULESCU Șerban Șerban Cioculescu față cu cosmosul sovietic (nota V. I.) „În cursul acestui an, Uniunea Sovietică a deschis, prima dată în istoria omenirii, drumul către spațiile cosmice, trimițând mesageri în lună și realizând un vis imemorial al omenirii, rămas în domeniul legendei, de la Icar încoace. Țara construirii socialismului a demonstrat prin aceasta, dar și prin alte multe succese tehnice, preeminența ei în domeniul științei tehnice, atrăgând atenția tuturor că aceste realizări au fost posibile datorită unei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aceasta era proprietatea telekylor. Ea avea să dispară în 1907, fiind incendiată, dacă e să dăm crezare gurii lumii, de Costantin Folea care nu se prea avea bine cu morarul Zosim Folea. În Oprea a funcționat fără întrerupere din vremuri imemoriale moara din mijlocul satului, tot proprietate a grofului, trecută în proprietatea comunei în anul 1918. După evenimentele din 1989, moara a fost cumpărată și modernizată în timpurile noastre de Mariana Tii lui Mandan care locuiește chiar în imediată vecinătate. A
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
am face farmece, că tot nu s-ar prinde” <endnote id="(802, p. 119)"/>. Credința În arhaicitatea și, mai ales, În gigantismul „jidovilor” a generat o mulțime de expresii și zicale populare românești, de genul : „de când cu jidovii” [= din vremuri imemoriale] ; „muncă jidovească” [= muncă grea] ; „a fi rupt din jidovi” [= a fi voinic și corpolent], sau „omul ăsta așa-i de jidov, ca un urs”, sau chiar „ce jidov de rumân !” <endnote id="(39, p. 21 ; 166, p. 46 ; 247, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]