5,812 matches
-
încrustate în zid câteva acvarii albastre cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul său, Voiculescu vorbește de sub un tablou cu Voiculescu. Ochiul din spatele camerei îl vede dublu: în viu și pictat. Imaginea urcă încet de pe fața vie pe chipul zugrăvit. Tabloul imită trăsăturile aristocrației. Cel viu se mișcă grobian. Răspunde ca un actor când e întrebat unde s-au dus banii Securității. Urmează un prim desen animat. Apare și primul rechin. Înoată rânjind în urma unui vapor care aduce lingouri de aur și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
îmblânzit. Tema oligarhiei și a marilor grupuri de interese care agresează statul a dispărut din scriitura lor. Au schimbat macazul. Au abandonat jurnalismul militant și luptele de tranșee în favoarea unei evadări comandate din politică. În pat cu oligarhul I-au imitat alți jurnaliști cu experiență, mulți dintre ei onești și bucuroși că li se oferă ocazia să facă saltul către o leafă mai bună și o viață mai liniștită. Cu toții și-au vândut o parte din conștiință și din libertate, însă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
situația, Lionel face o comandă îndrăzneață: — Adu-ne două sticle de Pétrus sau cum ai zis că-i zice. Da’ pe rând, să nu se răsufle. — Perfect. Vă deranjează dacă le aducem desfăcute? Să respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
memorabile ale Mașinăriei, credem că ar fi „Ciudați mai sunt oamenii, Anton Pavlovici, și ciudată e memoria posterității fiecăruia dintre noi... Astăzi, imediat ce un autor imaginează trei personaje care așteaptă , sare lumea pe el și-i reproșează că l-a imitat pe Beckett...Nimeni nu-și mai amintește că un anume Anton Pavlovici Cehov, cu șaizeci de ani Înaintea lui Beckett, a inventat trei surori care așteaptă la infinit ocazia de a pleca la Moscova, unde nu mai ajung niciodată!”. Just
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă, care apare la Focșani, citesc despre un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui Baum? Să aibă creier! Ce-a pățit bietul muzician, după moarte? A rămas și el
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pentru un geniu. De altfel nimeni nu poate fi important pentru mine. MICUL PRINȚ: Atunci cum îți împaci nevoia de a fi admirat? VANITOSUL: Mă uit în oglindă. Eu sunt aici, iar în oglindă e cel care mă ascultă, îmi imită gesturile, mă aplaudă. Fă-mi plăcerea și admiră-mă. MICUL PRINȚ: Păi dacă n-ai nici măcar o oaie, de ce te-aș admira? Întoarce-te la oglinda ta, eu am treabă, plec mai departe. (semn de despărțire. Vanitosul se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în spital, ea cu burta la gură, umblă lela toată ziua, vine numai după miezul nopții, moartă de beată". Se uită la copil și zice râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi de hârtie, cu fire de nisip. I se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și Acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fund ca câinele, Pun-te jos ca mireasa Dă din fund ca cățeaua, hopa! Strigătura era mai lungă și cam vulgară, oamenii de pe stradă curioși să vadă un urs care dansează de se rupe în figuri, culcându-se pe jos imitând mișcările ordonate de țigan, se adunau ciucuri și aplaudau, iar la finalul reprezentației aruncau câte un bănuț în tingirea multifuncțională a ursarului. Fascinat de capitala Ardealului, recomand celor care vizitează Clujul, să nu uite a intra măcar pentru o oră
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi de rârâire fornăită, care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o vechime de mai bine de o mie de ani. Poeți ca Ferdousi, Omar Khayyam, Moulavi, Saadi, Hafez, puțin cunoscuți în Europa, dar genii în adevăratul sens al cuvântului, mari și originali inventatori de lumi și limbaje poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
inventatori de lumi și limbaje poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chiar să fie!) cu o bufniță care citește (înghite!) tot ce scrie acesta (opera absorbită de dublul obscur al naratorului!). Sunt multe secvențe narative care pot sugera ideea că ficțiunea e mai consistentă ca realitatea, că, nu-i așa?, viața imită literatura, că ficțiunea artistică nu e numai o realitate suprapusă, ci chiar un avatar al realului, negativul acestuia. Oricâte interpretări am da romanului (dacă îl considerăm roman), narațiune densă și suficientă sieși, rămâne mereu ceva inexplicabil, care rupe coerența hermeneutică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sfârșit, după câteva ezitări, am tras lampa mai aproape și am început în felul acesta: Am crezut întotdeauna că nimic nu valorează mai mult decât liniștea și că lucrul cel mai bun lucru pe care-l poți face e să imiți buhaii-de-baltă, care-și petrec vremea la malul mării, întinzându-și aripile, în singurătatea lor. Dar eu nu mai am o astfel de posibilitate. Ireparabilul s-a produs. Cine știe? Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă gândeam că, pentru a ajunge acolo, ar trebui să urc o schelă foarte înaltă. Orizontul era acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ajunge campioană mondială la box. Ca să vă amuzați, aflați că actrița de la Bacău era mai ...violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României se destăinuie. Zău, n-aș vrea să aflu ce spun...Deocamdată. Solistul Adrian Daminescu declară, Într-un interviu acordat Jurnalului național :” Publicul meu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Congres , de unde se va Întoarce miercuri!”. Cum trecea săptămîna comunistă, bre!... Subestimăm, adesea, sensibilitatea animalelor. Deși există multe povestiri cu cîini care mor de dorul stăpînului, pisici defenestrate și căprioare care te acoperă pe timp de ger etc. Cum viața imită arta, nu pot pierde ocazia de-a vă aminti că o găină din Rusia s-a... sinucis, agățîndu-se cu gîtul Între plăcile unui gard de lemn. Fiul proprietarului găinii a declarat ceva minunat : „probabil pasărea și-a luat viața fiindcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
discuția a luat-o pe altă pantă decât își dorise ea și se întreabă încruntată: Da' ce vorbim noi dă maimuțe?". "Io vorbesc? Tu tot 'iceai dă frizeria aia dă câini, un' le fase freza la pisisi." "La pisisi", îl imită ea ironică. Continuă cu arțag: "Aoleo! M-ai înnebunit dă cap, zău! Io ziceam dă coana Ivenița, săraca, dă a fost la o mânăstire și mi-a adus și mie nițică apă sfințită. Întotdeauna mi-aduce, știi?". Nu, nu stiam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai văd și eu cu dumneaei, să-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face Băși. O dată cu închiderea ușii, zâmbetul amabil al profesorului se și evaporă. Zise, imitând-o cu o voce scăzută și pițigăiată: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" Urmează cu vocea lui normală, dar tot în surdină: "Mamă ce zgripțancă și profitoare-mi ești. Ai mașina-n service, pe dracu! De o lună aud placa asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu blacheuri. "M-am tot căcat pă mine că ce-mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți, băi, Vasile, da' mai dă vară, mă, băiatule! Că de az-dimineață, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îi pun să se adune în coloane drepte și în cercuri. Din aceste combinații alcătuiesc literele. Îi laud din nou și-i trimit în capătul celălalt al holului pe cei care alcătuiseră primul alfabet să-și învețe fârtații să-i imite, fiecare potrivit literei sale. Într-un sfert de ceas erau doctori în chestia asta. Cei care fac montaje de-alea, cultural-artistice, pe stadioane, la diverse evenimente ar fi murit de invidie, văzându-i pe gândacii mei. M-am apucat să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
frumos cu a bărbaților. De altfel prin anii șaptezecitrei și șaptezecișipatru traversam o perioadă în care atât îmbrăcămintea fetelor sau tunsura lor, cât și chiar vocea intenționat răgușită sau groasă, împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările, lănțișoarele, inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un Lup din polystiren, un Zmeu, Zgripțuroici, Sirene din carton, coroane de regi, o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile, toate confecționate din carton, polystiren sau placaj, vopsite în așa fel încât să imite fie lemnul, fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]